Bucureştiul, metropolă europeană tot mai însemnată

Creşterea accentuată a importanţei zonei Bucureştiului constituie una din cele mai importante caracteristici ale dezvoltării economice a României din ultimii zece ani. În 1995, Regiunea Bucureşti-Ilfov, cea mai prosperă regiune, avea un nivel mediu al veniturilor de 1,7 ori mai mare decît cea mai săracă regiune, respectiv Regiunea Nord-Est. În conformitate cu ultimele date statistice disponibile (2002), acest raport a ajuns în prezent la 2,9, se arată în "Strategia Naţională de Dezvoltare Regională a Planului Naţional de Dezvoltare 2007-2013", document de lucru consultativ prezentat recent în cadrul Consiliului Naţional de Dezvoltare Regională, citat de Rompres.

Strategia îşi propune dezvoltarea echilibrată a tuturor regiunilor ţării, prin diminuarea disparităţilor inter şi intra regionale şi prin sprijinirea revigorării centrelor urbane cu potenţial de creştere.

Documentul semnalează creşterea importanţei Bucureştiului, ca metropolă europeană tot mai însemnată, aflată în competiţie, dar şi în proces de cooperare cu alte capitale din zonă, cum sunt Budapesta, Sofia, Bratislava, Belgrad. Acestea sunt centre care au beneficiat mai mult de pe urma tranziţiei spre o economie de piaţă.

"Dimensiunea spaţială a creşterii economice se va axa pe competiţia dintre Bucureşti şi celelalte capitale sud-est europene, pentru funcţii urbane de nivel înalt, în acelaşi timp cu promovarea atractivităţii şi condiţiilor de mediu din centrele urbane cu potenţial de creştere economică, putînd deveni adevărate centre regionale/poli de creştere", subliniază Strategia. Cu o populaţie de aproape 9% din populaţia ţării, Bucureştiul contribuie cu o cincime la formarea produsului intern brut şi a atras peste jumătate din totalul investiţiilor străine directe. Capitala României a fost una din puţinele zone care a înregistrat o puternică migraţie pozitivă.

Promovarea Bucureştiului ca centru regional presupune eforturi concentrate pentru realizarea de programe de reabilitare urbană şi politici culturale, investiţii în utilităţile publice de bază şi servicii, în dezvoltări de noi activităţi. Investiţiile de acest tip sunt o precondiţie pentru abordarea, ulterioară, a problemelor economice, sociale şi de mediu cu care se confruntă marile aglomerări urbane.