Bani pentru pensii. Combaterea unor concepţii eronate. Soluţii (VI)

(continuare din numărul trecut)

Calculele făcute publice de reprezentanţii guvernului cu privire la resursele financiare suplimentare în anul 2008 pot fi apreciate ca acceptabile - provenind din: a) creşterea economică, b) dintr-o anumită lărgire a bazei de impozitare a veniturilor şi c) din recurgerea la resursele financiare ale bugetului de stat consolidat. Dacă pentru anul 2008 guvernul a concretizat resursele în mod acceptabil, el trebuie să continue să aprofundeze analizele pentru anul 2009 (indiferent de guvernarea care va urma).

Cât priveşte ceilalţi ani - 2010-2013 -, acestea sunt exagerările celor care se opun şi reprezintă false preocupări, false îngrijorări.

Răspunsul nostru categoric (de planificatori cu experienţă) este următorul: dacă se asigură resursele suplimentare în anii 2008 şi 2009 - nu pot să apară probleme deosebite în anii următori, întrucât nici o prognoză - oricât de pesimistă - nu poate să prevadă că economia României, ca membru al UE, va evolua mai nefavorabil decât până la aderare.

Politicienilor care cer "resurse fundamentate" până în 2013 numai pentru "fondul de pensii", le răspundem: această cerinţă (dacă o consideră serioasă) ar trebui să o pună pentru toate componentele dezvoltării economice şi sociale şi ale bugetului: altfel această cerinţă nu are nici temeinicie, nici valabilitate, fiind ruptă de fundamentarea ansamblului economic.

În consecinţă, dacă se menţine această cerinţă - ar trebui să se instituie regula generală: nici o lege privind cheltuielile de la buget nu mai poate fi "promulgată" - fără "fundamentări de resurse" până în anul 2013.

Este utilă şi necesară o asemenea regulă? Noi spunem că nu, deoarece s-ar crea mari dificultăţi. Mai departe vom da exemple de "promulgări" recente (ca de exemplu de măriri de salarii importante în aparatul de stat) la care nu s-au cerut "resurse fundamentate" până în anul 2013.

CONCLUZIA. Ca specialişti, care am stat aplecaţi asupra macroeconomiei multe decenii, afirmăm cu tărie că problema de asigurare a resurselor suplimentare este în anii 2008 şi 2009. Dacă pentru aceşti ani se dau soluţii adecvate - şi este posibil - în anii următori se va continua cu aceleaşi soluţii sau cu altele mai bune.

Există varianta ca în 2009, în urma alegerilor, să fie o altă guvernare - cu alte opţiuni în ce priveşte politica pensiilor. Aceasta ar putea să introducă modificări conform experienţelor amare trăite de pensionari până acum în cei 18 ani de tranziţie. Subliniem faptul că aceasta este o ameninţare reală, care trebuie avută în vedere.

Soluţii

În viziunea noastră, pentru asigurarea resurselor financiare destinate majorării pensiilor şi pentru consolidarea procesului este obligatoriu să fie

puse în aplicare politici financiar-bugetare şi economice schimbate şi anume:

Politici privind limitarea, reducerea şi restrângerea cheltuielilor bugetare în toate sectoarele de activitate, cu deosebire în cele mari consumatoare de fonduri bugetare;

2. Politici privind îmbunătăţirea substanţială a impozitării profiturilor şi veniturilor, la nivele mai apropiate de cele europene;

3. Utilizarea unei părţi din fondurile provenite din privatizare - pentru finanţarea pensiilor;

4. Apelul la rezervele şi fondurile de la BNR;

5. Politici economice - pe bază de programe guvernamentale - privind creşterea substanţială a numărului locurilor de muncă, a numărului salariaţilor în economie.

1. Politicile privind limitarea, restrângerea şi reducerea cheltuielilor bugetare.

Aprecierea noastră este următoarea: cine examinează aprofundat realităţile din economie şi din instituţiile de stat, dinamicile şi structura cheltuielilor bugetare, politicile ineficiente aplicate, observaţiile critice ale specialiştilor şi analiştilor, constatările organelor de control ale ministerelor şi ale Curţii de Conturi, informaţiile din mass-media cu privire la risipirea banilor publici --ajunge în mod obiectiv la concluzia că există mari posibilităţi pentru reducerea şi restrângerea cheltuililor bugetare, pentru prevenirea creşterilor excesive în viitor ale acestora.

În opinia noastră, politicile de raţionalizare şi economisire a resurselor pentru cheltuielile bugetare trebuie concepute şi aplicate în toate instituţiile de stat, în toate sectoarele de activitate.

Acţiunea urmează să fie pornită imediat - astfel încât rezultatele să-şi găsească reflectarea în propunerile bugetare pentru anul viitor - până la prezentarea în Parlament a proiectului de buget pe anul 2008.

În acest scop, propunem să se organizeze comisii speciale de analiză - la toate instituţiile de stat, la toate ministerele, la toate consiliile locale de la judeţe, municipii, oraşe şi comune.

Aceste comisii speciale de analiză vor trebui să fie coordonate de miniştrii, conducătorii de departamente, preşedinţii consiliilor locale; ele vor înainta propunerile lor la comisiile de sinteză ce se vor înfiinţa la Guvern şi la Parlament în vederea unor decizii finale la aceste nivele ierarhice.

Apreciem că dacă acţiunea va fi organizată cu fermitate şi profesionalism se pot avea în vedere - ca ipoteze de lucru - reduceri de cheltuieli bugetare în următorii 2-3 ani în proporţie de 10-30%, în mod diferenţiat pe sectoare de activităţi, care s-ar concretiza în economii de fonduri bugetare între 800 mil. euro şi 2,5 miliarde euro.

Considerăm necesar ca la efectuarea analizelor să se ţină seama de o serie de orientări, obiective, metode şi criterii pe care le înfăţişăm în capitolul următor: intitulat "Sugestii pentru înlăturarea risipei şi raţionalizarea cheltuielilor bugetare".

2. Politici îmbunătăţite privind impozitarea profiturilor şi veniturilor la nivele mai apropiate de cele europene - în vederea asigurării unor resurse financiare sporite la bugetul de stat consolidat, după cum urmează:

(1) Precizăm că în ţările europene dezvoltate impozitele pe profit sunt în proporţie de 25-44% (faţă de 16% în România). Nu se mai poate continua cu nivele de 16% în condiţiile concrete ale României.

Pentru orientare, menţionăm cotele maxime de impozitare a profitului în unele ţări europene: în Franţa este 34%, în Italia 40%, în Marea Britanie 30%, în Germania 25%, în Austria 44%, în Olanda 25%.

O SITUAŢIE SPECIALĂ pentru perioada de tranziţie din România o constituie faptul că o mare parte a avuţiei naţionale, a capitalurilor, a trecut în proprietatea companiilor străine prin vânzare în cadrul aşa-zisei privatizări. De exemplu, în sistemul bancar capitalul străin deţine peste 90%, situaţie pe care o întâlnim şi în alte sectoare cu rentabilitate ridicată.

Profiturile acestor companii nu mai intră în resursele statului român, ci se transferă în străinătate în proporţii însemnate. La bugetul de stat se atrag sume mai mici, în condiţiile unui impozit pe profit de numai 16%, în timp ce în ţările europene dezvoltate aceste impozite pe profit sunt de 25-44%.

Mărirea impozitului pe profit de la 16% spre nivelele europene va fi o politică de intrare în normalitate ca ţară membră a U.E.

(2) De asemenea, precizăm că în ţările europene dezvoltate impozitul pe venitul persoanelor fizice este aşezat - pe baze progresive - în mod diferenţiat, cotele maxime ajungând la 55% (faţă de 16% la noi).

(va urma)