Atenţi la "ne-muncă"

• Salariaţii neproductivi atrag după sine şi multe alte cheltuieli: maşini, curent, spaţii, impozite

• (Interviu cu domnul Ovidiu Tender)

Reporter: Fiecare guvern sau companie încearcă, în această perioadă, să îşi facă un plan anti-criză. Care sunt elementele principale ale strategiei dumneavoastră pentru a trece criza? (ce cheltuieli tăiaţi, pe ce activităţi puneţi accentul, etc.)

Ovidiu Tender: Eu numesc acest lucru optimizarea activităţii, prin îndepărtarea cheltuielilor nejustificate, printr-o mai mare atenţie asupra tuturor segmentelor care pot, din neatenţie sau comoditate, să genereze cheltuieli suplimentare. Nu reducem cheltuielile necesare pentru activitatea curentă.

În momentul de faţă, cheltuielile cu forţa de muncă sunt un element important în cuantumul cheltuielilor, din cauza creşterii salariilor faţă de nivelul anilor "90, când erau 50-70 de dolari.

Din această cauză, privim cu mai mare atenţie productivitatea şi "ne-munca". La "Prospecţiuni" vom disponibiliza aproximativ 400 de salariaţi, nu neapărat din cauza crizei financiare, ci din cauza faptului că trebuia să facem acest lucru, implicând o reducere de costuri de aproximativ trei milioane de euro pe an.

La "Vulcan" înlocuim categoriile de personal. Ambele societăţi au fost de stat şi am menţinut mult timp o structură de personal specifică unei epoci apuse în urmă cu 20 de ani, unui nivel de tehnologie valabil atunci. La ora actuală, s-a dovedit, însă, că acest lucru nu mai este eficient.

Reporter: Ce veţi face şi la celelalte companii din grup?

Ovidiu Tender: Şi în celelalte companii vom purcede la o schimbare de categorii de personal, adică ne vom uita mai cu atenţie la cei care sunt neproductivi şi cu mai mare atenţie la cei care sunt productivi.

Reporter: Ce alte cheltuieli mai tăiaţi?

Ovidiu Tender: Salariaţii neproductivi atrag după sine şi multe alte cheltuieli: maşini, curent, spaţii, impozite. Vom acorda mai multă atenţie activităţii de "procurement". Anul acesta, voi economisi aproape un milion şi jumătate de euro, cumpărând de la un singur furnizor de motorină, spre deosebire de anul trecut, când fiecare angajat îşi făcea aprovizionarea individual.

Făcând analiza asupra costurilor de anul trecut am constat, de fapt, că preţul pieţei este altul decât preţul mediu la care am cumpărat noi şi am înţeles că problema vine din interior, nu din exterior.

Nu aveam cum să îi controlez pe toţi. Pe 29 mai o să avem, la Timişoara, o întâlnire cu toţi managerii din Grup şi intenţionăm să facem un consiliu consultativ la nivelul Grupului ca să stabilim direcţiile, modalităţile, procedurile de lucru.

La fel, în condiţiile actuale, trebuie să fim foarte atenţi şi la preţul curentului, şi la becul care a rămas aprins şi la apa care curge şi la benzina care se consumă. Lucruri la care altă dată nu ne uitam cu atâta atenţie. Asta înseamnă reducerea costurilor.

Reporter: Cea mai mare parte din companiile din cadrul "Tender" SA activează în domeniul imobiliar/construcţiilor şi în domeniul energetic. Ambele au fost afectate de actualele condiţii economice. Cum s-a repercutat acest lucru asupra afacerilor dumneavoastră, pe plan intern şi internaţional?

Ovidiu Tender: Fără discuţie, în domeniul imobiliar ne confruntăm cu o stagnare. Nu putem să vorbim de preţuri mari sau mici, pentru că nu există preţuri, de vreme ce nu se vinde nimic. Am oprit lucrările la produsele imobiliare din Spania, dar le continuăm pe cele din ţară de la Timişoara şi Hunedoara. Avem şi la Bucureşti, în spatele Casei Scânteiei, unde se face Petrom City, un proiect pe care trebuia să îl începem anul acesta, dar încă nu l-am început pentru că nu are niciun rost.

Reporter: Care este valoare proiectului imobiliar din Bucureşti?

Ovidiu Tender: În cadrul aceste dezvoltări, cunoscute drept "Petrom City", avem două petice de teren pe care vom construi birouri, de 65.000 de metri pătraţi, şi aproximativ 350 de apartamente. Aproape 150 de milioane de euro ar fi fost valoarea de investiţie.

Reporter: Cum intenţionaţi să finanţaţi acest proiect?

Ovidiu Tender: Până acum, noi aveam obiceiul să apelăm cât mai puţin posibil la instituţiile de resort pentru că întotdeauna aveam ceva de vânzare care să ne asigure capitalul necesar. De exemplu, când am vândut "Atlas Gip" sau o parte din "Prospecţiuni". În ultimii doi ani, am avut câteva zeci de milioane de euro din fonduri proprii care ne-ar fi permis să ne continuăm investiţiile. În momentul de faţă, suntem blocaţi în ceea ce priveşte programele de dezvoltare imobiliară din cauza stagnării pieţei.

Reporter: Care este stadiul lucrărilor din Spania?

Ovidiu Tender: În Spania, am oprit lucrările în vara anului trecut. După părerea mea, situaţia este mai complicată acolo decât în România.

Evoluţia pieţei imobiliare este una ciclică.

Singura diferenţă este că acum a cuprins toată lumea în acelaşi timp. În Spania, ultima criză imobiliară a durat 19 ani, între 1981 şi 2000.

Din 2000 a demarat creşterea puternică a pieţei imobiliare, astfel încât în anii de glorie ai pieţei imobiliare spaniole- 2005, 2006, 2007- se vindeau în jur de 600.000 de unităţi noi de locuit pe an. Acum, sunt două milioane şi jumătate de unităţi de locuit terminate şi neocupate.

Prin urmare, chiar dacă piaţa spaniolă ar înregistrat un "boom", tot ar fi nevoie de cel puţin patru ani ca să se vândă ce este gata. Dar, pentru că nu este un vârf al pieţei imobiliare, cu certitudine va dura mult mai mult decât patru ani. Care este mersul de obicei? Dezvoltatorii imobiliari în proporţie de 99% lucrează pe finanţări. S-a blocat piaţa, nu mai pot să vândă, încep să scadă preţurile pentru că ei trebuie să îşi ramburseze finanţările. La început, vor să câştige un ban şi cer cât au de dat plus ceva peste. Dacă nu reuşesc, încercă să vândă la nivelul la care să poată să îşi achite datoriile. Dacă nu reuşesc nici acest lucru, băncile le iau în proprietate casele şi purced la programe de vânzare la orice preţ. Este momentul când toţi cei care au bani stau şi aşteaptă. Toţi cei care au bani nu sunt interesaţi ca piaţa imobiliară să cadă. Ei sunt interesaţi să cumpere ieftin. Şi atunci stau, aşteaptă. Nu se mişcă nimic, nu se cumpără nimic până nu se termină tot ceea ce băncile vor vinde. După ce se va termina tot, pe urmă, băieţii care au cumpărat sunt interesaţi să crească şi dacă se poate şi mai mult decât a fost. Ei trebuie să câştige, de aceea au cumpărat. A apărut, însă, o teorie foarte interesantă în Spania care mi-a plăcut foarte mult. Am înţeles că guvernul spaniol ar fi în discuţii cu insituţiile financiare care au finanţat aceste dezvoltări imobiliare să formeze o compania imobiliară uriaşă cu creanţele pe care le au. Aceasta ar lua în proprietate toate activele imobiliare în cauză, pentru ca piaţa să nu suporte acest proces de "prostituţie". Oricum, piaţa nu îşi va reveni dintr-odată. Acest proces cred că va dura multă vreme. La noi, există avantajul faptului că sunt foarte puţine produse imobiliare finalizat ca să necesite mult timp până când se lichidează, motiv pentru care cred că această criză imobiliară va dura mult mai puţin. Problema la noi va fi cu terenurile.

Reporter: Cum vă afectează faptul că în Spania ţineţi contrucţiile în "stand by"?

Ovidiu Tender: M-ar afecta mai mult să le termin, să fie în pericol de a fi jefuite, furate, să se învechească mobila, să se învechească utilajele de bucătărie, să se învechească tot, pentru că nu ştiu cât va dura această situaţie pe piaţa imobiliară. Ar fi bani pierduţi, dacă le-aş termina. Momentan, stăm şi vedem.

Reporter: La cât se ridică valoarea investiţiei?

Ovidiu Tender: Aproximativ 32 milioane de euro, din care două milioane sunt de la bancă, dar cu o dobândă nesemnificativă, de 4%.

Reporter: Aţi vândut o parte din vilele pe care le construiţi în Spania?

Ovidiu Tender: Nu. Sunt în discuţii cu toată lumea, sunt deschis la orice.

Reporter: Ce profit vă aşteptaţi să obţineţi din urma investiţiei în Spania?

Ovidiu Tender: Teoretic, mult... vreo 10 milioane de euro... Practic, acum am pierderi.

Reporter: La cât se ridică aceste pierderi?

Ovidiu Tender: Sunt banii pe care i-am investit şi care sunt blocaţi acolo... Costuri semnificative nu am.

Reporter: Care este stadiul proiectelor imobiliare din Timişoara?

Ovidiu Tender: În Timişoara, avem produs imobiliar terminat în valoare de 22 milioane de euro. Clienţii vin în continuare şi niciunul dintre ei nu protestează asupra preţului, însă toţi au aceeaşi problemă: nimeni nu le dă finanţare. Până când nu se va găsi o formulă prin care să fie sprijiniţi clienţii sau potenţialii clienţi o să încercăm să inventăm tot felul de metode prin care să ne creştem vânzările. Totuşi, am avut vânzări: din 99 de apartamente, am vândut peste 40. În iunie, cred că o să mai dăm încă 44 în folosinţă. Am început şi al treilea bloc, fiind decişi să mergem mai departe.

Reporter: Care este situaţia construcţiilor de infrastructură, având în vedere că aveţi o societate care îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu?

Ovidiu Tender: Activitatea în domeniul infrastructurii nu este pe măsura dorinţelor declarate de guvernanţi şi cu atât mai puţin pe măsura dorinţelor noastre. Adică nu prea sunt bani şi nu sunt lucrări. Compania SIRD nu merge rău, dar bineînţeles că ar putea să meargă foarte bine.

Noi ne aşteptam la mult mai mult. În momentul de faţă, lucrăm la 30% din capacitate.

Reporter: Ce s-a întâmplat cu compania aeriană "Jetran Air"?

Ovidiu Tender: Compania "Jetran Air" nu a intrat în faliment, ci este într-o procedură voluntară de insolvenţă. Am cerut, în decembrie, deschiderea procedurii de insolvenţă întrucât nu am reuşit să mă lămuresc asupra modului în care funcţiona cu adevărat compania. Pentru că nu puteam să am o imagine clară asupra a ceea ce am preluat, am decis să blochez totul, să cer insolvenţa, urmată de un plan de organizare pe care îl vom prezenta instanţei, astfel încât să avem un moment zero de la care să pornim.

În momentul de faţă, lucrurile s-au mai dezgheţat, a fost şi perioada de iarnă, de extrasezon, când, chiar şi companiile regulate au avut căderi semnificative. Acum am început să muncim, chiar săptămâna trecută am trimis două avioane către Coasta de Fildeş.

Noi închiriem avionul cu echipajul şi zburăm pentru cei care ne contractează serviciile. Avem două avioane în Coasta de Fildeş, unul în Macedonia şi mai suntem în discuţie pentru nişte contrcate în Iran şi Europa.

Reporter: Aveţi o companie de medicamente în Serbia. Care este situaţia acolo?

Ovidiu Tender: În cursul anului trecut, am oprit producţia de medicamente în Serbia întrucât din septembrie, anul acesta, şi Serbia trebuie să se alinieze standardelor europene în domeniul farma. În momentul de faţă, suntem în curs de transformare a fabricii, ca să corespundă din acest punct de vedere.

În septembrie, sper să îi dăm drumul şi, până atunci, vom decide şi direcţiile în care vom merge în cadrul producţiei de tablete, către ce tipuri de medicamente ne vom orienta.

Reporter: Cât aţi investit în compania din Serbia?

OvidiÎn urmă cu vreo cinci ani, o companie americană a vrut să cumpere "Prospecţiuni". Eu stau de vorbă cu toată lumea, le deschid uşa, le arăt tot, pentru că mă interesează să ştiu ce valoare au companiile. La sfârşitul discuţiilor, am cerut un preţ, iar ei mi-au spus că nu pot să îmi ofere atât de mult pentru că aveam anumite probleme. Printre altele, la momentul respectiv, mi-au spus că am 520 de oameni în plus.

Nu am reuşit să îi determin să îmi dea numele acestor angajaţi. Nu am reuşit ca să ajung la un acord cu vechea conducere de la "Prospecţiuni", oameni extraordinari, de altfel, să identific acest cost inutil. Dar, în şase săptămâni de la instalare, noul management avea lista cu cei care erau în plus, fără ca eu să le menţionez măcar de acest lucru. Ei au făcut imediat o analiză şi au ştiut exact ce categorii de personal au nevoie la acest tip de activitate.

Reporter: Oamenii pe care îi aduceţi la conducerea companiilor vă deschid mai uşor unele uşi?

Ovidiu Tender: Fără discuţie că se bucură de aprecierea şi de credibilitate în faţa potenţialilor parteneri, fiind nişte nume pe plan mondial. Ei sunt cunoscuţi şi este foarte importantă credibilitatea lor pentru companie.

Reporter: S-a văzut acest lucru în practică?

Ovidiu Tender: În practică, acest lucru s-a văzut imediat prin prisma rezultatelor obţinute de când au venit. Ne merge extraordinar. Cred că cel mai important lucru în încheierea unei afaceri este aprecierea personală, încrederea pe care ţi-o dă furnizorul. Cineva care aude de "Prospecţiuni" din România poate să se gândească la faptul că românii întârzie şi să decidă, mai bine, să nu se complice cu noi, deşi preţurile sunt mai mici decât la alte companii. Fără discuţie că aducerea unei echipe străine este un avantaj enorm.

Reporter: Dar vă costă mult?

Ovidiu Tender: Nu, pe mine nu mă costă nimic. Pe mine nu mă costă nimic, pentru că ei câştigă din ce produc. Eu nu le aduc bani de acasă. Au ajuns să aibă o asemenea responsabilitate ei faţă de ei şi de companie, încât dacă este să aleagă între un furnizor şi salariul lor, pentru că nu au decât o sumă fixă de bani, îi dau furnizorului şi se lasă pe ei la urmă. O treabă care mie îmi pică bine. Şi ei au avantajul că eu nu le iau bani, că pe mine nu mă interesează banii lor, pe mine mă interesează să crească compania.