ASTĂZI Friedrich-Ebert-Stiftung România a lansat studiul elaborat împreună cu Syndex România - "Inegalităţi economice de gen în România"

Friedrich-Ebert-Stiftung România a lansat azi studiul elaborat împreună cu Syndex România - "Inegalităţi economice de gen în România", autori Ştefan Guga şi Alexandra Sindreşean, se arată într-un comunicat remis redacţiei.

Studiul tratează subiectul inegalităţii de gen din perspectivă economică, analizând poziţia femeilor pe piaţa muncii, feminizarea unor sectoare economice, decalajele de remunerare între femei şi bărbaţi, precum şi politicile publice menite să reducă inegalitatea de gen.

Printre principalele rezultate ale studiului enumerăm următoarele: - Inegalitatea de gen din România este astăzi printre cele mai mari din Uniunea Europeană, neexistând niciun progres semnificativ de-a lungul ultimului deceniu. În ciuda unei creşteri economice importante şi a unei perioade economice teoretic foarte bune înainte de pandemie, participarea femeilor pe piaţa muncii a rămas la niveluri foarte scăzute, atât faţă de bărbaţi, cât şi din punct de vedere istoric. Ponderea femeilor în populaţia ocupată a ajuns în 2020 la 42,6%, de departe cel mai redus nivel din ultimele două decenii şi jumătate.

- Cea mai des întâlnită cauză a inactivităţii femeilor din România este cea a obligaţiilor familiale, inclusiv îngrijirea adulţilor cu dizabilităţi sau a copiilor. Aproape o treime (32,7%) din femeile în vârstă de muncă, dar inactive, spuneau în 2020 că aceste obligaţii sunt principalul motiv pentru care nu participă pe piaţa muncii, în comparaţie cu undeva la o cincime (21,9%) la nivelul Uniunii Europene.

- Când vine vorba de tipul de muncă prestată de femei, există diferenţe uriaşe între sectoarele de activitate, iar în sectoarele feminizate tendinţa este ca femeile să ocupe poziţii inferioare bărbaţilor. Distribuţia pe sexe între sectoarele de activitate ne arată o concentrare a foarte mare a femeilor în industria prelucrătoare, comerţ, sănătate şi învăţământ, unde lucrează 65% din salariate (şi doar 45% din salariaţi). Sectoare precum sănătatea, învăţământul, băncile şi asigurările sunt hiperfeminizate (peste 70% femei în 2020), în timp ce construcţiile, industria extractivă sau transporturile sunt hipermasculinizate (sub 25% femei). Din 2008 până în prezent, dintre sectoarele feminizate doar în HORECA observăm o reducere a feminizării, în timp ce multe sectoare masculinizate şi-au accentuat această caracteristică.

- Inegalităţile de gen de pe piaţa muncii se reflectă în decalaje de venit. Din acest punct de vedere, situaţia înainte de pandemie părea totuşi per ansamblu semnificativ mai bună decât la începutul anilor 2010. Reducerea decalajelor de venit s-a datorat în totalitate politicii salariale din sectorul bugetar - mai exact, creşterile salariale generale din aceste sectoare hiperfeminizate au dus la reducerea decalajelor de venit la nivelul întregii economii.

Evoluţia din sectorul privat a fost exact inversă, perioada de creştere economică fiind însoţită de o lărgire semnificativă a decalajelor de venit între femei şi bărbaţi.

- Traiectoria de-a lungul ultimului deceniu ne arată cât se poate de evident că reducerea inegalităţii economice de gen în România nu se va realiza automat. Soluţiile propuse până în prezent de autorităţile din România pentru aceste probleme sunt insuficiente, având aplicabilitate şi rezultate cel puţin incerte. Reorientarea politicilor publice privitoare la egalitatea de gen necesită în primul rând o dezbatere publică amplă, din care să reiasă în mod transparent obiectivele şi măsurile pe care societatea în ansamblul ei e dispusă să le susţină în vederea echilibrării relaţiilor dintre femei şi bărbaţi.

Studiul poate fi accesat integral aici