Haos şi disperare au fost cuvintele cu care a descris presa financiară situaţia de pe pieţele internaţionale. Din păcate, semnalele transmise de burse nu oferă decât o imagine superficială a marilor probleme cu care se confruntă băncile şi brokerii de pe Wall Street. Ceea ce s-a întâmplat pe pieţe în ultimele zile reprezintă, probabil, doar avangarda panicii.
Intervenţia fără precedent a Fed-ului şi a Trezoreriei americane în tranzacţia dintre JP Morgan şi Bear Stearns, în loc să calmeze pieţele, a făcut întreaga lume să se întrebe de ce este Washington-ul aşa de neliniştit. Wall Street Journal a prezentat filmul evenimentelor de săptămâna trecută şi ajunge la concluzia că tranzacţia este departe de finalizare iar succesul ei nu garantează revenirea normalităţii. Cei 30 de miliarde de dolari oferiţi de Federal Reserve fac parte dintr-o ofertă care nu a putut fi refuzată de JP Morgan. JPM nu are opţiunea să renunţe la tranzacţie, chiar şi în condiţiile unei deteriorări accentuate a perspectivelor pentru Bear Stearns. Conform unor surse interne citate de WSJ, Hank Paulson, Secretarul Trezoreriei SUA, a insistat ca JP Morgan să preia întreg portofoliul Bear Stearns şi nu doar anumite părţi atent selecţionate.
Pe lângă toate acestea, mai există şi nemulţumirea principalilor acţionari ai băncii de investiţii americane. Miliardarul britanic Joe Lewis, care deţine o cotă de 9,4% din Bear Stearns, se confruntă cu pierderi potenţiale de un miliard de dolari şi este decis să blocheze achiziţia, conform unui articol din The Telegraph. "Efectul unei astfel de acţiuni pentru supravegherea managerială exercitată de JP Morgan şi asupra garanţiilor Federal Reserve este necunoscut", mai scrie Wall Street Journal.
Rezultatele raportate ieri de Goldman Sachs şi Lehman Brothers au fost mai bune decât estimările pesimiste ale analiştilor, dar nu trebui să uităm că ne aflăm doar la începutul perioadei în care dobânzile devin variabile pentru creditele subprime.
Raportul 10K de la Goldman Sachs arată că banca de investiţii mai deţine active de nivel III în "valoare" de 69 miliarde de dolari. Deoarece marcarea se face la model, valoarea de piaţă a acestora este, practic, incertă.
Aceasă incertitudine i-a determinat, probabil, pe analiştii de la Oppenheimer & Co. să aprecieze că instituţiile financiare se vor confrunta în viitorul apropiat cu scăderi de până la 50% a valorii acţiunilor.
Este puţin probabil ca o reducere până la 2% a dobânzii de intervenţie a Fed-ului să rezolve problemele sistemice ale pieţelor financiare americane. "Nu există soluţii din partea Fed-ului. Totul este acum o problemă de timp. Nu există soluţii rapide", a declarat un veteran al Wall Street-ului pentru New York Post. Pe pieţe se instaurează încet percepţia că Federal Reserve a rămas fără "muniţie", atât din punct de vedere al dobânzii de intervenţie cât şi al injecţiilor directe de lichiditate.
Josef Ackerman, preşedintele Deutsche Bank, admite că sectorul bancar nu poate face faţă singur crizei şi consideră că statul trebuie să intervină pentru a opri căderea, conform unui articol din FT Deutschland. Statul? Adică plătitorii de impozite şi taxe? Dar cum? Prin intermediul aleşilor care şi-au dovedit de atâtea ori competenţa în rezolvarea problemelor economice şi financiare?
Iar statul încearcă să nu dezamăgească. Administraţia Bush pregăteşte două noi iniţiative pentru suplimentarea surselor de finanţare a plasamentelor ipotecare, prin relaxarea restricţiilor impuse Fannie Mae şi Freddie Mac, cele două agenţii cvasi-guvernamentale (GSE) care preiau expunerile de la bănci. Obligaţiunile emise de Fannie Mae şi Freddie Mac sunt deţinute pe scară largă de fonduri de pensii şi bănci centrale. Într-un articol din Financial Times se arată că băncile centrale au precizat guvernului american că este considerat pe deplin responsabil pentru datoriile agenţiilor cvasi-guvernamentale. Pieţele au reacţionat negativ la alte propuneri similare şi au determinat lărgirea spread-urilor dintre obligaţiunile GSE şi cele ale guvernului american.
Oficialii ignoră aceste mesaje ale pieţelor şi încearcă imposibilul în dorinţa de a suprima efectele crizei. Care sunt şansele de reuşită? Estimări recente plasează valoarea totală a creditelor ipotecare din SUA la 11 trilioane de dolari. Are Federal Reserve resurse să stabilizeze o astfel de piaţă? Răspunsul este negativ, dacă luăm în considerare şi instrumentele derivate emise pe baza lor. Acţiunea asupra efectelor şi ignorarea adevăratelor cauze nu face decât să garanteze eşecul intervenţiilor.
Mariajul fulger dintre JP Morgan şi Bear Stearns reprezintă şi altceva pentru pieţe. Investitorii se pare că nu mai pot avea încredere în valoarea băncilor de investiţii din Statele Unite. Încrederea, etalonul de aur al pieţelor financiare, va avea nevoie de metalul preţios pentru a reveni pe Wall Street.
Articolul reprezintă punctul de vedere al autorului, nu reflectă sau implică opiniile instituţiei unde acesta îşi desfăşoară activitatea şi nu reprezintă recomandare de investiţie.