Trump pune cătuşe la "mâna invizibilă"; Tarifele vamale ostile au intrat în vigoare

Nici lansarea misiunilor spaţiale ale NASA nu se bucură de atenţia pe care a atras-o astăzi asupra lui Donald Trump. Evitând la limită ziua păcalelilor, Preşedintele American încătuşează mâna invizibilă a economiei cu taxe, intervenţionism şi discursuri revanşarde. Pieţele financiare contabilizează panica şi incertitudinea în Ziua Liberării (Liberation Day), aşa cum a decretat-o ilustrul conducător.

Citeşte China, Canada, UE şi Mexic - sub tirul tarifelor americane

• MAGA rescrie teoriile economice

Acum 250 de ani, Adam Smith - considerat părintele economiei - vorbea în celebra lui carte "Avuţia naţiunilor" despre "mâna invizibilă" a economiei. Astfel, individul care îşi urmăreşte propriul interes, ajunge să promoveze involuntar interesele societăţii şi ale întregii economii "într-un mod mult mai eficient decât dacă ar fi dorit să facă aceasta cu tot dinadinsul". Mâna invizibilă a pieţei şi concurenţa creată sunt cele care asigură maximizarea beneficiilor sociale, context în care intervenţia statului trebuie minimizată pe cât de mult posibil. Cum piaţa liberă este reglementată doar de cerere şi ofertă, beneficiile mâinii invizibile sunt preţurile în scădere, varietatea de bunuri şi calitatea serviciilor. Nimic din teoria care stă de sute de ani la baza economiei nu mai este de actualitate în epoca MAGA.

Un alt părinte al economiei, Milton Friedman, spunea că, dacă laşi statul să conducă deşertul Sahara, în cinci ani nu mai rămâne niciun fir de nisip. Oare teoria se aplică şi cu gheţarii din Groenlanda? Din păcate, criza financiară din 2008 şi cea pandemică din 2020 au lăsat impresia unui "interventionism bun" al guvernelor în economia mondială. Şi asta s-a întâmplat mai ales după ce statele au subvenţionat sectoarele economice afectate din pricina măsurilor de protecţie sanitară sau au acordat "bani în plic" firmelor care îşi suspendau activitatea, la ordinele aceluiaşi stat. Tiparniţele mergeau, inflaţia galopa, iar guvernele îşi admirau bicepşii în oglinzile deformate ale ofertei, incapabilă să se mai întâlneasacă cu cererea.

Citeşte JPMorgan: Taxele americane - gata să zguduie pieţele; investitorii nu sunt pregătiţi

• Piaţa liberă, pe eşafodul intervenţionismului

Ceea ce face astăzi Trump este tot din manualele de economie: resursele sunt taxate şi direcţionate arbitrar către prietenii sistemului. Astfel, realocarea resurselor porneşte de la criterii politice, nu de la criterii de piaţă. Consecinţele nu mai pot fi calculate, iar haosul este la un pas. În aşteptarea acestuia, investitorii americani sperau că Trump va anunţa o politică tarifară definitivă, tocmai pentru a da o minimă predictibilitate imprevizibilului. În schimb, şeful Casei Albe a supralicitat duminică, într-un interviu telefonic pentru postul NBC News, ameninţând că va impune tarife între 25% şi 50% pentru întregul petrol rusesc dacă el consideră că Moscova îi blochează eforturile de a pune capăt războiului din Ucraina. Cu alte cuvinte, nici tovărăşia cu Putin nu mai este o certitudine pentru aspirantul la premiul Nobel pentru pace.

Citeşte Yenul - refugiu pentru investitori

Anunţul preşedintelui american de astăzi ar trebui să indice ţările şi sectoarele industriale care vor fi vizate de noile tarife, în efortul administraţiei de a reduce deficitul comercial, estimat la 1.200 de miliarde de dolari. Investitorii şi analiştii se aşteaptă la o volatilitate ridicată a acţiunilor, în funcţie de nivelul tarifelor, durata lor de aplicare şi eventualele contramăsuri din partea celor afectaţi, la care se adaugă încrederea consumatorilor în economie, aflată la cel mai mic nivel al ultimilor patru ani. La începutul săptămânii, bursele asiatice şi americane au deschis în scădere, de teamă că taxele pe aluminiu, oţel şi vehicule vor declanşa o recesiune globală. Indicele S&P 500 al celor mai mari companii listate în SUA era pe roşu la începutul săptămânii. Acţiunile Tesla par a fi pe un tobogan nesfârşit, scăzând cu 7 procente în primele şedinţe de tranzacţionare.

Pe de altă parte, UK, UE şi Canada au anunţat că vor răspunde Statelor Unite cu măsuri tarifare similare, iar şefa BCE, Christine Lagarde crede că Ziua Eliberării din SUA este, de fapt, un marş către independenţa Europei.

Citeşte Ce se întâmplă cu o putere maritimă care nu mai poate construi nave comerciale şi militare?

Presiunea pusă de taxele americane pe industria auto germană s-a tradus în creşterea ratei şomajului. În martie, acest indicator a crescut la 6,3% pentru cea mai puternică economie a Europei, mult peste aşteptări. Constructorii de automobile au redus deja numărul posturilor vacante pe fondul incertitudinii economice şi în aşteptarea unei scăderi a cererii ca urmare a războiului tarifelor. Astfel, deşi reacţia pieţelor este previzibilă, cea a statelor devine principalul obstacol imprevizibil cu care se confruntă economia globală. Echilibrul dintre pieţe şi state pare că a dispărut. Acum, puterea este în mâinile deloc invizibile ale celor care inundă pieţele cu tarife. Dacă aţi citit până aici în aşteptarea unui deznodământ, trebuie să vă dezamăgesc: Nimeni nu ştie cum se va termina această poveste, pentru că nu s-a mai scris nimic asemănător până acum!