Banca politică numită CEC

Demisia mea de la conducerea CEC a fost perfect legală", ne-a declarat fostul preşedinte CEC, domnul Eugen Rădulescu. Statutul CEC prevedea dreptul acţionarilor să facă modificări în conducerea CEC şi să-şi aleagă conducerea, a explicat Rădulescu. "Prin contractul de management, conducerea băncii putea fi demisă din motive imputabile mie sau din motive neimputabile. În decizia acţionarilor se spune clar că demisia este din motive neimputabile mie", ne-a informat domnul Eugen Rădulescu.

Fostul preşedinte CEC ne-a mai spus: "Vineri ne-au chemat, ne-au mulţumit pentru activitate şi pentru rezultatele băncii. Şi atât. Nu ne-au dat nicio explicaţie".

Potrivit fostului preşedinte CEC, contractul de performanţă a fost îndeplinit şi chiar depăşit. Demiterea preşedintelui CEC întrerupe mandatul înainte de termen, înţelegerea contractuală privind conducerea CEC durând până în martie 2009.

"Dacă eram într-o instituţie privată, această demitere nu s-ar fi întâmplat niciodată", a precizat domnul Rădulescu.

Adunarea generală a acţionarilor (AGA) Casei de Economii şi Consemnaţiuni (CEC) a anunţat, vineri, printr-un comunicat, că a hotărât o nouă componenţă a consiliului de administraţie al băncii, având ca preşedinte pe Radu Graţian Gheţea. "Conducerea executivă va fi asigurată, în perioada următoare, de domnul Radu Graţian Gheţea, în calitate de preşedinte, şi de domnul Cristian Tudorancea, în calitate de vicepreşedinte", se arată în comunicat.

Ministerul Economiei şi Finanţelor (MEF) a convocat în dimineaţa zilei de vineri o adunare generală a acţionarilor (AGA) Casei de Economii şi Consemnaţiuni (CEC), la care a fost decisă schimbarea preşedintelui CEC, Eugen Rădulescu, şi a doi vicepreşedinţi, Gabriela Tudor şi Vasile Ifrim.

"Am acceptat propunerea de a prelua conducerea Casei de Economii şi Consemnaţiuni şi îmi voi da demisia de la Alpha Bank", a declarat preşedintele Alpha Bank, Graţian Gheţea. "Nu pot deţine două funcţii de preşedinte la două bănci, deoarece este împotriva legii bancare", a mai spus Gheţea, fără a preciza data demisiei de la Alpha Bank.

În luna martie 2005, Enache Jiru a fost eliberat din funcţia de preşedinte CEC şi înlocuit cu Eugen Rădulescu, consilier pe atunci al guvernatorului BNR, conform unei decizii a premierului Călin Popescu Tăriceanu.

Eugen Rădulescu a lucrat în structurile Băncii Naţionale a României şi a făcut parte din echipa de bază care a pregătit şi negociat programele României cu FMI, precum şi din echipele care au purtat discuţii cu alte organisme internaţionale (OECD, BRI, UE etc). De asemenea, Eugen Rădulescu a lucrat la FMI, în poziţia de consilier al directorului executiv şi consultant pe probleme de bancă centrală şi consultant pe probleme de restructurare bancară în cadrul programelor de asistenţă tehnică acordate Afganistanului şi, respectiv, Irakului (mai 2002-august 2003 şi martie 2004).

• Rădulescu: În spatele deciziei de schimbare a conducerii CEC este Sebastian Vlădescu

Fostul preşedinte al Casei de Economii şi Consemnaţiuni, Eugen Rădulescu, a mai spus că în spatele deciziei de schimbare a managementului băncii, anunţată vineri de ministrul Economiei şi Finanţelor, Varujan Vosganian, se află fostul ministru al Finanţelor, Sebastian Vlădescu.

"Fostul ministru al Finanţelor a spus de mult că vrea să schimbe managementul CEC, fără a oferi însă argumente. Mai mult ca sigur că se află în spatele acestei decizii", ne-a declarat Rădulescu. Domnia sa a precizat că ştia de acum trei săptămâni că urma să fie schimbată conducerea băncii, dar nu ştia când se va întâmpla acest lucru.

• Vlădescu îi răspunde lui Rădulescu

Sebastian Vlădescu, fost ministru al Finanţelor şi actual secretar de stat în Ministerul Economiei şi Finanţelor, ne-a declarat că se bucură pentru această schimbare: "Schimbarea domnului Eugen Rădulescu a fost vehiculată încă din decembrie anul trecut. În cadrul strategiei de recîştigare a cotei de piaţă, schimbarea managerilor CEC era un obiectiv. Dacă domnul Rădulescu spune că eu am fost în spatele demiterii sale, cînd ştia foarte clar că va fi schimbat (chiar eu am discutat cu el acest lucru), acesta dovedeşte lipsa domniei sale de profesionalism chiar şi în acest moment".

Contractul politic

Unora, poate că li se pare natural ca proprietarul unei societăţi comerciale, de pildă, al unei bănci - să-şi rezerve dreptul discreţionar în numirea şi/sau revocarea conducerii ei. Poate că acelora li se pare normal ca statul, întrucât este proprietarul CEC, să-l poată demite pe preşedintele băncii, atunci când o doreşte.

În realitate, nu este deloc normal. Există legi, în domeniu, care o interzic: Legea 31/1990 a societăţilor comerciale şi OUG nr. 79/2001 privind contractul de performanţă. Iar dacă contractul de angajare al preşedintelui CEC prevede, aşa cum explică Eugen Rădulescu, că poate fi demis fără motive imputabile, atunci acela este un contract abuziv şi nelegal.

Ce interes ar avea Ministerul Finanţelor să impună, la CEC, un contract de management abuziv, nelegal, care să-i dea puteri discreţionare? Un motiv simplu: politic. Se schimbă regimul, se schimbă şi preşedintele CEC. Căci, se pare, preşedintele CEC trebuie să fie, mereu, un fidel al puterii politice.

N-are voie să mişte în front, pentru profit, ci trebuie să servească "strategii" politice. Cel puţin, asta ilustrează un astfel de contract abuziv.

O involuntară ironie a destinului face ca tradiţia seculară a CEC să îl reprezinte ca o bancă servind strategiile statului, nu doar în timpul comunismului, ci cu mult înainte, încă de la întemeierea sa, în 1864.

CEC-ul a fost folosit dintotdeauna ca instrument bancar în diversele programe guvernamentale, încă de dinaintea primului război mondial. Ba, chiar, a funcţionat şi ca bancă filantropică, acordând credite cu dobânzi reduse, pentru sprijinirea agricultorilor, ori dezvoltarea altor domenii.

Aparent, tradiţia s-a menţinut şi în comunism. Dar, numai aparent. Pentru că nu trebuie confundat CEC-ul, ca instrument de sprijin al iniţiativei private (considerată ca venind în sprijinul strategiei de stat), cu CEC-ul ca instrument direct al statului.

Ori, astăzi, CEC-ul pare să fie folosit în a doua ipostază. Cea comunistă.