BNR trebuie să distrugă economia pentru a o salva

Ultima decizie de majorare a dobânzii de politică monetară a fost optimă, din nou, pentru acest ciclu inflaţionist, aşa cum ni se spune mereu de formatorii de opinie ai băncii centrale. S-ar putea spune că a fost "cea mai optimă", deoarece a reprezentat un pas uriaş pe calea confirmării încrederii investitorilor, consumatorilor şi celorlalte părţi interesate, în competenţa băncii centrale.

Fără îndoială, "cea mai optimă" decizie a fost determinată nu doar de utilizarea unor modele de optimizare statice, ci a unor modele dinamice, de control optimal de-a lungul unor traiectorii bine definite prin ecuaţii diferenţiale, care surprind cu precizie încrederea consumatorilor şi extraordinara competenţă a autorităţilor guvernamentale.

Nu există marjă de eroare, însă aceasta nici nu este necesară, deoarece colapsul provocat de politicile monetare ale BNR va îngropa orice urme şi nimeni nu va şti vreodată cine este vinovatul.

Există destule voci care apreciază că majorarea cu 0,75 de puncte procentuale a dobânzii de referinţă nu era necesară, deoarece "izvoarele" inflaţiei se găsesc pe partea ofertei, iar decizia ar putea conduce la o contracţie economică severă.

Oare a făcut infailibila BNR o greşeală? Da, dar nu acum când majorează dobânzile, ci atunci când s-a angajat pe traiectoria unei politici monetare ultrarelaxate şi a sprijinit lansarea programului Prima Casă pentru a opri implozia sistemului bancar pe care l-a "supravegheat".

Oficiali ai BNR continuă să susţină că inflaţia este importată, că importul inflaţiei este axiomatic, dar aceste declaraţii nu au alt scop decât abaterea atenţiei de la rolul fundamental al BNR în "stimularea" dezechilibrelor de la nivelul economiei naţionale.

Este 80% din inflaţie importată? Poate că da, dar aceasta nu este decât o consecinţă a uriaşului deficit extern, care nu ar fi fost posibil fără consumul nesustenabil pe datorie, atât public cât şi privat, rezultat în urma menţinerii costurilor de finanţare la un nivel deosebit de scăzut în mod artificial. Costurile de finanţare au fost "menţinute" la un minim istoric şi foarte aproape de acesta pentru mai mulţi ani ai deceniului trecut.

Deficitele externe nu pot fi corectate fără corectarea drastică a deficitului bugetar, un deficit care nu ar fi fost posibil, mai ales în perioada în care economia noastră înregistra cea mai mare creştere oficială din UE, fără un cadru monetar ultrarelaxat. Chiar studiile şi declaraţiile oficialilor BNR spun acest lucru.

Care ar fi fost efectul unei decizii de menţinere a dobânzii de politică monetară la 5,5%? Niciunul. A trecut ceva timp de când dobânzile de pe piaţă mai ţin cont de ce spune BNR.

Banca Naţională continuă să "alerge" în urma inflaţiei chiar şi la 6,25%, însă dobânzile de pe piaţă sunt cu mult mai mari şi nu pot decât să crească, în condiţiile unei politici fiscale iresponsabile, care conduce la creşterea accelerată a datoriei publice.

Pe fondul volatilităţii excesive de pe piaţa obligaţiunilor guvernamentale ale Marii Britanii, Richard Cookson, fost director de investiţii la Citi Private Bank şi fost manager de active la Rubicon Fund Management, a scris, într-un editorial Bloomberg, că "recenta volatilitate a pieţei obligaţiunilor guvernamentale din Marea Britanie atrage atenţia asupra fragilităţii pieţelor obligaţiunilor guvernamentale la nivel global, atunci când acestea nu sunt manipulate, într-un fel sau altul, de guverne şi băncile centrale".

Fostul bancher mai spune direct că "lumea în cei 15 ani care au trecut de la criza financiară este o lume în care autorităţile au suprimat randamentul pentru propriile datorii", iar acesta este "principalul motiv pentru care randamentele nu au crescut odată cu inflaţia".

Sunt aceste afirmaţii valabile şi în cazul ţării noastre? Mai mult ca niciodată, în condiţiile în care suprimarea nu este o manifestare a puterii, ci a unei slăbiciuni care nu mai poate fi ascunsă pentru mult timp.

Cookson a subliniat că principalele căi de suprimare a randamentelor obligaţiunilor guvernamentale sunt programele de relaxare cantitativă ale băncilor centrale, acumularea rezervelor valutare de către băncile centrale (care este tot un fel de relaxare cantitativă, singura diferenţă fiind că se cumpără obligaţiuni emise de alte guverne) şi reglementările care obligă instituţiile financiare să cumpere obligaţiuni guvernamentale.

În cazul BNR, rezervele valutare au crescut de aproape patru ori de când a fost adoptată strategia de ţintire a inflaţiei, pe fondul unei creşteri de aproape trei ori a valorii portofoliului de titluri financiare, iar reglementările care obligă instituţiile financiare să cumpere obligaţiuni guvernamentale ne vor oferi "surprize" extraordinare în următoarea perioadă.

După cum se vede, tiparniţa a funcţionat aproape fără pauză în toată perioada în care Banca Naţională ne asigura de eficienţa ţintirii inflaţiei, un panaceu al politicilor monetare.

Cookson mai subliniază că plafonarea preţurilor energiei are efectele unei măsuri de relaxare fiscală, însă diferenţa dintre preţul plafonat şi cel aşa-numit de piaţă trebuie acoperită, iar suma va fi tot mai mare în timp, atât în Europa cât şi la noi, deoarece nu se face absolut nimic pentru construirea unor noi centrale sau punerea în exploatare a unor noi zăcăminte de petrol şi gaze.

Când plafoanele preţurilor energiei vor fi eliminate, inflaţia nu doar că îşi va relua creşterea, ci o va face într-un mod accelerat, cu efecte dramatice asupra dobânzilor şi a randamentelor obligaţiunilor guvernamentale.

Tocmai din acest motiv, dobânda de politică monetară trebuie majorată substanţial acum, aşa cum recomandă şi Fondul Monetar Internaţional pentru toate băncile centrale, pentru că o economie construită cu ajutorul banilor ieftini trebuie distrusă pentru a fi salvată.

Este bine că educaţia financiară este aproape inexistentă la noi, dar şi în toată Europa. Altfel, manifestaţiile cetăţenilor nu s-ar ţine în faţa guvernelor, ci în faţa băncilor centrale, cărora li s-ar cere să explice ce s-a întâmplat cu puterea lor de cumpărare şi de ce mint cu atâta neruşinare.