CAUZA ŞERBAN Instanţa clujeană desfiinţează parţial un contract de credit în CHF

Curtea de Apel Cluj s-a pronunţat în sfârşit pe controversata Cauză Şerban. Instanţa nu dispune plata ratelor la cursul de la data semnării contractului de credit, în schimb consideră că banca avea obligaţia să convertească împrumutul din franci elveţieni (CHF) în lei în momentul în care cursul valutar a depăşit cu mai mult de 10% pe cel de la data contractării creditului

Mai mult decât atât, Curtea de Apel clujeană desfiinţează parţial contractul de credit, stipulând plata creditului la valoarea de la data contractării lui plus 10%, începând cu momentul la care cursul CHF/RON a crescut cu peste 10% faţă de cel de la momentul acordării împrumutului.

Decizia instanţei de şa Cluj arată: "Constată caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei stipulate în art. 5 lit. b din convenţia de credit (...) încheiată de S.C. Volskbank Romania S.A. şi reclamanţi privind «comisionul de acordare».

Constată caracterul abuziv al comisionului de risc redefinit comision de administrare prin actele adiţionale subsecvente.

Obligă pârâta S.C. Banca Transilvania S.A., în calitate de continuator de personalitate juridică a S.C. Volksbank Romania S.A., să restituie reclamanţilor sumele încasate în baza clauzelor contractuale abuzive, respectiv comisionul de acordare şi comisionul de administrare, sume la care se va adăuga dobânda legală datorată pentru întârzierea în executarea obligaţiilor scadente/dobânda legală penalizatoare prevăzută de OG 9/2000 ,respectiv OG 13/2011, începând cu data fiecărei plăţi şi până la data restituirii efective a debitului principal.

Constată caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor stipulate în secţiunea 4 "Plăţi" din condiţiile generale ale convenţiei la punctele 4.2. I /II ;4.3 I/II.

Dispune anularea parţială a convenţiei de credit nr. 0166712/15.10.2008 încheiată de S.C. Volskbank Romania S.A. şi reclamanţi, efectele produse între părţi, anterior datei de 6.01.2009, fiind menţinute.

Dispune şi anularea actelor adiţionale subsecvente: actul adiţional nr.1/29.10.2010 şi actul adiţional nr.2/29.10.2010.

Dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul că obligă reclamanţii să restituie capitalul împrumutat în moneda CHF, neachitat la 6.01.2009, convertit în lei la cursul din data de 6.01.2009, dată la care CHF s-a apreciat faţă de Ron, raportat la cotaţia de la data încheierii contractului, cu mai mult de 10%, fără ca banca să pună în aplicare clauza de la art. 4.2.

Obligă reclamanţii la plata dobânzii legale remuneratorii calculată asupra capitalului împrumutat în CHF convertit în lei la cursul din data de 6.01.2009, când CHF s-a apreciat faţă de Ron, raportat la cotaţia de la data încheierii contractului, cu mai mult de 10%,dobândă calculată până la data plăţii/compensării debitului principal.

Ratele achitate de reclamanţi după data de 6.01.2009 cu titlu de capital/dobândă/alte costuri/comisioane/inclusiv cele percepute în baza clauzelor abuzive, convertite în lei, la cursul de la data plăţii, vor fi restituite de intimata S.C. Banca Transilvania S.A, fiind adiţionate cu dobânda legală penalizatoare prevăzută de OG 9/2000,respectiv OG 13/2011, începând cu data fiecărei plăţi şi până la data restituirii/compensării, trebuind deduse din sumele ce trebuie restituite de consumatori.

Păstrează restul dispoziţiilor primei instanţe, care nu sunt contrare statuărilor instanţei de apel.

Respinge apelul declarat de S.C. Banca Transilvania S.A.(...) Obligă intimata să plătească reclamanţilor suma de 6764,55 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Executorie.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare".

Amintim că Tribunalul Cluj a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a următoarelor clauze din convenţia de credit: art. 5 lit. a privind "comisionul de risc" şi art. 5 lit.c privind "comisionul de rambursare în avans" din condiţiile speciale; art.4.2. I parţial din condiţiile generale privind "dreptul, dar nu şi obligaţia" băncii de a converti în RON creditul acordat; art.1, pct.3, lit. f parţial din Actul adiţional nr. 2/29.10.2010, în măsura în care suma de 89.680,16 CHF conţine comision de risc şi comision de rambursare în avans.

Conform motivării Curţii de Apel, instanţa subliniază, printre altele, că acele clauze referitoare la conversie nu au fost negociate, fiind incluse în mod unilateral de către bancă în condiţiile generale contractuale.

În opinia avocatului Gheorghe Piperea, pronunţarea instanţei clujene este "revoluţionară", însă este aplicabilă doar în cazul în care contractul are clauză de conversie. Conform specialistului, contractul în speţă are această clauză, însă majoritatea contractelor de împrumut în CHF încheiate cu Volksbank nu au clauza respectivă. Gheorghe Pipperea ne-a explicat: "Soluţia e uluitoare. Instanţa dispune anularea contractului şi restituirea împrumutului la un curs îngheţat, plus restituirea către client a sumelor plătite pănă acum, timp de 12 ani, la cursul zilei. Clientul mai are de dat mai puţin decât ce are de luat de la bancă. Este o hotărâre care spală mult din impresia de favorizare a băncilor pe care ne-au lăsat-o în ultima vreme instanţele din Bucureşti: Curtea de apel, ÎCCJ şi CCR. Şi poate contribui la recăpătarea unui dram de încredere în justiţie şi dreptate".

Reprezentanţii CREDERE apreciază că soluţia pronunţată de către Curtea de Apel Cluj este una extraordinară, mai ales că vine într-unul dintre dosarele de referinţă, ajuns inclusiv pe masa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Cauza C-81/19). Spre deosebire de alte instanţe din ţara noastră, cele din Cluj au încercat să ofere un remediu real pentru debitori împotriva clauzelor abuzive, fiind cele mai active în a se adresa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, ne-au transmis debitorii cu credite în CHF, adăugând: "Din nefericire, practica la nivel naţional este net defavorabilă împrumutaţilor cu privire la îngheţarea cursului de schimb pe contractele de credit în franci elveţieni. Prin urmare, CREDERE le recomandă împrumutaţilor să nu deschidă dosare privind îngheţarea cursului de schimb până când nu vom observa o (eventuală) ameliorare a practicii instanţelor de judecată şi nu mai înainte ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe în dosarul nr. 3345/1/2020, undeva în jurul datei de 15 martie 2021".

Legea dării în plată, care permite inclusiv reechilibrarea contractului de credit (plata ratei la un curs mai mic decât cel afişat de BNR), rămâne singurul remediu viabil pentru împrumutaţii cu credite în franci elveţieni, mai consideră CREDERE.

Amintim că, anul trecut, atât debitorii, cât şi avocaţii s-au arătat dezamăgiţi de hotărârea pronunţată de Curtea Europeană pentru Justiţie (CJUE) în cauza Şerban.

Clauzele contractule care nu au fost negociate cu consumatorii nu intră sub incidenţa reglementărilor europene ce privesc clauzele abuzive, reiese din decizia CJUE. Pronunţarea instanţei europene arată: "Articolul 1 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că o clauză contractuală care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, ci reflectă o normă care, potrivit legii naţionale, se aplică între părţile contractante în lipsa unui acord diferit în această privinţă, nu intră în domeniul de aplicare al acestei directive".

Anterior, avocatul general de la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) s-a pronunţat în favoarea consumatorilor, în această speţă.

În luna martie 2019, Curtea de Apel Cluj a sesizat CJUE cu trei întrebări preliminare pe marginea dosarului menţionat.

Cele trei întrebări sunt:

"1. Art.1 pct. 2 din Directiva nr. 93/13/CEE trebuie interpretat în sensul în care nu se opune ca o clauză contractuală care preia o normă supletivă de la care părţile puteau deroga, dar în concret nu au derogat pentru că nu a existat nicio negociere asupra ei, aşa cum este în cazul concret analizat clauza care impune restituirea creditului în aceeaşi monedă străină în care creditul a fost acordat, să fie analizată din perspectiva caracterului abuziv?

2. În contextul în care, la acordarea creditului în monedă străină, consumatorului nu i-au fost prezentate calcule/predicţii cu privire la impactul economic pe care o eventuală fluctuaţie a cursului de schimb îl va avea cu privire la obligaţiile totale de plată din contract, se poate susţine cu temei că o astfel de clauză, de preluare în întregime a riscului valutar de către consumator (în temeiul principiului nominalismului), este clară şi inteligibilă şi că profesionistul/banca şi-a îndeplinit cu bună credinţă obligaţia de informare a co-contractantului său, în condiţiile în care gradul maxim de îndatorare a consumatorilor impus de către Banca Naţională a României a fost calculat prin raportare la cursul de schimb de la data acordării creditului?

3. Directiva nr. 93/13/CEE şi jurisprudenţa dezvoltată în baza ei, precum şi principiul efectivităţii se opun ca, subsecvent constatării caracterului abuziv al unei clauze privind suportarea riscului valutar, contractul să continue nemodificat? Care ar fi modificarea posibilă pentru înlăturarea clauzei abuzive şi respectarea principiului efectivităţii?"

Răspunsul instanţei UE priveşte doar prima întrebare, Curia considerând că nu este necesar să se răspundă la a doua şi la a treia întrebare.

Reclamanţii au încheiat contractul de credit de 90.000 de lei în anul 2006, cu Volksbank România, în prezent instituţia de credit cu care se judecă debitorii fiind Banca Transilvania, care a preluat Volksbank.