Baconschi: Primăvara arabă nu are voie să devină iarna vrajbei noastre

Următoarea este o postare de blog a ministrului de Externe, Teodor Baconschi, remisă redacţiei:

Pentru cei care am trăit revoluţia din 1989 în Piaţa Palatului sau la Inter, victoria egiptenilor în Piaţa Tahrir a avut un aer de déjà vu. Linşajul lui Ghaddafi ne-a reamintit întrucâtva de execuţia sumară a lui Ceauşescu. Retragerea şi boala lui Mubarak recheamă parcă în memorie soarta lui [...] Jivkov.

A fost firesc aşadar ca Europa, şi în special ţările care păstrează încă vie memoria dictaturilor comuniste, să încerce în 2011 un sentiment de fraternitate cu popoarele arabe. Solidaritatea lumii libere cu lumea arabă a fost imediată şi eficientă, înlocuind un tip depăşit de pragmatism printr-un umanism caracteristic pentru cultura noastră.

Principali suporteri ai democratizării lumii arabe, nu putem fi indiferenţi la accentele antieuropene sau anticreştine. Este stupefiant, de pildă, că sediul biroului Fundaţiei Konrad Adenauer din Cairo a fost percheziţionat, iar directorul acestuia reţinut şi interogat în primele zile ale acestui an. Peste tot în lume, Fundaţia Konrad Adenauer reprezintă avangarda acţiunii internaţionale a Uniunii Creştin-Democrate (CDU) în materie de politici publice, educaţie pentru democraţie şi diseminare a unei culturi politice care a generat pacea şi prosperitatea în Europa. Gestul neprietenesc al autorităţilor de tranziţie din Egipt faţă de o fundaţie politică majoră a Europei este de natură să neliniştească. Nu putem permite ca valul de solidaritate şi simpatie care a unit cele două maluri ale Mediteranei încă de la începutul primăverii arabe să se transforme într-un talaz îngheţat. Primăvara arabă nu poate fi confiscată de ostilităţi venite din iarna vrajbei interreligioase.

Cred cu tărie în democratizarea lumii arabe şi în generalizarea prosperităţii în întregul bazin mediteranean. Arabi, evrei sau creştini, credem în acelaşi Dumnezeu şi ne împărtăşim, în jurul mării noastre, din acelaşi amplu şi ancestral fond cultural. Constituim în această parte a lumii o oikoumene, nu un creuzet al vrajbei. Că suntem creştin- rtodocşi, copţi sau maroniţi, evrei, musulmani shiiţi sau sunniţi, avem aceleaşi drepturi de a ne păstra credinţa şi obiceiurile fără frica de represiune sau chiar suprimare fizică.

Nu este un ideal sau o utopie, ci cel mai banal pragmatism să doreşti pacea şi domnia generalizată a legii şi a democraţiei într-o regiune atât de variată etnic şi religios. Europa s-a autodistrus de două ori la rând până să ajungă, prin oameni precum Churchill, Adenauer sau De Gasperi să înţeleagă mecanismul păcii durabile. Egiptul în curs de democratizare nu are cum să răspundă cu ostilitate mesajului transmis de Fundaţia Konrad Adenauer sau de alte instituţii europene. Lecţia europeană este universală şi optimistă. Din ură naţională şi religioasă, din tiranie şi război, Europa a extras un vaccin care astăzi se poate dovedi util şi lumii arabe.

Atât ca ministru de externe cât şi ca politician creştin-democrat, urmăresc plin de speranţă evoluţiile din Tunisia, Egipt, Libia sau Siria, din întreaga regiune. România, ca de altfel toate statele Uniunii Europene, rămâne partenerul privilegiat al acestor ţări şi principalul lor prieten. Un prieten exigent, însă.