Asociaţia Speranţă pentru România a strâns 6.000 de euro pentru refugiaţii ucraineni

Asociaţia Speranţă pentru România a strâns 6.000 de euro, ȋn mai puţin de două săptămâni, ȋntre 26 februarie şi 9 martie, pentru ucrainenii care fug de război.

Banii donaţi de români inimoşi s-au transformat ȋn alimente, pamperşi, pături, alimentarea cu combustibil a convoaielor alimentare şi alte produse esenţiale, care au ajuns la centre de refugiaţi din Ucraina şi în zonele de conflict.

"Prima dată am pornit spre vama Siret, ȋn 28 februarie. Acolo am aflat că marile nevoi sunt peste graniţă. Cei care veneau ȋn România, ȋn primele zile, erau doar ȋn tranzit spre Occident şi găseau deja mâncare şi apă.

Aşadar, am schimbat destinaţia către Cernăuţi, unde am oferit ajutoarele unui centru de colectare dintr-o şcoală tehnică. Voluntarii le-au împachetat şi le-au trimis direct către zonele de conflict. Toată acţiunea s-a făcut cu aprobări din partea Primăriei Cernăuţi, care avea şcoala respectivă în gestiune. Tot în şcoala respectivă, în sala de sport, erau cazaţi cei care veneau din mijlocul războiului. Deci o parte dintre alimente mergeau şi către cei cazaţi", spune Samuel Negoiescu, fondatorul Asociaţiei Speranţă pentru România şi iniţiatorul acţiunii caritabile.

Poveşti sfâşietoare dincolo de graniţa cu Ucraina

Ȋn primul drum al Asociaţiei Speranţă pentru România în Ucraina, voluntarii au întâlnit-o pe Lena, o mămică de numai 26 de ani. Lena fugise din Kiev. De origine din Republica Moldova, ea a devenit ucraineană prin căsătorie. Lena, împreună cu copilaşul său, au prins teroarea primelor bombardamente asupra Kievului. Războiul a obligat-o să îşi adăpostească copilul prin staţiile de metrou ale capitalei ucrainene. Tot de dragul copilaşului, Lena a luat calea Cernăuţiului, cu gândul să ajungă în România şi apoi în Germania, la mama sa. Până la Cernăuţi a însoţit-o soţul, care a fost obligat să se întoarcă pe front, pentru a-şi apăra ţara. Cu lacrimi în ochi, Lena a mărturisit că nu ştie dacă îşi va revedea soţul şi nici dacă micuţul pe care îl strânge la piept îşi va mai reîntâlni tatăl. Aceasta este doar una dintre poveştile sfâşietoare pe care voluntarii din asociaţie le-au ȋntâlnit.

"Cel mai mult m-au impresionat mamele cu copii mici, care au rămas fără un acoperiş deasupra capului. Primul gând pe care l-am avut a fost să mă pun eu în acea situaţie, iar soţia mea împreună cu copilul nostru să fie acolo; acest lucru m-a emoţionat peste măsură. Am primit şi o mulţime de apeluri prin care oamenii îmi spuneau că vor să ajute, măcar să cazeze refugiaţi. Un alt lucru care m-a impresionat a fost faptul că, la vamă, s-a stat chiar şi 2 zile, în frig, fără odihnă, iar acest chin l-am văzut cu ochii mei", îşi aminteşte fondatorul Asociaţiei Speranţă pentru România.

Războiul din Ucraina continuă, iar numărul celor ce au nevoie de ajutor este tot mai mare, pe zi ce trece. Orice ajutor este mai mult decât binevenit şi contează enorm pentru ei.