CAZURI ŞI NECAZURI DIN ARHIVA SIPA Dosarele odraslelor nomenclaturii comuniste care fac legea în România

Fostul Ministru al Justiţiei, Monica Macovei, a avut la dispoziţie SIPA mai bine de doi ani, timp în care presa a acuzat-o că ar fi girat numirile magistraţilor obedienţi Administraţiei Prezidenţiale din timpul lui Traian Băsescu şi menţinerea în funcţii a unor persoane şantajabile şi docile. Dosarul de cadre al Monicăi Macovei este strâns legat de biografia tatălui său, nomenclaturistul Vasile Gherghescu, magistrat de profesie, fost înalt demnitar comunist. Vasile Gherghescu a fost consilier în cadrul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, instituţie ce avea sediul în confiscatul Palat Regal din centrul Capitalei. Ca vrednic slujitor al regimului comunist, Gherghescu a fost decorat cu "Steaua Republicii", prin decret semnat de dictatorul Nicolae Ceauşescu. În arhiva SIPA se află, cu siguranţă, şi rapoartele referitoare la Monica Macovei, magistratul care a pierdut un dosar în 1991 din neglijenţă, când deţinea o funcţie de conducere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Municipiului Bucureşti.

Din Ordonanţa magistratului Popescu Alexandru, emisă în data de 12 iulie 1993, reţinem că Monica Macovei a pierdut un dosar pe când era procuror şef de birou la Parchetul de pe lângă TMB. Viitorul ministru al Justiţiei Monica Macovei rătăcise, nu se ştie cum, dosarul nr. 1539/P/1991.

Ca urmare a dispariţiei documentului sus-menţionat, procurorul Popescu dispune refacerea dosarului.

Carevasăzică, Monica Macovei, actualmente europarlamentar, a rătăcit definitiv un dosar, preluat personal de la Secretariatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Municipiului Bucureşti. Drept răsplată, după ani de activitate în slujba adevărului şi a dreptăţii, Macovei a fost promovată mai departe în "sistemul ticăloşit", până a ajuns ministru al Justiţiei. Iată cine a condus ani la rând Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului - Comitetul Helsinki, cine face şi desface partide politice.

• Aprecieri de la Ioan Hăineală

Legătura dintre beizadelele nomenclaturii comuniste, Monica Luisa Macovei (fostă Gherghescu) şi Oana Schmidt-Hăineală este relevată şi de un document publicat de site-ul Luju.ro. Certificatul de bună purtare semnat în 25 iunie 1990 de Ioan Hăineală (la câteva zile după ce solicitase intervenţia poliţiei în Piaţa Universităţii) conţine elogii la adresa activităţii depuse în anul anterior de tânărul magistrat. În fişa de apreciere, procurorul Ioan Hăineală o laudă pe Monica Luisa, membră a PCR, procuror la Procuratura locala Sector 1 în 1989, pentru modul "ferm" în care făcea arestări.

"Procurorul Monica Gherghescu şi-a desfăşurat activitatea în cursul anului 1989, în compartimentul de supraveghere a activităţii de cercetare penală desfăşurată de organele de poliţie din cadrul Serviciului Independent de Poliţie Transporturi pentru Regionala CF Bucureşti, soluţionând un număr de 420 de dosare, din care 114 cu rechizitorii, soluţiile au fost legale şi temeinice în toate cazurile, măsura arestării preventive a fost dispusă în mod legal şi ferm", se arată în fişa de apreciere semnată de Hăineală.

• Ioan Hăineală a solicitat intervenţia poliţiei la Mineriadă

Dealtfel, după cum remarca presa centrală, după Revoluţia din decembrie 1989, în calitate de procuror şef al capitalei, Ioan Hăineală "s-a remarcat prin ingerinţa nelegitimă şi nefastă în treburile Ministerului de Interne, când a solicitat, în data de 12 iunie 1990, intervenţia poliţiei pentru evacuarea şi deblocarea Pieţei Universităţii, fapt ce a constituit fitilul evenimentelor violente din 13-15 iunie 1990". Documente recent scoase la iveală cu ocazia redeschiderii cercetărilor în dosarul primei mineriade (vezi foto ), prezintă modul în care Ioan Hăineală, şef al Procuraturii Municipiului Bucureşti (PMB) la acea dată, juca ping-pong cu victimele din Piaţa Universităţii. Astfel, prin adresa emisă în 6 iulie 1990, în dosarul 1044/P/1990, după ce îl arestase pe liderul Asociaţiei 21 Decembrie 1989, Doru Mărieş, Hăineală Senior îl livra pe "infractorul periculos" de la municipiu la Procuratura Militară Bucureşti, "spre competentă soluţionare". De ce trebuia să se ocupe un magistrat militar de civili ? În cele din urmă, după ce s-a războit cu sistemul şi a câştigat la CEDO, Doru Mărieş a ajuns din inculpat persoană vătămată, calitate care i-a fost retrasă în 29 decembrie 2016 de alt procuror.

• Procurorul pistolar

Un caz aparte, tratat de foştii ofiţeri SIPA, ar putea fi şi dosarul fostei şefe a Consiliului Superior al Magistraturii, Oana Schmidt-Hăineală, odrasla lui Ioan Hăineală. Portretul magistratului comunist şi al fiicei sale "occidentale" este completat de mărturia jurnalistului Oreste Teodorescu, care povesteşte amănunte picante despre procurorul pistolar Ioan Hăineală. Într-o intervenţie televizată, Oreste povestea despre aventura sa din staţiunea Slănic Moldova, când era elev de liceu, alături de un prieten şi două fete, una dintre acestea fiind chiar Oana Hăineală:

"Tatăl doamnei Hăineală, încă dinainte de 1989 şi mult timp după, până când s-a dus pe lumea cealaltă, Dumnezeu să-l ierte, a fost procurorul şef al oraşului Bacău. L-am întâlnit personal într-un moment nefericit. A scos pistolul de la buzunarul de la piept, l-a pus pe noptieră... (...) Am fost monitorizaţi şi urmăriţi toată perioada în care ne-am aflat ca doi golănei de clasa a X-a cu două fetişcane (n.r. una din ele era Oana Hăineală), frumuşele amândouă la vremea respectivă, până când, în urma raportului probabil al cameristei şi al recepţionerului, am avut un contact direct şi personal, noi băieţii, cu tatăl doamnei Oana Haăineală, procuror şi pe vremea aceea în Bacău, care probabil, pentru a ne convinge să nu mai lăsăm o libertate a mâinilor şi a gesturilor aşa cum fac adolescenţii a scos pistolul de la piept şi ne-a spus o poveste. Întelegeţi acum că aşchia nu sare departe de trunchi?"

• Stăpâna oglinzilor

Cei care se cred apostolii Occidentului acreditau ideea că, în România, modernizarea statului a fost realizată prin reforma justiţiei şi edificarea statului de drept, cu oameni născuţi şi crescuţi în puful nomenclaturii comuniste. La o privire atentă pe site-ul Senatului, găsim profilul psihologic al odraslei procurorului Hăineală, Oana, creionat de fostul senator Valer Marian, în declaraţia politică intitulată "Justiţia şi integritatea, pe mâna odraslelor opresiunii ceauşiste", în ianuarie 2014:

"În calitate de procuror şef al Capitalei, Ioan Hăineală a primit un apartament spaţios şi luxos pe Calea Victoriei Socialismului, pe care l-a cumpărat ulterior la un preţ modic. Conform unor foşti ofiţeri de protecţie şi pază, înainte de a se muta în acest apartament, principala preocupare a procurorului şef Hăineală a fost de a procura oglinzi cu care să acopere toţi pereţii, întrucât fiicei sale Oana îi plăcea să se uite toată ziua în oglinzi. Unii colegi magistraţi spun că doamna Hăineală şi-a păstrat obiceiul, inclusiv la Consiliul Superior al Magistraturii plăcându-i să se admire în oglinzi cât este de frumoasă şi deşteaptă. Probabil că la CSM i-a fost mai simplu să-şi satisfacă narcisismul, având în vedere că sediul acestei instituţii este construit din sticlă şi beton".

• Judecătorul Podea de la Direcţia a III-a

Cazul judecătorului Adrian Petre Podea de la Tribunalul Prahova a făcut vâlvă, după ce aceasta fost reţinut de procurorii DNA în data de 31 ianuarie 2013, pentru trafic de influenţă. Documentele din dosarul de urmărire a studentului de la ASE, Dragoş Rişcanu, din 1981, dovedesc faptul că magistratul penal Adrian Podea a fost locotenent la UM 0625 - Direcţia a III-a a Securităţii. Conspiratul "Bordea", viitor judecător de Curte de Apel, îi urmărea informativ pe lucrătorii reprezentanţelor străine de la Bucureşti, precum şi pe cei care vizitau sediile cu pricina.

Spre exemplu, raportul din 30.03.1981 semnat de Podea, cuprinde "propunerea de luare în supraveghere informativă a numitului Rişcanu Dragoş". Student la facultatea de Relaţii Economice Internaţionale (fostă Comerţ Exterior) din cadrul ASE, Rişcanu făcuse greşeala de a vizita sediul firmei italiene CEPMI de la Bucureşti, intrând în vizorul Securităţii. Acesta spune că în spatele acestor dosare stă cu totul altceva. În perioada 1981-1983, securistul Adrian Podea a avut mai multe tentative de a-l racola pe student, chemându-l la sediul din Brezoianu şi ameninţându-l voalat în fel şi chip. Pentru a deschide un dosar de intimidare, Podea avea nevoie de nişte motive. Din dosarul de la CNSAS, reiese faptul că Rişcanu nu a putut fi agăţat politic, deoarece nu s-a exprimat în niciun fel în acest sens. Adică, nu îl înjura pe Ceauşescu şi nici nu asculta Europa liberă.

Rişcanu povesteşte: "Doi ani m-au terorizat. M-au chemat de vreo şase ori să semnez şi am refuzat. Nu m-au ameninţat de fiecare dată, dar ştiţi cum erau vremurile ... Numai să te cheme la Securitate sau Miliţie era un act de teroare. Vă spun sincer, dacă nu eram decis să părăsesc ţara imediat după terminarea facultăţii, probabil că semnam angajamentul de informator! Nu aveai scăpare odată ce puneau ochii pe tine. Ştiau că nu au de ce să se grăbească, ori lucrai pentru ei, mai devreme sau mai târziu, ori te distrugeau".

• "Sanda" de la Justiţie şoptea în "Urechea" Securităţii

În anul 2001, fostul ministru al Justiţiei, Rodica Stănoiu, l-a numit la conducerea SIPA pe generalul Marian Ureche, fost şef al Direcţiei I a Securităţii, reactivat ca profesor la Şcoala Băneasa, ulterior, mutat în SRI. Adjuncţii acestuia erau: generalul Marian Desculţu, fost ofiţer al Direcţiei a IV-a Contrainformaţii Militare, şi generalul Dan Gheorghe, în 1989, locţiitor al comandantului Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă din cadrul DSS. Atent la abuzurile securiştilor de la conducerea SIPA, jurnalistul Petre Mihai Băcanu remarca: "Fosta ureche a Securităţii, reactivată la SIPA, îi spiona pe judecători. Făcea şi desfăcea şi în politica de cadre a Ministerului Justiţiei. A întocmit 21.000 de «rapoarte» şi «note». Avea 175 de subordonaţi. Ministerul Justiţiei - 330. O ureche la doi funcţionari ai ministerului. Generalul Ureche a cules informaţii dincolo de atribuţii".

Rodica Stănoiu a fost declarată colaboratoare a Securităţii comuniste la începutul anului 2014, în urma unei decizii definitive a Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie, la finalul unui proces cu Consiliul Naţional pentru Studiere a Arhivelor Securităţii (CNSAS) care a durat 7 ani. CNSAS stabilise că, în perioada 1983-1985, Stănoiu furnizase note informative "urechilor" Securităţii, cu numele "Sanda", iar între 1986 şi 1987, sub numele conspirativ "Georgeta". Referitor la cele 1.600 de pagini ale dosarului "Sanda" din perioada 1978-1982, Stănoiu afirma: "Dosarul de informator mi s-a fabricat în perioada 2003-2004, sub guvernarea PSD, la comanda unui vicepreşedinte al unui serviciu secret. Radu Timofte nu a ştiut nimic despre acest lucru". Fostul ministru al Justiţiei susţinea că cele 18 note informative care i se atribuie ar fi fost plastografiate.

Reprezentanţii CNSAS au declarat că experţii grafologi au analizat documente scrise de "Sanda" din dosarul său de la Direcţia de Paşapoarte în perioada 1963-1987, un document scris de Stănoiu în 2004 (pe când era ministru al Justiţiei), declaraţiile sale de avere, de interese şi declaraţia de necolaborare cu Securitatea. Toate acestea au fost comparate cu notele informative.

"Expertiza arată că este 100% aceeaşi scriitură în notele informative ca în înscrisurile din dosarul de paşapoarte, ca în documentele recente, ca în declaraţiile de avere, de interese, declaraţia de necolaborare cu Securitatea", susţinea reprezentantul CNSAS, Mihai Ionescu. Separat, CNSAS a mai cerut unui expert autorizat care să compare notele informative găsite în arhive, cu trei documente scrise de Rodica Stănoiu în perioada în care activa la Institutul de Cercetări Juridice (1982-1984).

Surse din cadrul ICJ ne-au relatat episodul vizitei experţilor CNSAS la biroul Resurse Umane al instituţiei. La vremea aceea, cel ce conducea Institutul de Cercetări Juridice era directorul ştiinţific onorific, profesorul univ. dr. George Antoniu, pe numele său real Lavrov. Cu numai o zi înainte de sosirea specialiştilor CNSAS, în biroul directoarei economice Diaconescu, s-a prezentat Rodica Stănoiu, care a solicitat propriul dosar de cadre, pentru a-l prezenta şefului Antoniu. Stănoiu a primit documentele pe care le-a returnat în scurt timp. A doua zi, sosiţi la faţa locului, experţii au constatat că din dosarul de personal al fostului ministru al Justiţiei în perioada 2000-2004, dispăruseră paginile cu semnături sau declaraţii olografe.