Cadenţa marşului către falimentul naţional continuă să crească

Ministerul de Finanţe a raportat cu o întârziere considerabilă şi rezultatele execuţiei bugetare pentru primele două luni din acest an. Chiar dacă nu ar fi cazul unor manipulări ale datelor, după cum susţin unii parlamentari, întârzierile denotă o profundă lipsă de respect, nu doar a Ministerului de Finanţe, ci a Gu­vernului, pentru contribuabili.

Dar dacă nu sunt în stare nici măcar să publice la timp datele privind execuţia bugetară, atunci cum pot susţine "autorităţile" guvernamentale că există capacitatea de administrare a treburilor ţării?

Din acest punct de vedere, situaţia este mai mult decât intolerabilă la nivelul Ministerului de Finanţe, al cărui "conducător" oferă cea mai bună imagine a infatuării şi incompetenţei de la nivelul acestei instituţii din ultimele decade.

Cu doar câteva zile înainte de publicarea execuţiei bugetare, MFP a raportat şi ultimele date referitoare la datoria publică.

Estimarea acesteia conform normelor naţionale arată o creştere a divergenţei faţă de dinamica economiei (vezi graficul 1).

Faţă de anul 2000, datoria publică a crescut de 15,8 ori, în condiţiile în care Produsul Intern Brut a crescut de 11,6 ori.

Din 2009, datoria publică a crescut de 2,7 ori, pe fondul unei creşteri de 1,8 ori a PIB-ului. Acesta este rezultatul unei creşteri medii anuale de 14,2% a datoriei publice, în condiţiile în care avansul mediu anual al PIB-ului nominal a fost de 5,8%, respectiv de peste două ori mai mic.

Conform datelor recente de la Ministerul de Finanţe, datoria publică, evaluată conform normelor naţionale, a crescut în 2018 cu 32,32 miliarde de lei, până la 400,77 miliarde de lei (42,6% din PIB), după un avans de 29,4 miliarde în anul precedent (vezi graficul 2).

Conform metodologiei UE, datoria publică a scăzut până la 35,1% din PIB (330,14 miliarde de lei) la sfârşitul anului trecut, de la 35,2% în anul anterior (301,16 miliarde de lei). Principala diferenţă dintre cele două valori ale datoriei publice este dată de anumite garanţii acordate de stat şi o serie de datorii contingente, care apar, de obicei, în perioadele dificile ale ciclului economic.

În ceea ce priveşte datoria publică estimată conform metodologiei naţionale, doar în 2010 s-a înregistrat o creştere anuală mai mare, de circa 47 miliarde de lei, însă autorităţile ires­ponsabile ale statului din acea perioadă erau cuprinse de frenezia evitării falimentului naţional.

Acum, aceleaşi autorităţi (n.a. diferenţele sunt aşa de nesemnificative încât nu merită amintite) păşesc cu hotărâre pe aceeaşi cale a unei iresponsabilităţi care subminează grav atât bazele economice actuale ale naţiunii noastre, cât şi structurile necesară dezvoltării pe termen lung.

După deteriorarea gravă a situaţiei bugetare în 2018 faţă de anii precedenţi, 2019 a început mult mai rău, având în vedere că primele trei luni au "func­ţionat" după cadrul bugetar anterior (vezi graficul 3).

Această dinamică deficitară a raportului dintre cheltuielile şi veniturile bugetare subliniază, încă odată, că prognoza de creştere a PIB-ului din 2019, de 5,5% este lipsită de orice bază reală. Mai mult, această dinamică va invalida şi la noi teoria economică fantezistă cunoscută sub numele "wage-led growth" (n.a. creşterea salariilor va determina creşterea economică pe baza creşterii consumului).

Aceste context, marcat şi de ajungerea la maturitate a unei emisiuni de obligaţiuni cu o valoare nominală de circa 8,82 miliarde de lei în 29 aprilie 2019, a obligat guvernul să apeleze la un împrumut extern de 3 miliarde de euro, a cărui evoluţie, din punct de vedere al randamentelor, poate fi urmărit la bursele din Luxemburg, Berlin sau Stuttgart.

Având în vedere că împrumutul s-a făcut în monedă străină, riscul valutar este major, mai ales în actualele condiţii de piaţă, care pot determina schimbarea subită şi radicală a percepţiei investitorilor faţă de economiile emergente, în special a celor cu expunere ridicată faţă de zona euro.

În aceste condiţii, România cheltuie în zadar bani pentru forţele armate, deoarece principalii duşmani ai ţării nu se află dincolo de graniţe.

Să fie actualii "conducători" aşa de obtuzi şi de neinstruiţi încât să nu ştie că nu există cazuri istorice ale unor armate puternice construite doar pe datorie şi fără o bază economică la fel de puternică?

Din acest motiv nu mai îndrăzneşte nici Banca Naţională să lupte împotriva inflaţiei cu ajutorul singurului instrument relevant de politică monetară, rata dobânzii, pentru că astfel ar trimite în faliment o economie financializată, "ridicată" pe fundaţia şubredă a unei bule imobiliare susţinute de programul Prima Casă.

"O societate care atribuie o valoare mai mare beneficiilor sociale în detrimentul creării avuţiei va sfârşi prin a fi lipsită atât de beneficii cât şi de avuţie", a scris recent profesorul german Antony Mueller într-un articol de pe site-ul www.mises.org (n.a. "How Countries Fall Into The Welfare Trap").

După cum arată profesorul Mueller, "perspectiva pe termen scurt este intrinsecă democraţiei moderne", deoarece "este condusă nu de oameni, ci de partide politice", iar un astfel de sistem politic "promovează redistribuirea, uitând că bunurile trebuie întâi produse şi apoi consumate".

Din păcate, "emanaţii" aşa-numitei "revoluţii" din urmă cu trei decenii au irosit o oportunitate istorică prin continuarea promovării, uneori foarte bine ascunse, a idealurilor socialiste, atât de ademenitoare, însă atât de goale de conţinut şi de periculoase pentru structura morală şi sănătatea unui popor.

Urmaşii lor, care nu mai au nici măcar bruma de educaţie şi bun simţ a celor care le-au facilitat ascensiunea, nu mai pot decât să crească "eficienţa" marşului către faliment al ţării.