Scandalul de spionaj declanşat de dezvăluirile fostului agent Edward Snowden poate fi folosit drept paravan de grupuri mai mari sau mai mici de infractori. Toată atenţia este concentrată în acest moment pe serviciile americane, în fiecare săptămână apărând noi amănunte legate de interceptările de telefoane, de emailuri sau de colectarea de date personale. Volumul de informaţii este unul uriaş, justificarea fiind că toate aceste eforturi sunt făcute pentru combaterea terorismului. Specialiştii în domeniul IT susţin că "efectul de bumerang" poate apărea şi în acest caz, e posibil - de altfel Snowden este un exemplu grăitor - ca date importante să ajungă pe mâna cui nu trebuie. Din acest punct lucrurile pot lua o întorsătură dramatică, ne-a spus un specialist în informatică autohton, care recunoaşte că nu a traversat mereu doar pe "verde": "În cazul în care "cârtiţa" are acces la mai multe baze de date oficiale, o persoană sau mai multe pot, pur şi simplu, să rămână fără identitate, fizic exişti, în acte să nu fi fost niciodată. Mai grav e când datele unei persoane sunt «montate» la o alta, care are interesul să pornească de la zero. Totul pare desprins dintr-un film american, dar nu e deloc aşa. Acum şase ani, când protecţia era mult mai slabă, serverele guvernului chilian au fost sparte, codurile personale, numele, adresele la mai mult de 6 milioane de oameni au fost postate pe tot felul de forumuri. Acolo s-a dorit doar să se tragă un semnal de alarmă. Dacă datele erau «mixate» se putea ajunge la un adevărat haos". Un astfel de scenariu e aplicabil mult mai uşor în Europa sau America de Sud, în SUA legăturile dintre principalele instituţii sunt "frânte" tocmai pentru a evita atacul unor hackeri. Există şi alte infracţiuni, în special de ordin economic, care pot fi făcute la adăpostul acestei cortine.
Potrivit unor documente recent scoase la lumină, pe filiera Snowden, Agenţia de Securitate Naţională a SUA (NSA) se foloseşte în secret de instrumentele care permit urmărirea consumatorilor pe internet, respectiv "cookie-urile" şi datele privind localizarea pentru a repera ţintele şi pentru a spori supravegherea. Practic, atunci când companiile urmăresc comportamentul consumatorilor pe internet pentru a le oferi reclame adaptate preferinţelor lor, tehnica deschide uşa pentru urmăriri similare din partea autorităţilor guvernamentale. Documentul sugerează, de asemenea, că agenţia foloseşte aceste tehnici pentru indentificarea ţintelor operaţiunilor de hacking ofensive, relatează cotidianul Washington Post. Potrivit documentului, NSA şi agenţia corespondentă din Marea Britanie, GCHQ, folosesc fişiere de urmărire de mici dimensiuni sau "cookie-uri" care permit identificarea utilizatorilor de internet. Agenţiile au folosit în special un mecanism de urmărire specific Google, cunoscut drept cookie-ul PREF. Aceste cookie-uri nu conţin, de obicei, informaţii personale, precum nume sau adresă, dar conţin coduri numerice care permit site-urilor web să diferenţieze utilizatorii. În afară de a urmări vizitele pe site-urile web, aceste cookie-uri permit NSA să selecteze comunicaţiile unei persoane din marea de date virtuale pentru a trimite un program care se poate infiltra în computerul persoanei respective. Documentul arată că aceste cookie-uri sunt folosite pentru a "activa exploatarea externă". Folosirea cookie-urilor de către NSA nu este o tehnică de selectare a informaţiilor pentru a găsi un comportament suspicios, ci mai degrabă permite accesul NSA la o persoană care este deja suspectă. Separat, NSA foloseşte informaţiile strânse prin tehnici comerciale pentru a ajuta la localizarea dispozitivelor mobile din întreaga lume, arată documentul. Multe aplicaţii pentru smartphone care rulează pe dispozitivele iPhone şi Android, precum şi sistemele de operare Apple şi Google urmăresc localizarea fiecărui dispozitiv, deseori fără o avertizare clară pe telefonul deţinătorului. Această informaţie este mai specifică decât datele de localizare vagi pe care autorităţile guvernamentale le colectează de la reţelele de telefonie mobilă.
Pe de altă parte, peste 500 de scriitori din peste 80 de ţări, dintre care cinci laureaţi ai premiului Nobel pentru literatură, au cerut la ONU adoptarea unei convenţii a drepturilor digitale, denunţând practicile de supraveghere din mai multe state, pe care le-au asimilat "furtului" de date personale. "Cu doar câteva clicuri ale mouse-ului, statul poate să aibă acces la telefonul vostru mobil, la e-mailul vostru, la conturile de pe reţelele de socializare şi la căutările pe care le faceţi pe internet. O persoană care este spionată nu mai este liberă; o societate spionată nu mai este o democraţie", afirmă ei. "Spionajul în masă consideră că orice cetăţean este un suspect potenţial", în contradicţie cu "prezumţia de nevinovăţie, una dintre victoriile noastre istorice", au continuat ei, adăugând că "spionajul este un furt", se afirmă în documentul semnat de scriitori. Printre semnatarii petiţiei se numără sud-africanul J.M. Coetzee, turcul Orhan Pamuk, suedezul Tomas Tranströmer, austriaca Elfriede Jelinek şi australianul David Malouf, germanul Günter Grass şi italianul Umberto Eco.