Aurelian Temişan:"Cultura poate fi profitabilă, dar nu pentru artist"

Reporter: Cu doi artişti în familie, balanţa financiară a familiei este în pericol să fie dată peste cap din prea multă boemie?

Aurelian Temişan: Boemia? Nu cred că e o problemă în bugetul familiei noastre, cel puţin unul dintre artişti e organizat şi foarte calculat. Uneori chiar amândoi. Balanţa financiară se dă peste cap spre minus pe timpul perioadei de vacanţă, când artiştii au relaş. S-a mai întâmplat să fac investiţii total nepotrivite, la timp nepotrivit şi am pierdut bani sau m-am îndatorat peste măsură. Acum lucrurile sunt stabile şi... "suflu şi în iaurt''.

Reporter: Probabil ai mulţi prieteni care activează în mediul economic, în ce afacere ai fi dispus să investeşti?

Aurelian Temişan: Din proprie experienţă, mărturisesc că stofa de afacerist nu m-a îmbrăcat deloc. Am avut de pierdut, profit nu am ştiut să scot din afacerea pe care am încercat-o cu 11 ani în urmă, afacerea cu terasa pe plajă sau restaurantul în Centrul Vechi. Cu siguranţă, pe lângă neştiinţa mea, s-a adăugat şi "corectitudinea" asociaţilor. Cel mai bine mă organizez în scenă, unde nu e nevoie de atâtea aprobări, controale, acte contabile, evidenţe, case de marcat, intrări, ieşiri, salarii, oameni de testat, de angajat... etc.

Dacă acum ar fi să investesc în ceva, probabil aş cere părerea mai multor analişti financiari ca să pot lua o decizie. Nu m-aş mai aventura.

Reporter: Cultura poate fi o afacere profitabilă?

Aurelian Temişan: Întotdeauna pentru suflet sau pentru împlinirea unor cunoştinţe, dar nu cred că e o afacere profitabilă pe moment pentru un artist. Un tablou poate valora foarte mulţi bani, dar de cele mai multe ori artistul care l-a pictat a murit în sărăcie lucie. Cultura poate fi profitabilă, dar nu pentru artist.

Reporter: Dacă ai fi prim-ministru pentru o zi, ce Ordonanţă de Urgenţă ai propune spre adoptare?

Aurelian Temişan: E o întrebare grea. Aş propune cred, ca experienţă şi strângere de fonduri pentru artiştii bătrâni şi bolnavi, ca pentru o lună fiecare om politic (salariat sau pensionat), să se descurce financiar cu salariul minim al unui artist cu patru ani de facultate. Restul din salariile şi pensiile dumnealor ar putea întreţine bine o masă mare de artişti şi oameni de scenă în vârstă, cu pensii mai mici de 1.200 lei. În fiecare an, banii ar putea fi direcţionaţi către o altă categorie defavorizată (nevăzători, autişti, copii orfani, spitale, aziluri... etc).

Reporter: Ce este plăcut şi ce nu atunci când ai statutul de "persoană publică"?

Aurelian Temişan: Pentru mine e plăcut că, artist fiind, ceea ce "produc" eu poate să placă, să entuziasmeze, să inspire, să motiveze pe cineva, fără să aibă repercusiuni asupra cuiva. Dacă ceea ce fac nu e pe placul celor mai mulţi, îl consider un eşec personal dar cu care nu pot răni pe nimeni şi asta e tot un lucru bun. Mă motivez şi merg mai departe căutând alt mijloc de expresie. Ce nu e tocmai plăcut e că uneori ai nevoie de intimitate şi poţi fi deranjat pentru un simplu autograf, sau o poză, când nu eşti setat pentru asta.

Reporter: Care a fost momentul artistic după care să poţi spune că toate sacrificiile au meritat?

Aurelian Temişan: UNPLUGGED. Cele mai recente concerte pe care le-am făcut la TNB şi pe care le voi mai repeta cu alte melodii şi alţi prieteni invitaţi; show-ul de la Antena 1 "Te Cunosc De Undeva". Şi, bine-nţeles, premierele de la Teatrul Elisabeta care, de fiecare dată, se terminau cu ropote de aplauze ceea ce ne făcea să uităm de orele interminabile de repetiţii. La Teatrul Elisabeta joc în 4 comedii excepţionale, cu succes internaţional, care se joacă doar cu sala închisă respectiv "Boeing Boeing", "Încurcătură la nivel înalt", "Dezbracă-te, vreau să-ţi vorbesc!" şi "Încă nu, dar o să fie...".

Reporter: Cântăreţ, actor, fotbalist amator, vedetă TV, Aurelian Temişan are timp liber, în general vorbind, nu când e în repaus medical?

Aurelian Temişan: Da. Sunt zile în care îmi propun să nu fac nimic şi fie plecăm la Breaza, la familia soţiei mele şi mă relaxez total la aer curat, fie stau acasă, mă odihnesc, ascult muzică, văd filme, sau meciuri, alături de familia mea, ori cu prietenii. Sunt însă unele luni în care tânjesc după un sfert de astfel de zi şi nu o găsesc. Vara e de obicei mai liber şi îmi încarc bateriile pentru 10 luni pline.

Reporter: Când ai emoţii mai mari, ca actor când joci să spunem la Teatrul Elisabeta în spectacolul Boeing - Boeing, când ai un concert, ca jurat în emisunea "Te cunosc de undeva?", sau când aperi poarta echipei naţionale a artiştilor? Dar satisfacţii?

Aurelian Temişan: De fiecare dată când intru în atenţia publicului (de teatru/muzică, de tv, sau chiar publicul spectator la un meci). Dacă acum 11 ani când am început să joc în Muzicalul Chicago la TNB, aveam emoţii pentru părţile de teatru în care intrasem ca amator, am constatat că, atât ajutorul soţiei cât şi al colegilor de scenă, m-au făcut să fiu la nivelul actorilor din TNB, fără să-mi dau seama. Am învăţat atunci o primă mare lecţie. Boeing-Boeing a fost prima piesă de teatru în care nu aveam şi de cântat. Perioada repetiţiilor mi-a fost ca o şcoală, apoi m-am perfectat uşor-uşor de la un spectacol la altul. Îmi place genul, comedia bulevardieră cred că mi se potriveşte, atâta vreme cât o fac cu seriozitate, cu plăcere şi cu profunzime. De atunci am tot repetat experienţa şi în alte piese la Teatrul Elisabeta, "Încurcătură la nivel înalt" "Încă nu, dar o sa fie...", "Dezbracă-te, vreau să-ţi vorbesc", sau la Teatrul Metropolis în "Pijamale". La teatrul Toma Caragiu din Ploieşti, am avut parte de multe alte spectacole de revistă sau muzicale în cei 25 de ani de colaborare în care am îmbinat actoria cu muzica. În emisiune am emoţii când trebuie să împart notele, mai ales atunci când mulţi au fost buni şi meritau notă mare. Dar... îmi asum. Când sunt în poartă, cu baieţii pe teren, am emoţii doar pentru că ştiu că dacă unui atacant nu îi poţi reproşa atunci când ratează, unui portar când greşeşte, i se poate imputa tot eşecul.

Reporter: Cum te-ai apropiat de lumea teatrului? A fost o "uniune" prin alianţă?

Aurelian Temişan: Hahaha. Poţi spune şi aşa. Producătorul spectacolului Chicago a văzut chimia de pe scenă, împreună cu soţia şi ne-a distribuit în "Boeing Boeing". Regizorul Puiu Şerban a dus mai departe acest lucru şi m-a distribuit în alte trei spectacole. Văzând că mă axez prea mult pe teatru m-am cam speriat şi anul acesta mi-am propus mai multe proiecte muzicale. Deocamdată, nu mai intru în nici o repetiţie pentru piesa de teatru.

Am început stagiunea în acest sfârşit de august cu filmările la "Te Cunosc De Undeva", cu câteva apariţii în festivaluri pentru copii, ca jurat, în spectacole eveniment cântând singur sau cu trupa, continui cu un eveniment caritabil pe 9 septembrie, la Măgurele, în campania "Ajut un copil" (www.ajutuncopil.ro), un eveniment în care sunt secondat de soţia mea şi de mulţi dintre prietenii mei de la Naţionala Artiştilor, în aceeaşi seară am plăcerea să vă invit la spectacol în Herăstrău, la "Boeing Boeing", primul spectacol pentru mine din stagiunea 2017-2018 la Teatrul Elisabeta, al 6-lea an de Boeing... Teatrul Elisabeta va deschide noua stagiune cu două spectacole eveniment: "Dezbracă-te, vreau să-ţi vorbesc!" vineri, 8 septembrie, avându-i protagonişti pe colegii mei (Bogdan Stanoevici, Lucian Ghimişi, Tania Popa, Alexandra Velniciuc, Anca Dinicu, Marcelo Cobzariu) şi "Boeing Boeing" sâmbătă, 9 septembrie în care voi juca eu alături de Lucian Ghimişi, Anca Sigartău, Monica Davidescu, Alexandra Velniciuc, Tania Popa. Cei 2500 de oameni vor fi aşteptaţi cu o mulţime de surprize şi cadouri inedite pregătite de teatru şi partenerii lor. Iar eu o voi ţine cu un program încărcat de evenimente până la vara viitoare. Sănătoşi să fim, că de lucru nu ne plângem!