Bere cu agent de spumare şi vitamina C

Berea nu este chiar ceea ce ne închipuim, iar numărul de ingrediente care o compun creşte tot mai mult, fără ca acest lucru să fie unul bun. Specialiştii susţin că de foarte multe ori consumăm nişte băuturi carbogazoase crezând că acestea sunt bere. Asociaţia Pro Consumatori a analizat conţinutul a 100 mărci de bere ambalate în recipiente de sticlă şi comercializate în marile structuri comerciale. Acest studiu face parte din Campania Naţională de Informare şi Educare: ".Să învăţăm să înţelegem eticheta!". Studiul a fost realizat de către o echipă de experţi ai APC, coordonaţi de către conf. univ. dr. Costel Stanciu. Berea trebuie să conţină apă, malţ din orz, hamei, iar fermentarea să fie facută de drojdii sălbatice, nu de drojdii adăugate! Temperatura de servire a berii depinde de tipul de bere şi variază între 3 şi 10 grade Celsius!

La realizarea studiului s-au avut în vedere prevederile legale în vigoare referitoare la etichetarea alimentelor, în special: a) Scopul etichetării - de a da consumatorilor informaţiile necesare, suficiente, verificabile şi uşor de comparat, astfel încât să permită acestora să aleagă acel produs care corespunde exigenţelor lor din punct de vedere al nevoilor şi posibilităţilor lor financiare, precum şi de a cunoaşte eventualele riscuri la care ar putea fi supuşi. b) Informaţiile înscrise pe etichetă nu trebuie să inducă în eroare consumatorii, la achiziţionarea produselor, în privinţa caracteristicilor alimentului şi în special a naturii, identităţii, proprietăţilor, compoziţiei, cantităţii, durabilităţii, originii sau provenienţei sale, precum şi a metodelor de fabricaţie sau de producţie. c) Prevederile privind ingredientele, modul de introducere pe etichetă şi indicarea ingredientelor cu potenţial alergen. d) Prevederile privind denumirea sub care este vândut alimentul care trebuie să corespundă naturii, genului, speciei, sortimentului sau proprietăţilor alimentului ori materiilor prime utilizate în fabricaţie. Berea este considerată în majoritatea ţărilor lumii o băutură slab alcoolică (în Rusia, de exemplu, până în urmă cu aproape un deceniu era considerată băutură nealcoolică); în vechime, era considerată aliment foarte apreciat pentru aportul nutritiv, fiind chiar inclus în raţia diferitelor categorii de consumatori. Aportul nutritiv al berii este datorat grânelor din care se prepară: orz, grâu, porumb, orez. Fabricarea tradiţională a berii presupunea uscarea şi prăjirea cerealelor (orzul este de nelipsit în reţeta berii), apoi fierberea materiei prăjite şi adăugarea mai devreme sau mai spre sfârşit a hameiului (floarea sub formă de con a plantei-liană Humulus lupulus), un agent de stabilitate. Decoctul (soluţia obţinută) va avea o culoare mai deschisă dacă este obţinut prin fierberei unei plămezi puţin prăjite sau mai închisă dacă plămada a fost prăjită mult. Extractul primar va fi mai mare când fierberea este mai întinsă sau mai redus dacă fierberea este de durată scurtă. Gustul amar al decoctului este foarte pronunţat în cazul adăugării hameiului mai la începutul fierberii sau mai redus (doar o aromă) dacă hameiul se adaugă în ultima parte a fierberii. Decoctul se răceşte şi se lasă la fermentat (cel mai frecvent se adaugă drojdii selecţionate): o primă fermentare (primară, la temperatură mai ridicată, de scurtă durată) urmată de o a doua fermentare (secundară, la o temperatură scăzută, de durată lungă). Din aceste variante de fabricare, la care se adaugă şi aspecte care vizează ingredientele (declarate şi mai ales nedeclarate) şi tot felul de secrete de producţie, se obţin numeroasele sortimente de bere cunoscute în prezent (se estimează că sunt mii şi mii de categorii de bere în lume). În urma fermentaţiei alcoolice rezultă un lichid cu o concentraţie de până la circa 5% alcool etilic; sortimentele cu un conţinut de alcool mai mare sunt realizate prin adaos de alcool alimentar. Pentru a da satisfacţie şi băutorilor de bere să se bucure de produsul preferat în ipostaze în care le este interzisă consumarea de alcool, se poate realiza bere cu conţinut foarte redus de alcool (0-1,5%). De asemenea, a cunos­cut o mare amploare promovarea de bere cu variate asocieri: siropuri, sucuri, arome atipice etc. Două caracteristici merceologice sunt nelipsite în descrierea unei categorii de bere: conţinutul de alcool etilic (exprimat în % vol.) şi concentraţia mustului primitiv (extractul primitiv - Ep, în %); sortimentul contemporan are precizat Ep în oP. Cele două caracteristici sunt în relaţie directă: cresc sau scad împreună, iar raportul Ep : concentraţie alcoolică este de circa 4:1. Conţinutul în alcool al produselor analizate variază de la 0% la 10% în volum.

Printre concluziile trase de APC în urma studiului sunt şi următoarele: "Bere cu agent de spumare, colorată cu caramel amoniacal, cu azot! Bere cu amidon de porumb! Bere cu fulgi de ovăz! Bere cu adaos de vitamina C ! Jumătate dintre băutorii de bere consumă bere la PET! Numai 30% dintre români consumă bere ambalată în sticlă de sticlă! Pentru a obţine un litru de bere se consumă 3 litri de apă! Un român consumă, în medie, 85 litri de bere pe an! Berea este cea mai consumată băutură din lume după apă şi ceai!Termenul de valabilitate al berii este cuprins între 6 luni şi 24 luni! Temperatura de păstrare la bere variază între 4 şi 24 grade Celsius! Berea conţine calciu, magneziu, siliciu, fosfor, iod şi potasiu!"

Profesor universitar doctor Ion Schileru, ASE Bucureşti a vorbit des­pre variaţiunile din jurul berii apărute pe piaţă : "Din considerente ce ţin de strategii sociale declarate ori nedeclarate, berea contemporană este ajustată în privinţa conţinutului de alcool, multe sortimente având trăsăturile unor băuturi tip bere. Măsura nu ar fi negativă în sine, dacă intervenţiile ar rămâne în limitele transparenţei şi ale deplinei siguranţe alimentare. Pentru că, la fel ca în toate ariile industriei alimentare, şi în domeniul berii zahărul industrial este larg folosit din considerente economice care nu mai trebuie explicate, iar practica aceasta perpetuează patologii metabolice cărora le cad victime tot mai multe generaţii de consumatori.".

Virgil Virgilsen, tehnolog în indus­tria alimentară spune că adesea consumăm băuturi care doar imită berea: "Cea mai bună bere, este berea care ne place! Aceasta fiind spusă, berea care vine astăzi de prin multe ţări, sau este facută la noi de producători străini, aduce cu ea o varietate de gusturi şi ingrediente, unele bune, unele mai puţin bune, unele chiar rele care nu au ce căuta în bere. Lăsând la o parte modul de ambalare, nu zic decât că berea ambalată în PET-uri sau doze de aluminiu, nu vreau să o discut, nu o cumpăr, nu o beau, nu o recomand. Dacă tot o bagă în plastic, pot atunci să bage şi ce vor în ea. Mai contează? Este o "sărăcie" de bere, care dacă vă încumetaţi să o beţi, în niciun caz să nu o duceţi cuiva cadou. O fabrică de bere se face pe locul unde este un izvor cu apă bună. Izvorul şi apa lui sunt începutul pe o "treabă bine făcută". Eu unul aleg o bere care ştiu că nu este făcută cu apă din puţ. În Danemarca, beau o bere, foarte puţin cunoscută, mulţi nu o bagă în seamă, o bere bio pe a cărei etichetă s­tă o medalie obţinută, nu de berea în sine, ci de apa izvorului cu care este făcută. Aleg o bere fermentată natural, nu grăbită cu enzime. Respect producătorii care res­pectă tradiţia! Aleg o bere făcută pe orz, iar în cazul că vreau una gluten-free, aleg o bere făcută pe făină de castane. Aleg o bere nepas­teurizată, căci păstrează mai mulţi nutrienţi. Ca tot ce se bagă în gură, trebuie să căutăm ca berea să ne hrănească, în afară că ne stinge setea, ne acompaniază mâncarea sau ne înveseleşte seara la un bar, berea trebuie să ne aducă un aport de nutrienţi. Toţi dorim să experimentăm gusturi noi, numai fantezia pune graniţe la câte ingrediente se pot pune în bere. Sunt deschis la tot felul de plante, cum ar fi amintita bere din Danemarca, este cu flori de soc. Dar în niciun caz nu cumpăr o bere cu zahăr, fructoză, glucoză sau E-uri. Nu îşi au rostul, sunt o înşelătorie, nu atât la bani, cât la sănătatea noastră. Toţi suntem nevoiţi să bem bere fără alcool, atunci când mergem undeva cu maşina. Astăzi se găsesc multe beri fără alcool, cu un gust la fel de bun ca berea cu alcool. Mă refer la cele fermentate prin metoda obişnuită şi apoi este extras alcoolul din ele. Îşi păstrează toate calităţile, mai puţin alcoolul, care în multe cazuri nu este dorit. Şi la această categorie, sunt beri care nu au fost fermentate, lipsa alcoolului fiind obţinută simplu doar prin faptul că respectiva băutură încearcă doar să imite berea. În realitate sunt doar băuturi carbogazoase, nu sunt bere."

Conferenţiar universitar doctor Cos­tel Stanciu, preşedintele Asociaţiei Pro Consumatori, a vorbit despre cele trei ingrediente clasice ale berii: "Berea trebuie să rămână un produs 100% natural, realizat din cele 3 ingrediente (apă, malţ din orz şi hamei) care de-a lungul timpului au subliniat într-un mod unic culoarea, aroma şi gustul specifice acestui produs. Din păcate, o parte a industriei, în special cea din afara ţării, a denaturat acest produs, folosind la fabricarea aces­tuia ingrediente nespecifice, cum ar fi zahăr, sirop de grâu, sirop de glucoză-fructoză, grâu încolţit, porumb, mălai, extract de mere, extract de coriandru, fulgi de ovăz, enzime, dar şi aditivi alimentari - acid ascorbic, caramel amoniacal şi alginat de propilenglicol. Recomand consumatorilor să acorde atenţia cuvenită ingredientelor folosite la fabricarea berii, condiţiilor de depozitare şi termenului de valabilitate."

În privinţa ţării de origine a produselor analizate de APC a reieşit că: 30% dintre produse sunt fabricate în România, 20% în Belgia, 17% în Germania, 8 % în Cehia, 6% în Marea Britanie, 6 % în Spania, câte 2% în Franţa, Italia, Mexic şi Scoţia, respectiv câte 1 % în Irlanda, Polonia, Turcia, Grecia şi Moldova. Doar 65% dintre produsele analizate au pe ambalaj mesaje de responsabilitate socială de tipul "Nu consuma alcool în timpul sarcinii" sau alte tipuri de pictograme prin intermediul cărora să se atragă atenţia în privinţa interzicerii consumului acestui produs de către anumite categorii de consumatori care nu au vârsta sau starea medicală adecvată unui astfel de consum. Ingredientele cu potenţial alergen nu sunt, pe eticheta anumitor produse, evidenţiate în mod clar, conform legislaţiei în vigoare, existând ris­cul ca unii consumatori alergici la anumite substanţe din compoziţia aces­tor produse să aibă probleme de sănătate în urma consumului. De exemplu drojdia, a doua sursă de alergii alimentare, se găseşte nu doar în pâine ca drojdie de brutărie, ci şi în bere. Aceasta provoacă alergii la unele persoane, şi, în acelaşi timp, irită tractul digestiv, făcându-l mai permeabil la proteinele nedigerate din hrană. Acest lucru sporeşte posibilitatea dezvoltării unei reacţii alergice la orice şi de aceea unele persoane se simt cel mai rău când consumă alimente la care sunt alergice.