Aşteptându-l pe Godot la Frankfurt

Atacurile politicienilor germani la adresa politicilor promovate de Banca Centrală Europeană, ale căror efecte negative încep să fie conştientizate în termenii costului electoral, singurul pe care nu doresc să-l plătească politicienii de oriunde, l-au întristat pe Mario Draghi.

Dar, în acelaşi timp, i-au întărit şi hotărârea de a continua cu politica de relaxare cantitativă şi dobânzi zero sau negative.

"Ne supunem legii, nu politicienilor, deoarece suntem independenţi, după cum scrie în lege", le-a declarat Mario Draghi jurnaliştilor prezenţi la conferinţa de presă care a urmat şedinţei de politică monetară de săptămâna trecută, iar ulterior a subliniat că "politicile noastre funcţionează şi sunt eficiente".

Din păcate, preşedintele BCE nu a precizat şi etalonul folosit în evaluarea succesului politicii monetare a BCE, însă a cerut răbdare: "lăsaţi-le suficient timp (n.a. măsurilor de politică monetară) pentru a-şi arăta efectele".

Declaraţiile belicoase din Germania, inclusiv din partea ministrului de finanţe Wolfgang Schäuble, au reprezentat subiect şi pentru întrebările jurnaliştilor la ultima conferinţă de presă a BCE.

Draghi a precizat că s-a întâlnit cu Schäuble la Washington, cu ocazia reuniunii periodice la nivel înalt de la FMI, iar "discuţiile au fost pozitive şi fructuoase". Ministrul german de finanţe chiar şi-a răstălmăcit cuvintele, după cum a declarat Mario Draghi, "spunând că nu asta a vrut să spună sau că nu a spus ce a vrut să spună".

Este greu de crezut că "încetarea focului" poate fi altfel decât temporară, mai ales că preşedintele BCE a pus din nou accentul pe necesitatea reformelor structurale.

Într-un articol din Financial Times se arată că "Draghi a trecut la ofensiva împotriva Berlinului", acuzând că problemele fondurilor de pensii şi ale băncilor de economii din Germania nu se datorează dobânzilor scăzute, ci "reglementărilor naţionale şi propriilor modele de afaceri".

"Desigur că BCE respectă "legea", cu excepţia cazurilor în care ignoră "legea" până când poate determina schimbarea ei", scrie un cititor pe marginea articolului din FT. Acelaşi cititor este, totuşi, de acord că "politica BCE nu poate fi considerată drept rezultat al unui preşedinte italian, ci, mai degrabă, un produs al unui preşedinte de la Goldman Sachs".

În cadrul conferinţei de presă a fost abordat şi subiectul extinderii programului de relaxare cantitativă prin achiziţionarea obligaţiunilor emise de companii, detaliile fiind publicate ulterior pe site-ul BCE. Teoretic, toate obligaţiunile emise de companiile nefinanciare şi societăţile de asigurări din zona euro, dar cu un anumit rating minim, sunt eligibile.

"Dacă o companie deţine o bancă iar compania-mamă nu este bancă, atunci obligaţiunile sunt eligibile. În condiţiile în care compania-mamă este bancă, atunci obligaţiunile nu sunt eligibile", a declarat Mario Dragi. Oare nu se deschide, astfel, o "portiţă" pentru achiziţionarea de către BCE a obligaţiunilor emise de instituţiile financiare?

Ceea ce face Draghi în prezent este caracterizat de analistul american Martin Armstrong drept "război împotriva raţiunii şi a altor bănci centrale", deoarece preşedintele BCE nu doreşte, sub nicio formă, să recunoască eşecul şi riscă totul.

Într-un editorial Bloomberg se arată că "Draghi are doi adversari încăpăţânaţi - inflaţia scăzută peste tot şi respectul scăzut din partea Germaniei", pe care încearcă să-i învingă printr-o ofensivă pe două fronturi.

Din nefericire pentru reprezentantul Goldman Sachs la BCE, istoria oferă nenumărate exemple de înfrângeri răsunătoare în astfel de cazuri. Va demonstra, oare, Mario Draghi că acestea sunt limitate strict la domeniul militar?

Martin Armstrong are şi o explicaţie pentru inflaţia scăzută din Europa. "Deşi crearea banilor este inflaţionistă, în teorie, un astfel de rezultat nu se va manifesta atât timp cât se vor cumpăra datorii din bilanţurile bancare, deoarece noii bani nu fac decât să monetizeze banii care au fost deja pierduţi", după cum mai arată Armstrong.

Fenomenul este recunoscut, indirect, chiar de Mario Draghi. "Redresarea economică din zona euro este împiedicată de ajustările bilanţiere dintr-un număr de sectoare, ritmul insuficient al reformelor structurale şi de perspectivele reduse de creştere de pe pieţele emergente", a mai declarat preşedintele BCE în cadrul conferinţei de presă.

"Ajustarea bilanţieră" nu este decât un eufemism pentru gradul ridicat de îndatorare, manifestat pe fondul unei structuri economice profund distorsionate de politica monetară relaxată a BCE din perioada anterioară crizei, iar corectarea severă a acestuia a fost şi este împiedicată, din nou, tot de politicile Băncii Centrale Europene.

Într-un interviu recent acordat televiziunii Bloomberg, Mervyn King, fost guvernator al Băncii Angliei între 2003 şi 2013, a declarat că "băncile centrale trebuie să recunoască limitele politicii monetare", în condiţiile în care "lumea se confruntă cu un dezechilibru major".

În opinia sa, "după opt ani de aşa-zisă redresare, băncile centrale încă mai cumpără timp pentru guverne, iar acestea apoi îl irosesc".

Despre dobânda negativă de politică monetară, King precizează că "fenomenul indică o reducere a randamentului noilor măsuri de politică monetară", avertismente similare fiind lansate şi de guvernatorii băncilor centrale din Canada şi Australia.

Cartea sa recentă, "Sfârşitul alchimiei", abordează direct şi motivul principal pentru care politicile monetare nu mai funcţionează, iar bancherii centrali mai cer, în zadar, timp şi răbdare.

"Ideea că banii de hârtie pot înlocui metalele preţioase cu valoare intrinsecă a apărut odată cu Revoluţia Industrială din secolul al XVIII-lea. Dar nu a fost decât alchimie financiară - crearea unor puteri financiare extraordinare care au sfidat realitatea şi bunul simţ", scrie Mervyn King.

Această sfidare a realităţii şi a bunului simţ continuă la BCE, în speranţa că personajul nevăzut din tragicomedia absurdă a lui Samuel Beckett îşi va face apariţia.

Până atunci, "independentul" Mario Draghi îşi va apăra cu îndârjire privilegiul garantat de tratatele europene şi va aplica neobosit represiunea financiară împotriva cetăţenilor, pentru că independenţa lor faţă de politicile nesăbuite ale autorităţilor nu este garantată de nimeni.

Ei au "dreptul" doar la partea "tragică" din această piesă absurdă.