Când va opri tiparniţa BCE declinul industrial din zona euro?

Doar câteva săptămâni au trecut de când o serie de indicatori economici din Germania au readus speranţa în cea mai mare economie a zonei euro, însă optimismul a fost de scurtă durată.

Biroul federal de statistică, Destatis, a raportat o uşoară creştere a PIB-ului în T4 2019, iar indicii încrederii de la institutele ZEW şi IFO au arătat îmbunătăţiri considerabile atât ale condiţiilor curente, cât şi ale aşteptărilor pentru următoarele 12 luni.

Acesta a fost contextul în care au început să vină datele pentru decembrie 2019 din sectorul industrial al celei mai mari economii din zona euro, care au arătat accelerarea puternică a declinului anual la nivelul comenzilor industriale.

Scăderea anuală de 8,7%, pe fondul unei noi scăderi lunare neaşteptate, de 2,1%, a fost determinată de scăderea cu 8,3% a comenzilor interne şi cu 9% a comenzilor externe, în condiţiile în care comenzile din zona euro au înregistrat o scădere lunară de 13,9%.

Comenzile industriale din Germania au înregistrat scăderi anuale consecutive din august 2018, media perioadei fiind de -5,1%.

Apoi a venit raportul privind evoluţia producţiei industriale, care a constituit o mare surpriză pentru pieţe, deoarece a arătat cea mai mare scădere anuală de la declanşarea crizei financiare globale (vezi graficul 1).

Scăderea anuală a producţiei industriale, inclusiv construcţiile, s-a accelerat până la 6,8%, de la 2,5% în luna precedentă, pe fondul unei scăderi lunare de 3,5%, în condiţiile în care producţia industrială exclusiv construcţiile şi-a accelerat declinul anual până la 7,2%, de la 3,8%, pe fondul unei scăderi lunare de 2,5%.

Producţia din industria prelucrătoare şi-a accelerat scăderea anuală până la 7,6%, de la 4% în noiembrie 2019, pe fondul unei scăderi lunare de 2,9%.

Trebuie remarcat faptul că în perioa­da ultimei recesiuni tehnice din Germania, T4 2012 - T1 2013, Produsul Intern Brut a înregistrat scăderi trimes­triale de 0,5%, respectiv 0,3%, în condiţiile în care media scăderilor anuale ale producţiei industriale a fost de -2%.

În a doua jumătate a anului trecut, aceeaşi medie a fost de -5,5%, iar în intervalul de 14 luni consecutive de scăderi anuale dintre noiembrie 2018 şi decembrie 2019 media a fost de -4,5%.

Încă nu au apărut explicaţii oficiale cu privire la influenţa mult mai redusă a industriei asupra dinamicii de ansamblu a economiei. Să fie vorba despre reducerea puternică a ponderii industriei la formarea PIB-ului într-un interval de numai câţiva ani?

Ulterior au fost publicate şi datele privind dinamica sectorului industrial din alte două economii majore ale zonei euro, Italia şi Franţa.

Conform datelor ajustate pentru sezonalitate şi numărul zilelor lucrătoare, producţia industrială din Italia a scăzut cu o rată anuală de 3,8% în decembrie 2019, în condiţiile unei scăderi anuale de 3,4% a producţiei din industria prelucrătoare, iar producţia din Franţa a scăzut cu o rată anuală de 3,1%, pe fondul unei scăderi anuale de 3,2% a producţiei din industria prelucrătoare.

Indicii comparabili ai producţiei industriale de la Eurostat arată că producţia industrială din principalele economii ale zonei euro s-au angajat pe o tendinţă negativă semnificativă încă de la începutul anului 2018, în special la nivelul Germaniei şi Italiei (vezi graficul 2).

După prăbuşirea din perioada crizei globale, producţia industrială din Franţa şi Italia a rămas departe de nivelul maxim anterior, în timp ce producţia industrială din Germania a depăşit maximul pre-criză, de 101,6 puncte (2015 = 100) doar în ianuarie 2016.

Un nou maxim, de 107,8 puncte, conform datelor ajustate pentru sezonalitate şi numărul zilelor lucrătoare, s-a înregistrat în noiembrie 2017. De atunci, producţia industrială din cea mai mare economie a zonei euro a scăzut cu 10,4% până în decembrie 2019.

"Datele contrazic încrederea în îmbunătăţirea perspectivelor Germaniei", a declarat Jamie Rush, economist la Bloomberg, iar "declinul producţiei industriale la nivelul întregii zone euro reflectă existenţa unor factori comuni şi nu doar adâncirea problemelor idiosincratice ale Germaniei".

"Criza din sectorul auto va accelera dezindustrializarea zonei euro", scria Patrick Artus, economist-şef al băncii de investiţii Natixis, într-o analiză de anul trecut. Chiar şi înainte de "permanentizarea" acestui factor al declinului, "zona euro se dezindustrializează deja, ca urmare a scăderii cererii pentru produsele industriale, externalizarea activităţii către economiile emergente, insuficienta modernizare a companiilor şi criza forţei de muncă", după cum mai arată Artus.

Influenţa acestei tendinţe negative asupra competitivităţii şi productivităţii este evidentă. Oare cetăţenii şi autorităţile din zona euro consideră că se poate menţine actualul standard de viaţă în aceste condiţii?

După cum mai scrie Bloomberg, explicaţiile pentru performanţa extrem de slabă a industriei germane în 2019 ar fi tensiunile comerciale dintre SUA şi China, Brexit-ul şi "provocările aduse de schimbările climatice pentru industria auto".

Acum a mai apărut, într-un mod extrem de convenabil, un "candidat" foa­rte serios pentru rolul de ţap ispăşitor: coronavirusul din China.

Autorităţile de la Beijing au anunţat deja diverse măsuri de relaxare monetară şi a creditului pentru combaterea acestei epidemii, care încă se poate transforma în pandemie la nivel global.

Deocamdată doar se bănuieşte mag­nitudinea efectelor epidemiei din China asupra lanţurilor de aprovizionare şi producţie la nivelul economiei mondiale, însă impactul asupra Germaniei va fi deosebit de dur. Acesta este preţul pentru faptul că "Germania s-a pus la mila economică a Chinei", după cum a scris recent un editorialist de la Bloomberg.

Dar dacă autorităţile de la Beijing au trecut la injecţii de lichiditate şi măsuri de relaxare a creditării pentru combaterea efectelor noului virus, de ce nu ar face şi Banca Centrală Europeană acelaşi lucru?

De ce nu ar fi posibilă o minune care să permită eliminarea completă a necesităţii unui vaccin împotriva coronavirusului şi înlocuirea acestuia cu "injecţii de lichiditate" pentru toţi cetăţenii zonei euro, mai ales când toate autorităţile spun că nu există niciun fel de efecte secundare?