BCE intră în războiul valutar cu artileria grea a relaxării cantitative

A mai trecut un anotimp al optimismului, iar "primăvara" europeană nu dă semne că poate să menţină mugurii redresării economice. Reducerea dobânzilor pare să nu mai fie suficientă pentru zona euro, fiind necesară trecerea la tipărirea directă pentru achiziţionarea titlurilor financiare din sectorul privat, după cum încearcă să ne convingă BCE.

Acesta este contextul în care Banca Centrală Europeană şi Banca Angliei au publicat un studiu referitor la condiţiile de reluare a securitizării creditelor din portofoliile bancare, scopul fiind, desigur, îmbunătăţirea accesului la credite a firmelor, în special a celor mici şi mijlocii (n.a. vezi "The Impaired EU Securitisation Market: Causes, Roadblocks And How To Deal With Them", www.ecb.europa.eu/pub/pdf/other/

ecb-boe_impaired_eu_ securitisation_marketen.pdf).

În studiu se arată că piaţa instrumentelor securitizate îşi continuă tendinţa de contracţie din ultimii ani, acesta reprezentând un motiv de îngrijorare, deoarece "securitizarea poate completa sursele de finanţare pe termen lung ale economiei reale", prin "diversificarea surselor de finanţare ale băncilor şi transferul riscului către instituţiile financiare nebancare".

Terenul a fost pregătit încă de la sfârşitul lunii trecute, când Mario Draghi a declarat că "BCE este gata să cumpere instrumente ABS", dacă lichiditatea de pe piaţă va permite această măsură, cu scopul reducerii riscului deflaţionist, după cum scria Financial Times.

Cu câteva zile înainte de publicarea studiului de la BCE şi Banca Angliei, Financial Times arăta că "primele două bănci centrale din Europa doresc să reînvie activele "toxice'", propunerile lor fiind prezentate şi la ultima întâlnire a Fondului Monetar Internaţional de la Washington.

Datele de la AFME (Association for Financial Markets in Europe), incluse în studiul BCE, arată situaţia actuală a pieţei instrumentelor financiare rezultate din securitizarea creditelor bancare (vezi grafic).

Valoarea sa totală a atins un maxim de 2,2 trilioane de euro în T3 2009, cea mai mare parte fiind reprezentată de titlurile RMBS (Residential Mortgage Backed Securities, instrumente derivate construite pe baza creditelor ipotecare acordate în vederea achiziţiei proprietăţilor rezidenţiale), urmate de instrumentele ABS (Asset Backed Securities, instrumente derivate construite, în principal, pe baza unor credite cum sunt cele auto, pentru studii sau a creditelor acordate pe carduri) şi CDO (Collateralized Debt Obligation).

La sfârşitul anului trecut, valoarea pieţei era 1,5 trilioane de euro, din care cota titlurilor securitizate pe baza creditelor acordate IMM-urilor era de doar 8,1% (122 miliarde de euro), iar a titlurilor ABS de 13,5% (203,3 miliarde de euro).

Nu mai contează că instrumentele ABS au fost numite, de la declanşarea crizei financiare globale, "reziduuri toxice". Acum este importantă crearea unei pieţei suficient de mari, astfel încât BCE să le achiziţioneze de la bănci, în cadrul unui program de relaxare cantitativă care să păstreze aparenţa respectării mandatului său, stabilit în cadrul tratatelor europene.

FT a mai scris că Michel Barnier, comisarul pentru servicii financiare, se va asigura că "industria asigurărilor, unul dintre clienţii potenţiali cei mai mari pentru titlurile ABS, va beneficia de relaxarea regulilor de capitalizare în cazul acestor portofolii".

În plus, Yves Mersch, membru al conducerii executive a BCE, a precizat că, în condiţiile în care noile reguli de securitizare nu sunt acceptate de Comitetul Basel (n.a. comitet din cadrul Băncii Reglementelor Internaţionale, responsabil cu stabilirea cadrului de adecvare a capitalului bancar), va fi nevoie de o "abordare specifică a Uniunii Europene", iar EIOPA (European Insurance and Occupational Pensions Authority), instituţia de supraveghere a pensiilor, "se mişcă în direcţia bună din punct de vedere al reglementărilor instrumentelor securitizate".

Veşti bune, nu-i aşa? În curând, societăţile de asigurări şi fondurile de pensii vor putea "investi" în titluri ABS pentru a "asigura" o pensie liniştită pentru toţi europenii, deoarece declaraţiile autorităţilor tocmai le-au transformat din instrumente toxice în titluri de cea mai înaltă calitate.

Organizaţia AFME (Association for Financial Markets in Europe) a publicat, recent, şi o analiză prin care arată că "lichiditatea titlurilor ABS nu este cu mult diferită de aceea a obligaţiunilor garantate", ca răspuns la studiile EBA (European Banking Authority), unde se justifica eliminarea titlurilor ABS din calculul indicatorilor de lichiditate ai sistemului bancar.

După cum se observă, cel puţin de la începutul anului, diferite organizaţii, cărora li s-au alăturat şi bănci centrale importante, au declanşat o ofensivă puternică prin care să demonstreze că instrumente financiare aflate printre factorii determinanţi ai crizei nu sunt riscante.

La scurt timp după publicarea studiului de la BCE şi Banca Angliei, AFME a salutat această iniţiativă şi a propus o serie de măsuri pentru revitalizarea pieţei titlurilor ABS, printre care se regăsesc "recalibrarea ponderilor de risc pentru instrumentele de calitate ridicată" (n.a. în sensul scăderii lor, desigur) şi "reducerea cerinţelor de capital pentru companiile de asigurări care deţin în portofolii titluri ABS".

Dimensiunea redusă a pieţei ABS europene, din prezent, va determina, probabil, creşterea accelerată a procesului de securitizare, pe fondul dorinţei BCE de preluare a acestora în programul de relaxare cantitativă.

Deci, acţiunile celor mai mari bănci centrale din Europa, sub pretextul stopării pericolului deflaţionist, ne arată că toate declaraţiile şi măsurile în favoarea reducerii riscului bancar nu au fost decât "spectacol" dedicat relaţiilor publice.

Mai mult, "eliberarea" companiilor de asigurări şi a fondurilor de pensii de sub restricţiile privind deţinerea titlurilor ABS în portofolii ne arată că trebuie să ne pregătim pentru extinderea semnificativă a procedurilor de bail-in şi bail-out, dincolo de graniţele sistemului bancar.

În introducerea cărţii sale "Moartea banilor: Colapsul sistemului monetar internaţional", James Rickards arată că "deflaţia este cel mai mare coşmar al Federal Reserve din mai multe motive". Unul dintre acestea este "dificultatea foarte mare de a taxa câştigurile reale", alte motive fiind creşterea valorii reale a datoriilor publice şi private, pe fondul unei încetiniri semnificative a creşterii economice. Afirmaţia lui Rickards se aplică, la fel de bine, şi Băncii Centrale Europene.

Dar chiar se confruntă zona euro cu o deflaţie iminentă, care să-i stopeze redresarea? Jürgen Stark, fost membru al conducerii executive a BCE, a scris, recent, în Financial Times că "avertismentele privind deflaţia şi apelul la acţiune din partea BCE sunt greşite şi iresponsabile", acuzându-i pe cei care fac astfel de declaraţii de "propovăduirea apocalipsei".

În opinia lui Stark, "nu există semnale ale deflaţiei la nivelul zonei euro", iar "BCE nu trebuie să adopte măsuri suplimentare", deoarece "redresarea zonei euro se stabilizează", conform evoluţiei indicatorilor economici.

Şi atunci, de unde vine graba Băncii Centrale Europene pentru angajarea în războiul valutar global, prin utilizarea oricăror mijloace de depreciere a monedei unice? Chiar este nevoie de "scufundarea" euro, astfel încât să fie prelungită iluzia sustenabilităţii redresării economice, doar pentru a mai tempera, cât de cât, tensiunile sociale, care ameninţă să scape de sub control?