Imaginiile cumplite care vin din Turcia, ar trebui să ne pună puternic pe gânduri. România a abordat două direcţii care trebuiau să contribuie la reducerea efectelor unui seism sau orice alt dezastru natural: reabilitarea clădirilor (care ar fi trebuit să înceapă cu o expertiză tehnică a structurii de rezistenţă a clădirii şi doar după eliminarea oricăror probleme de siguranţă să se reabiliteze termic clădirea) şi construirea de reţele inteligente de gaz şi energie electrică (cu sisteme de închidere automată la cutremure şi sistemele de comandă de la distanţă). Deşi theoretic aceste direcţii există în România, în practică ele, în cele mai multe cazuri nu se regăsesc. Se preferă să se facă doar operaţiile "vizibile" şi mai puţin costisitoare, şi implicit se face rabat la siguranţa persoanelor.
România în opoziţie cu majoritatea ţărilor Europene, are particularitatea ca majoritatea apartamenetelor să fie alimentate cu gaze naturale, pentru prepararea hranei sau încălzire. Această particularitate face ca în România să prezinte un grad suplimentar de risc faţă de situaţii similare din alte ţări. În majoritatea ţărilor europene, încălzirea se face cu sisteme de termoficare şi prepararea hranei cu energie electrică. Există ţări în Europa - Norvegia - unde este interzisă amplasarea conductelor de gaz în interiorul oraşelor din condiţii de siguranţă.
Astfel, cutremurele pot secţiona sau fisura instalaţiile de utilizare sau conductele de distribuţie gaze, creând un real pericol şi post cutremur. Au existat cazuri în România în care salvatorii şi curioşii, au fost victime, în urma unor acumulări de gaze mult după dezastrul produs.
Reabilitarea clădirilor şi reţelele inteligente de utilităţi, înseamnă şi creşterea siguranţei la cutremure
Consider că autorităţile ar trebui să acorde o mult mai mare atenţie problemelor de fond şi mai puţin punerii accentului exclusiv pe "vizibilitatea" acţiunilor realizate - "spoirea clădirilor" de exemplu.
Reabilitarea tuturor clădirilor ar trebui să înceapă obligatoriu, aşa cum o cere şi legea, cu expertizarea clădirii şi doar după rezolvarea acestor probleme să se treacă la reabilitarea termotehnică a clădirii. O măsură nepopulară, scumpă, greu de acceptat etc. , dar care salvează vieţi în caz de dezastre.
Maratonul construcţiilor/reabilitărilor de reţele de distribuţie de gaze început în anul 2000 sub lozinca populistă "Racordare Gratuită la Gaze", ar trebui, în contextul dezastrelor din Turcia şi Siria, imediat şi puternic regândită. Sub masca "Reţele Smart" în ultimii 3 ani s-au proiectat/construit mii de km de conducte de distribuţie care nu doar că nu au nici o componentă "smart" dar care nu au nici măcar sisteme minime de siguranţă care ar putea opri gazele în caz de cutremure sau alte dezastre.
Trebuie să fim conştienţi că fisurarea unor conducte de gaze se poate realiza chiar şi în cazul unor cutremure mai mici, iar efectele pot să fie dezastroase. Tocmai de aceea se impune şi o nouă măsură "nepopulară" obligativitatea montării de sisteme de protecţie care să întrerupă alimentarea cu gaze şi energie electrică, în cazul producerii unui seism ce ar putea avea urmări devastatoare.