Banca Japoniei nu mai poate controla dobânzile şi ameninţă stabilitatea financiară globală

Banca Japoniei (BOJ) a aplicat în ultimii ani o politică strictă de control a curbei randamentelor pentru obligaţiunile emise de guvernul de la Tokyo.

Una dintre primele ţinte a fost randamentul de 0,1% pentru titlurile de 10 ani. De câte ori era forţat acest prag pe piaţă, BOJ pornea tiparniţa şi cumpăra obligaţiunile pentru a forţa scăderea randamentelor.

În aceste condiţii, banca centrală a Japoniei a ajuns să deţină în bilanţ o cotă extrem de ridicată a volumului total de obligaţiuni guvernamentale şi să finanţeze direct deficitul bugetar.

De aproape 10 ani, randamentele obligaţiunilor de 10 ani ale Japoniei au fost menţinute sub 0,5% şi au existat perioade îndelungate în care valorile au fost negative (vezi graficul 1).

Perioadele tot mai mari în care ţinta de 0,1% a fost depăşită a determinat BOJ, într-un efort de menţinere a credibilităţii, să anunţe o nouă ţintă, de 0,5%.

Acum şi această ţintă s-a transformat în "sugestie". Noua limită superioară pentru randamentul obligaţiunilor de 10 ani ale Japoniei este de 1%, iar cursa pentru atingerea ei este în plină desfăşurare, după cum arată cotaţiile de pe piaţă, care au ajuns deja la 0,6%.

Pe fondul deciziei Băncii Japoniei de relaxare a controlului curbei randamentelor, valoarea totală a obligaţiunilor cu randamente negative la nivel global a scăzut cu peste 600 de miliarde de dolari în ultimele zile, până la circa 1,3 trilioane de dolari (vezi graficul 2).

Conform datelor de la Bloomberg, toate cele 47 de emisiuni de obligaţiuni cu randamente negative erau ale guvernului japonez, cu maturităţi până în 2026. Valoarea maximă a obligaţiunilor cu randamente negative a fost de 18,4 trilioane de dolari şi a fost atinsă la sfârşitul anului 2020.

Efectele deciziei BOJ încep să se facă deja simţite la nivel global. Un analist al pieţelor obligaţiunilor guvernamentale a scris recent pe contul său de Twitter că doar evoluţia randamentelor pentru titlurile japoneze mai contează pentru pieţele financiare globale şi nimic altceva.

"Decizia surprinzătoare a Băncii Japoniei de a slăbi controlul asupra randamentelor obligaţiunilor ameninţă să declanşeze o vânzare la celălalt capăt al planetei, în Danemarca, unde se află cea mai mare piaţă de obligaţiuni garantate din lume", mai scrie Bloomberg.

A descrie drept "surprinzătoare" decizia unei bănci centrale de a slăbi controlul asupra dobânzilor, mai ales când este vorba despre Banca Japoniei, nu poate însemna decât un singur lucru: controlul nu a fost slăbit, ci a fost pierdut.

Piaţa obligaţiunilor ipotecare garantate din Danemarca, cu o valoare de circa 500 de miliarde de dolari, a beneficiat din plin de investiţiile din Japonia, care se îndreptau, fără discriminare, către orice sursă de randamente pozitive. Valoarea maximă a investiţiilor japoneze în obligaţiunile ipotecare garantate din Danemarca a reprezentat aproape 10% din întreaga piaţă la sfârşitul anului 2020, conform datelor de la Bloomberg.

Acum tendinţa este pe cale să se inverseze, iar pentru creşterea randamentelor este suficientă doar temperarea achiziţiilor. Analiştii băncilor daneze aşteaptă, însă, şi vânzări ale obligaţiunilor ipotecare garantate, ceea ce va conduce la accentuarea tendinţei de creştere a randamentelor, după cum mai scrie agenţia de ştiri americană.

"Dacă Banca Japoniei va continua să înăsprească politica monetară şi, prin urmare, va permite dobânzi din ce în ce mai mari în Japonia, acest lucru ar putea însemna că va deveni mai scump să cumperi o casă în Danemarca", a precizat Mathias Dollerup Sproegel, analist la Sydbank A/S, într-o notă adresată clienţilor.

Despre ramificaţiile globale ale deciziilor BOJ a scris recent şi Wall Street Journal, în condiţiile în care Banca Japoniei a rămas singura bancă centrală majoră care nu a crescut dobânzile în faţa creşterii inflaţiei.

Cotidianul financiar american a subliniat că randamentele obligaţiunilor guvernamentale din SUA au crescut, pe fondul aşteptărilor de vânzare a acestor titluri de către investitorii japonezi, ale căror deţineri se ridică la circa 1 trilion de dolari.

Deşi randamentele oferite de titlurile japoneze sunt încă sub cele ale obligaţiunilor americane, investitorii din Japonia iau în considerare şi reducerea riscului valutar.

"Investitorii japonezi deţin, de asemenea, cantităţi substanţiale de obligaţiuni străine din afara SUA, cum ar fi obligaţiunile guvernamentale franceze, ceea ce înseamnă că orice încetinire a achiziţiilor lor ar putea fi resimţită la nivel global", mai scrie WSJ.

O ştire Bloomberg arată că şi preţurile obligaţiunilor pe termen lung ale Germaniei şi Marii Britanii au scăzut, iar randamentele au crescut, pe fondul deciziei BOJ.

Mai mult, "unii analişti văd în această măsură un pas spre abandonarea totală a ţintelor de randament, ceea ce ar putea avea ramificaţii mai mari".

Nu este de mirare că investitorii sunt tot mai îngrijoraţi, iar cea mai mare îngrijorare este legată de "orice schimbare de politică care ar determina investitorii japonezi să treacă la vânzarea directă a obligaţiunilor străine, provocînd o creştere substanţială şi bruscă a randamentelor obligaţiunilor la nivel mondial".

Nimeni nu este pregătit pentru aşa ceva, deoarece îndoctrinarea sistematică din perioada scursă de la criza financiară globală arată că băncile centrale au totul sub control şi pot manipula pieţele şi investitorii după bunul plac.

Tocmai de aceea durerea va fi mare, aşa cum trebuie să fie pentru a spulbera încrederea şi iluziile alimentate de autorităţi iresponsabile.