Audiovizualul faţă cu materialismul istoric şi maşinile cu volanul pe dreapta

A apărut în presă o ştire în format de alarmă generală, care a fost preluată de multe publicaţii on-line şi care a generat reacţii pe un ton radical, cu voce groasă: "A venit şi momentul castrării fizice a presei. Înapoi în comunism!"(Cozmin Guşă)

Iată că avem acum încă o stare de alertă, paralelă cu cea care vizează pandemia, dar cu inflexiuni de materialism istoric!

E vorba de ştirea cu titlul "ALERTĂ - Guvernul Cîţu pregăteşte o lege anti-defăimare politică la televiziunile de ştiri".

Deşi ştirea e în sine seacă, ea pare că acuză caracterul "abuziv" al unui articol din proiectul de lege care ar urma să modifice legea audiovizualului, articol conform căruia " (1) Serviciile media audiovizuale prestate de furnizorii de servicii media audiovizuale aflaţi în jurisdicţia României nu trebuie să conţină: (a) incitări la violenţă sau la ură împotriva unui grup de persoane ori a unui membru al unui grup, bazate pe considerente precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, averea, naşterea, o dizabilitate, vârsta, orientarea sexuală sau cetăţenie" (articolul 40).

Substratul real al alarmei rezidă însă într-o crasă lipsă de documentare a autorului, care afişează un profil din care rezultă clar că habar nu are că proiectul de lege al guvernului este corect şi nevinovat.

El vizează doar transpunerea în legea audiovizualului a directivei serviciilor media audiovizuale, obligaţie încă neonorată a statului român, situaţie care a şi declanşat procedura de "infringement" din partea Comisiei europene, cu implicaţii de tip plată a unor amenzi consistente.

Astfel, Romania are obligaţia să transpună inclusiv articolul 6 din Directiva serviciilor media audiovizuale (Directiva (EU) 2018/1808), care este următorul:

"(1) Fără a aduce atingere obligaţiei statelor membre de a respecta şi de a proteja demnitatea umană, statele membre se asigură prin mijloace corespunzătoare că serviciile mass-media audiovizuale prestate de furnizorii de servicii mass-media aflaţi în jurisdicţia lor nu conţin:

a) incitări la violenţă sau la ură împotriva unui grup de persoane ori a unui membru al unui grup, bazate pe oricare dintre motivele menţionate la articolul 21 din Cartă;"

Iar articolul 21 din "Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene", vizat de directivă, spune: "Se interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, averea, naşterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală".

Ca să nu mai oblige tot audiovizualul românesc să citească articolul 21 din Cartă, proiectul de lege preia în articolul 40 lista motivelor enumerate acolo, ceea ce pare a fi un act de bun-simţ.

Singura contribuţie a guvernului este adăugarea la enumerare a termenului "cetăţenie"....Ar avea oare sens să deschidem o polemică pe tema dacă e acceptabil sau nu ca audiovizualul să incite la ură sau violenţă pe considerente de cetăţenie?

Eu zic că ar exista încă o mie de considerente pe baza cărora nu ar trebui să se incite la ură: de exemplu, considerentul că cineva conduce o maşină cu volanul pe dreapta, desigur dacă acest lucru nu se întâmplă în Anglia, ci în ţările de pe continentul european. Chiar dacă este probabil că până şi şoferii care circulă în Marea Britanie se urăsc atunci când se depăşesc între ei...acest lucru nu ar trebui să transpară în media!

Problema ar fi totuşi că nu putem determina de ce natură e opţiunea politică în acest caz: de dreapta, pentru că volanul e pe dreapta, sau de stânga, pentru că maşina circulă pe stânga?!

Proiectul de lege care a generat falsa alertă nu e desigur perfect: are defecte care sar în ochi, şi de aceea nu îl poţi citi cu mare atenţie. Dar despre defecte, cu altă ocazie!

Pentru moment, nu are sens să ne certăm între noi pe ideea dacă guvernul este sau nu abominabil, atunci când, speriat de amendă, face ce trebuia să facă pentru ca să nu fie amendat. Există multe alte motive reale de scandal! Să nu provocăm legile istoriei cu scuza că nu citim legile Uniunii! E nevoie de o scuză mai serioasă!