Banii nu vor mai fi la fel în noua ordine monetară internaţională

Sistemul financiar şi monetar internaţional construit în jurul dolarului american după 15 august 1971, când preşedintele Nixon a anunţat ruperea legăturii dintre dolar şi aur, este marcat de acumularea unor dezechilibre extraordinare, mai ales în ultimul deceniu, dezechilibre care l-au făcut nesustenabil. Moneda americană a jucat un rol fundamental în toţi aceşti ani, acela de monedă de rezervă internaţională, însă deciziile recente ale autorităţilor americane, prin care au blocat accesul Rusiei la o mare parte a rezervelor sale valutare, au reprezentat, pur şi simplu, o dinamitare a fundaţiei sistemului financiar şi monetar internaţional.

În acest context, Zoltan Pozsar, în prezent economist la Credit Suisse, dar care a jucat un rol deosebit de important în menţinerea funcţionalităţii sistemului bancar în timpul crizei globale, în calitate de angajat al Federal Reserve Bank of New York, a scris o analiză pentru clienţi cu titlul "Bretton Woods III".

"Suntem martorii naşterii sistemului Bretton Woods III - o nouă ordine monetară internaţională construită în jurul monedelor cu acoperire în mărfuri din Est, care vor contribui la slăbirea sistemului Eurodolarului şi la amplificarea presiunilor inflaţioniste din Vest", scrie Pozsar în deschidere.

În opinia economistului de la CS, acum ne aflăm în mijlocul unei crize a materiilor prime, mărfurilor, care "au calitatea de colateral, colateralul reprezintă bani, iar această criză porneşte de la atracţia tot mai mare a banilor externi în comparaţie cu banii interni".

Banii externi sunt reprezentaţi de baza monetară creată de băncile centrale, iar banii interni sunt reprezentaţi de depozitele din cadrul sistemului bancar şi sunt creaţi la fiecare acordare a unui nou credit.

În timp ce banii externi reprezintă un activ pentru economie în ansamblu şi nu constituie un pasiv pentru nimeni, banii interni sunt garantaţi cu credite private, după cum se arată într-o prezentare de pe site-ul BCE, iar dacă toate creanţele deţinute de bănci asupra debitorilor privaţi ar fi decontate, banii interni creaţi ar reveni la valoarea zero.

"Bretton Woods II a fost construit pe baza banilor interni, iar fundaţiile sale s-au sfărâmat când grupul G7 a confiscat rezervele valutare ale Rusiei", accentuează Pozsar, iar "acum este nevoie să gândim neliniar pentru a recunoaşte şi supravieţui schimbărilor de regim".

Economistul de la CS arată că au crescut accelerat dificultăţile de finanţare, după cum o arată spread-urile de pe pieţe, iar numerarul este foarte căutat.

De un vine cererea masivă pentru cash? "Din lumea materiilor prime", scrie Pozsar, şi există trei motive pentru această tendinţă.

În primul rând, materiile prime produse şi exportate din afara Rusiei au înregistrat creşteri masive ale preţurilor, pe fondul "unui şoc al ofertei care a scos din circulaţie materiile prime din Rusia".

În al doilea rând, "dacă ai poziţii lungi pentru materiile prime din afara Rusiei şi poziţii scurte pentru contracte futures de aceeaşi natură, atunci te confrunţi cu apeluri în marjă care trebuie acoperite".

Prognoza lui Pozsar a fost confirmată aproape instantaneu de evoluţia de pe pieţele materiilor prime şi energiei. Apeluri în marjă cu valori uriaşe au condus la închiderea tranzacţionării nichelului la London Metal Exchange pentru o săptămână şi anularea unor tranzacţii, iar mari traderi de materii prime caută surse de finanţare pentru a face faţă apelurilor în marjă.

Criza gravă de lichiditate a forţat Federaţia Europeană a Traderilor de Energie (EFET) să ceară un ajutor de urgenţă din partea băncilor centrale. "Condiţiile extreme de pe piaţă au condus la deficite de lichiditate care pun în pericol funcţionarea pieţelor europene ale energiei", se arată în document.

"Dacă ai poziţii scurte pe materiile prime din Rusia şi poziţii lungi pentru contractele futures de aceeaşi natură, atunci te vei confrunta, de asemenea, cu apeluri în marjă care trebuie finanţate", este al treilea motiv prezentat de Pozsar pentru cererea masivă de cash.

În aceste condiţii, "pe fondul pedepsirii agresorului de pe arena geopolitică prin sancţiuni, dinamica preţurilor materiilor prime ameninţă stabilitatea financiară a Vestului", mai scrie economistul de la CS, care întreabă dacă există suficient colateral pentru acoperirea marjelor, dacă există suficientă credit pentru marje sau ce se întâmplă dacă se prăbuşeşte un mare jucător de pe piaţă.

Analiza lui Pozsar mai oferă şi alte motive de îngrijorare pentru autorităţile guvernamentale şi băncile centrale prin sublinierea faptului că "piaţa materiilor prime este mult mai financializată şi cu un grad mult mai mare de leverage decât în perioada crizei petroliere din 1973, iar şocul ofertei din Rusia este mult mai mare şi mai extins, fiind marcat şi de mai multe corelaţii".

Cu alte cuvinte, nu prea există spaţiu de manevră prin diversificarea poziţiilor. "Corelaţiile dintre preţurile materiilor prime este la 1, care niciodată nu reprezintă un lucru bun", mai scrie economistul de la CS.

Pozsar accentuează faptul că piaţa globală a materiilor prime s-a dislocat fundamental, iar spread-ul de preţ dintre materiile prime din Rusia şi cele din afara Rusiei a explodat, în condiţiile în care şocul a fost determinat de "o grevă a cumpărătorilor".

Tocmai din această cauză o intervenţie a băncilor centrale din Occident nu ar avea nicio eficienţă, deoarece "guvernele din ţările lor sunt cele care aplică sancţiunile".

În aceste condiţii, există un singur jucător pe piaţa globală care poate opri această spirală distructivă în opina lui Pozsar, iar acest jucător este Banca Centrală a Chinei (PBOC). Dar şi opţiunile PBOC sunt limitate, iar efectul lor este aproape mereu negativ pentru Occident, conform analizei lui Pozsar.

"Să crezi că Vestul poate stabili sancţiuni care maximizează durerea pentru Rusia, în timp ce minimizează riscurile stabilităţii financiare şi a preţurilor în Vest, înseamnă că trebuie să crezi şi în unicorni", subliniază economistul de la CS, care mai arată că Federal Reserve ar putea să ofere lichiditate, însă "adevărata problemă nu este lichiditatea în sine, deoarece criza de lichiditate doar reflectă o problemă mult mai mare, respectiv spread-ul dintre preţurile materiilor prime din Rusia şi a celor din afara Rusiei".

O serie de paşi în direcţia schimbării actualului sistem financiar şi monetar global s-au făcut deja. India colaborează cu Rusia pentru realizarea unui sistem de alternativ plăţi pentru importurile petroliere din Rusia, iar Wall Street Journal a scris recent că Arabia Saudită ia în considerare acceptarea yuanului pentru exporturile sale petroliere către China.

Referitor la negocierile dintre Arabia Saudită şi China, Bloomberg a scris că "acceptarea plăţilor în yuani reprezintă doar un gest simbolic şi nu constituie o ameninţare pentru dolar".

Tot agenţia de ştiri americană a mai preluat şi o declaraţie a Secretarului Trezoreriei, Janet Yellen, care subliniază că nu există pericolul ca dolarul să-ţi piardă rolul de monedă internaţională de rezervă, deoarece "avem cele mai adânci şi mai lichide pieţe de capital, obligaţiunile guvernamentale sunt sigure şi foarte lichide, iar noi avem un sistem economic şi financiar care funcţionează bine în condiţiile unui stat de drept".

Dar cum pot fi considerate obligaţiunile americane sigure, când accesul la rezervele valutare poate fi blocat printr-o apăsare de buton?

Cel mai mare impact negativ asupra dolarului l-ar avea însă introducerea unei noi monede de referinţă, construită după principiile expuse de Zoltan Pozsar.

Un proiect în acest sens a fost lansat de Uniunea Economică Eurasiatică (UEEA) şi China, conform unei ştiri de pe site-ul publicaţiei Kapital din Kazahstan (kapital.kz). Statele membre ale UEEA sunt Rusia, Armenia, Belarus, Kazahstan şi Kîrgîzstan.

În cadrul unei videoconferinţe din 11 martie 2022, cu titlul "Un nou stagiu al cooperării monetare, financiare şi economice dintre UEEA şi Republica Populară Chineză". Obiectivul proiectului este "crearea unui sistem monetar şi financiar internaţional independent" în jurul unei noi monede internaţionale, a cărei valoare va fi calculată ca un indice al monedelor ţărilor participante şi al preţurilor materiilor prime.

Ultima componentă reprezintă pilonul fundamental al noii monede şi indică o schimbare de paradigmă în ceea ce priveşte natura banilor.

"După ce războiul se va încheia, banii nu vor mai fi niciodată la fel", este concluzia lui Pozsar, care crede că Bitcoin poate beneficia de această situaţie, dacă va mai exista.