Ben Bernanke şi "curajul" de a părăsi corabia când nu mai este nimic de făcut

Ben Bernanke, fost şef al Departamentului Economic de la Universitatea Princeton şi fost preşedinte al Federal Reserve între 2006 şi 2014, şi-a publicat memoriile sub titlul "Curajul de a acţiona" ("The Courage to Act: A Memoir of a Crisis and Its Aftermath", W.W. Norton & Company).

Deşi lansării i-au lipsit tensiunea şi febrilitatea din jurul unor cărţi cu "vrăjitori", cum este seria "Harry Potter", multe răspunsuri erau aşteptate din partea celui creditat cu salvarea economiei americane şi mondiale din "ghearele" unei depresiuni economice fără precedent.

Promovarea cărţii s-a făcut, pe lângă turneul prin cele mai importante librării din ţară, şi prin intermediul unor interviuri, cum este cel acordat cotidianului USA Today, sau editoriale scrise de Ben Bernanke, cum este cel apărut în Wall Street Journal.

În interviul acordat cotidianului USA Today, Bernanke a declarat că mai mulţi directori executivi ar fi trebuit să fie condamnaţi pentru acţiunile lor anterioare crizei financiare globale.

De asemenea, fostul conducător al Fed-ului şi-a atribuit şi o oarecare vină, dar numai pentru că "nu a explicat mai bine de ce salvarea băncilor care au contribuit la declanşarea crizei a fost de interes public".

Astfel de justificări te lasă, efectiv, fără cuvinte, dar nu şi pe "urmăritorii" contului de Twitter al lui Bernanke: "Dumneata, domnule, ar fi trebuit să fii primul pe lista condamnaţilor, alături de ceilalţi membri ai conducerii Federal Reserve".

Dar fostul preşedinte al Federal Reserve nu vede aşa lucrurile. Pe site-ul dedicat promovării cărţii (http://couragetoactbook.com), Bernanke scrie că "atunci când bunăstarea economică a naţiunii a cerut un răspuns puternic şi creativ, colegii de la Federal Reserve au dat dovadă de curajul moral care a fost necesar, deseori în faţa condamnărilor şi criticilor dure".

Oare este vorba despre "curajul" de a te alătura presiunilor exercitate de Wall Street asupra Congresului pentru a obţine un bail-out de sute de miliarde de dolari? Sau despre cel necesar pornirii tiparniţei, astfel încât să fie reduse la minime istorice costurile de finanţare ale guvernului federal, în paralel cu susţinerea "valorii" activelor financiare din bilanţurile băncilor?

În ceea ce priveşte datoria guvernamentală, acţiunile lui Bernanke nu au avut succes. Este adevărat că s-au redus costurile, însă valoarea totală a acesteia a crescut accelerat, până la 18,15 trilioane de dolari în martie 2015 şi a rămas acolo în ultimele şase luni. De ce? Din cauza disputelor din Congres privind creşterea pragului de îndatorare. Când Bernanke a devenit preşedinte al Federal Reserve, datoria publică a Statelor Unite era de 8,18 trilioane de dolari.

Dar un oarecare succes a existat, nu-i aşa? În opinia fostului preşedinte al Fed-ului, instituţia a reuşit să atingă două obiective esenţiale. "Politica monetară poate încerca să asigure utilizarea deplină a resurselor, în special a forţei de muncă", scrie Bernanke în editorialul din WSJ ("How the Fed Saved the Economy", WSJ, 4 octombrie 2015), iar apoi "Fed-ul ajută funcţionarea pieţei prin menţinerea unei inflaţii scăzute şi stabile".

Afirmaţiile sale sunt argumentate cu cifre recente, însă cei dispuşi să se entuziasmeze sunt foarte puţini. "Mulţumită lui Bernanke, visul american este mort. Dacă munceşti din greu şi economiseşti nu mai ajungi nicăieri", scrie un cititor WSJ, iar opinia sa este majoritară la nivelul celor aproape 900 de comentarii pe marginea articolului.

Pe site-ul Amazon, opiniile cititorilor cărţii lui Bernanke nu sunt deloc mai blânde. "Parcurgerea acestei cărţi este similară cu citirea memoriilor unui piroman, care, după ce pune focul, se laudă că a ajutat la stingerea incendiului", scrie cineva care ar fi dorit să afle "cum va ajuta economia pe termen lung redistribuirea bogăţiei către cei din vârf şi relaxarea cantitativă".

Ben Bernanke i-a răspuns, indirect, în editorialul din WSJ: "Beneficiile creşterii nu sunt împărţite egal, iar, ca urmare, mulţi americani au observat prea puţin creşterea standardelor de viaţă. Acestea sunt, din păcate, probleme pe care Fed-ul nu are puterea să le atenueze".

Dacă "beneficiile" politicilor Federal Reserve pentru economia reală nu par convingătoare în cartea sa de memorii, Bernanke a dezvăluit, totuşi, ceva aflat dincolo de puterile băncii centrale americane.

Pe blogul Dealbook, de pe site-ul New York Times, Andrew Ross Sorkin scrie că "este surprinzătoare recunoaşterea faptului că Bernanke a participat la înşelarea încrederii publicului împreună cu un alt oficial guvernamental".

În cartea sa, Bernanke scrie că "ne-am înţeles să fim vagi, deoarece recunoaşterea faptului că nu puteam salva banca ar fi afectat încrederea pieţelor şi ar fi condus la creşterea presiunilor asupra altor firme vulnerabile". Cel cu care s-a înţeles a fost Henry Paulson, Secretar al Trezoreriei în acea perioadă, iar banca a fost Lehman Brothers.

După cum arată Sorkin, "înţelegerea" celor doi a permis perpetuarea poveştii conform căreia guvernul nu a intervenit pentru a opri prăbuşirea uneia dintre cele mai vechi bănci de investiţii de pe Wall Street.

În aceste condiţii, se pare că singurul merit al fostului profesor de la Princeton este că a ştiut când să paseze ştafeta conducerii Federal Reserve către o "victimă" care ar fi nevoită să arate adevăratul curaj de a acţiona, prin trecerea la normalizarea politicii monetare în Statele Unite.

Deocamdată, Janet Yellen nu a arătat acest lucru.