Asasinii de la Moscova

Mă bucur că am fost primul analist din România care a semnalat că Alexandr Dughin nu mai era de mult în relaţii atât de cordiale cum se credea cu Vladimir Putin. Şi că asasinatul pus la cale, căruia i-a căzut victimă fiica acestuia, ar putea fi o piesă dintr-o mutare cinică pe tabla de şah a politicii de la Moscova. Astăzi, din ce în ce mai mulţi jurnalişti din lume ne oferă detalii pe aceeaşi temă. Cum stăm însă cum scenariul conform căruia mâna criminală ar fi totuşi manevrată de la Kremlin?

Presa de la Moscova, puternic alimentată sau, dacă vreţi, intoxicată cu "informaţii privilegiate", susţine la unison că macabrul atentat ar fi fost pus la cale de ucraineni. Mai mult chiar. Prin canale oficiale este difuzată informaţia cum că o persoană, agent ucrainean, împreună cu fiica, ar fi urmărit şi detonat autoturismul în care ar fi trebuit să se afle Alexandr Dughin, considerat în continuare de mulţi creierul lui Vladimir Putin sau chiar un Rasputin al noii Rusii. După care ar fi dispărut prin Estonia. Niciun analist serios din lume nu poate să creadă asemenea baliverne. Cu atât mai mult, cu cât astăzi se ştie că, de cel puţin zece ani, "creierul" nu s-a mai întâlnit cu Putin. Că relaţiile lor s-au răcit. Şi, la fel cum s-a întâmplat şi cu alte somităţi, ţarul de la Moscova s-a izolat şi în raport cu Alexandr Dughin. Ba mai mult decât atât. În câteva rânduri, Vladimir Putin şi-ar fi exprimat rezervele sau chiar iritarea în raport cu cel mai mare ideolog al vocaţiei imperiale ruse. Şi să nu ne mirăm. Istoria ne oferă nenumărate exemple în care persoane, aflate practic pe aceeaşi baricadă ideologică, ajung să se urască şi chiar să se suprime.

Pentru Kremlin, important nu este cum percepe planeta un eveniment sau altul, generat în Federaţia Rusă sau legat cumva de serviciile ei secrete, ci cum percep ruşii respectivul eveniment. În prezent, majoritatea covârşitoare a cetăţenilor Federaţiei Ruse este convinsă că atentatul a fost pus la cale de ucraineni. Indiferent de comentariile sau chiar informaţiile furnizate de servicile secrete, de presa sau chiar de către oficialii din alte state. Se mai vehiculează ideea, care mie mi se pare o prejudecată, că de fapt serviciile secrete ale Moscovei lucrează din ce în ce mai amatoristic. Mai superficial. Că fac greşeli. Că lasă urme, din care orice persoană cât de cât obiectivă poate trage concluzia că numeroasele execuţii din ultimii ani sau atentate săvârşite pe teritoriul Federaţiei Ruse sau în afară, împotriva unor persoane cât de cât relevante, aparţinând sistemului sau unor opozanţi ai lui Vladimir Putin, sunt săvârşite atât de stângaci, încât dovedesc deprofesionalizarea respectivelor servicii. Dar dacă analizăm aceste evenimente, care s-au înmulţit îngrijorător, dintr-o cu totul şi cu totul altă perspectivă? Dacă am avea în vedere că asta au şi intenţionat autorii atentatelor şi asasinatelor săvârşite împotriva unor şefi ai instituţiilor de forţă asupra unor bancheri, importanţi oameni de afaceri din domeniul energetic, jurnalişti sau opozanţi politici ai lui Putin? Nu care cumva semănarea terorii, a fricii, este privită de Kremlin drept un instrument eficient, care îi oferă lui Putin posibilitatea de a domina şi controla societatea rusă? Nu care cumva, din această perspectivă, chiar se urmăreşte intimidarea opozanţilor săi? Nu care cumva cele două importante servicii secrete, care pun la cale asemenea atentate, lasă în mod intenţionat urme, pentru ca toată lumea să ştie cât de lungă şi cât de eficientă este în definitiv mâna Kremlinului?

Actul criminal săvârşit zilele trecute în proximitatea Moscovei, îndreptat aparent împotriva lui Alexandr Dughin şi căruia i-a căzut victimă fiica acestuia, a cărei moarte este deplânsă de liderul de la Kremlin, se aşează după opinia mea perfect pe tiparul pe care l-am prezentat mai sus. A nu se înţelege însă că, dincolo de raţionamentele de logică formală pe care le fac, dispun de informaţii certe, de natură să-mi susţină teoria.