CE doreşte plafonarea dobânzilor pentru creditele de consum

Plafonarea de către stat a dobânzilor bancare ar putea deveni realitate dacă propunerea legislativă privind creditele de consum a Comisiei Europene prin care se doreşte înlocuirea actualei Directive 2008/48/EEC va trece de Parlamentul European aşa cum a fost adoptată în primă lectură, în şedinţa din 12 septembrie 2023.

Propunerea de directivă menţionează, la articolul 31 - Măsuri de limitare a ratelor împrumuturilor, a ratelor procentuale anuale sau a costurilor totale ale creditului pentru consumator - următoarele:

"(1) Statele membre introduc măsuri pentru prevenirea eficientă a abuzului şi pentru a se asigura că consumatorii nu pot fi taxaţi cu rate excesiv de mari ale dobânzii, rate anuale procentuale sau costuri totale ale creditului pentru consumator, cum ar fi plafoane.

(2) Statele membre pot adopta interdicţii sau limitări cu privire la taxele sau taxele specifice aplicate de creditori pe teritoriul lor".

Documentul citat se referă, în articolul 35, la soarta arieratelor şi la introducerea unor măsuri de toleranţă. Dispoziţiile acestui articol introduc noţiunea de toleranţă rezonabilă înainte de iniţierea procedurii de executare silită a debitorilor: "Statele membre impun creditorilor să exercite, după caz, o toleranţă rezonabilă înainte de iniţierea procedurii de executare silită. Astfel de măsuri de toleranţă trebuie să ţină seama, printre alte elemente, de circumstanţele individuale ale consumatorului. Creditorii nu sunt obligaţi să ofere consumatorilor măsuri de toleranţă în mod reiterativ, decât în cazuri justificate".

Măsurile de toleranţă se referă, printre altele, la oferirea de către creditor a posibilităţii de refinanţare totală sau parţială a contractului de credit, prelungirea duratei contractului de credit, amânarea plăţii integrale sau parţiale a rambursării ratelor pentru o perioadă, reducerea ratei împrumutului, oferirea unui concediu de plată, rambursări parţiale, conversii valutare, iertarea parţială a datoriei şi consolidarea datoriilor.

Cu toate acestea, la alineatul 2 al art. 35 propunerea de directivă prevede că lista măsurilor de toleranţă "nu aduce atingere dreptului naţional şi nu impune statelor membre să prevadă toate aceste măsuri în dreptul intern".

Alineatul 3 al aceluiaşi articol limitează valoarea taxelor impuse consumatorilor (debitorilor) în caz de neîndeplinire a unei obligaţii, la valoarea necesară compensării creditorului pentru costurile suportate ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor.

Prin alineatul 4, propunerea de directivă introduce plafonarea de către statele membre a comisioanelor suplimentare pe care ar trebui să le achite consumatorul în caz de neplată.

Parlamentarii europeni, în propunerea lor de amendare a textului de directivă iniţiat de Comisia Europeană, introduc o nouă obligaţie pentru creditori, privind starea de dificultate a debitorilor.

Astfel, art. 36 din propunerea de directivă stipulează că statele membre se asigură că serviciile independente de consiliere în materie de datorii sunt puse la dispoziţia consumatorilor care întâmpină sau ar putea întâmpina dificultăţi în a-şi îndeplini angajamentele financiare, cu taxe limitate plătibile pentru astfel de servicii. Acelaşi articol prevede că, pentru îndeplinirea obligaţiei de consiliere, creditorii vor institui procese şi politici pentru depistarea timpurie a consumatorilor care se confruntă cu dificultăţi financiare, iar statele membre se asigură că creditorii trimit consumatorii care întâmpină dificultăţi în a-şi îndeplini angajamentele financiare către servicii de consiliere în materie de datorii uşor accesibile consumatorului.

• Evaluarea bonităţii consumatorilor şi informarea acestora - condiţii obligatorii pentru instituţiile financiare

În afara acestei obligaţii, la încheierea contractului de creditare, instituţiile financiare trebuie să evalueze bonitatea consumatorului potrivit dispoziţiilor art. 18 din propunerea de directivă, care prevăd că "evaluarea respectivă se efectuează în interesul consumatorului, pentru a preveni practicile iresponsabile de creditare şi supraîndatorarea şi ţine seama în mod corespunzător de factorii relevanţi pentru verificarea perspectivei de a-şi îndeplini obligaţiile în temeiul contractului de credit".

Documentul citat mai prevede că "evaluarea bonităţii se efectuează pe baza informaţiilor relevante şi exacte privind veniturile şi cheltuielile consumatorului şi alte circumstanţe financiare şi economice care sunt necesare şi proporţionale cu natura, durata, valoarea şi riscurile creditului pentru consumator; aceste informaţii pot include dovezi privind veniturile sau alte surse de rambursare, informaţii privind activele şi pasivele financiare sau informaţii despre alte angajamente financiare".

Totodată, în cazul în care cererea de credit este depusă în comun de mai mulţi consumatori, creditorul efectuează evaluarea bonităţii pe baza capacităţii comune de rambursare a consumatorilor.

Pentru evaluara bonităţii, viitoarea directivă prevede obligaţia creditorilor de a stabili proceduri în acest sens şi de a documenta şi păstra informaţiile cu privire la bonitatea debitorilor.

Dacă în urma evaluării, creditorul respinge cererea consumatorului/clientului acesta trebuie să primească servicii de consiliere în materie de datorii uşor accesibile, conform stării sale financiare.

Prevederi importante sunt incluse în proiectul de directivă şi cu privire la informarea consumatorilor înainte de semnarea unui contract de creditare bancară. Astfel, conform art. 11, consumatorul trebuie să primească informaţii precontractuale, clare, în mod egal vizibile şi inteligibile. Informaţiile respective trebuie oferită într-o pagină sau maximum două şi trebuie să includă: identitatea creditorului, precum şi, după caz, a intermediarului de credit implicat; valoarea totală a creditului; durata contractului de credit; rata dobândirii sau toate ratele dobânzii, dacă se aplică rate ale dobânzii diferite în circumstanţe diferite;

rata anuală procentuală a taxei şi suma totală plătibilă de către consumator; în cazul unui credit sub formă de plată amânată pentru anumite bunuri sau servicii şi în cazul contractelor de credit legate, bunurile sau serviciile specifice şi preţul lor în numerar;costurile în cazul plăţilor întârziate, şi anume rata dobânzii aplicabilă în cazul plăţilor întârziate şi modalităţile de ajustare a acesteia şi, după caz, orice comisioane plătibile pentru neplată; suma, numărul şi frecvenţa plăţilor care urmează să fie efectuate de către consumator şi, după caz, ordinea în care plăţile vor fi alocate diferitelor solduri restante percepute la rate ale împrumutului diferite în scopul rambursării; avertisment cu privire la consecinţele lipsei sau întârzierii plăţilor; existenţa sau absenţa unui drept de retragere; existenţa unui drept de rambursare anticipată şi, după caz, informaţii privind dreptul creditorului la despăgubire; un program de rambursare care conţine toate plăţile şi rambursările pe durata contractului de credit, inclusiv plăţile şi rambursările pentru orice servicii auxiliare legate de contractul de credit care sunt vândute simultan, prin care plăţi şi rambursări, în cazul în care ratele de împrumut diferite se aplică în circumstanţe diferite, se bazează pe modificări rezonabile în creştere ale ratei împrumutului; adresa geografică, numărul de telefon şi adresa de e-mail ale creditorului, precum şi, după caz, adresa geografică, numărul de telefon şi adresa de e-mail ale intermediarului de credit implicat.

• Interzicerea publicităţii pentru unele produse de creditare

Proiectul de directivă, aşa cum a fost el amendat de Parlamentul European, introduce şi reguli stricte cu privire la publicitatea produselor de creditare.

Astfel, potrivit articolului 7 din documentul citat, statele membre solicită ca orice publicitate şi comunicare de marketing referitoare la contractele de credit să fie corecte, clare şi să nu inducă în eroare.

"Este interzisă formularea, în astfel de reclame şi comunicări de marketing, a unor informaţii care pot crea aşteptări false pentru un consumator cu privire la disponibilitatea sau costul creditului sau la suma totală plătibilă de către consumator", precizează articolul respectiv.

Documentul citat conţine în continuare şi informaţiile standard care trebuie incluse în publicitatea contractelor de credit. Astfel, potrivit art. 8,

statele membre vor impune ca publicitatea privind contractele de credit să includă un avertisment clar şi vizibil pentru a-i face pe consumatori să conştientizeze faptul că împrumutul costă bani, folosind formularea "Atenţie! Împrumutul de bani costă bani" sau o formulare echivalentă.

De asemenea, statele membre vor solicita instituţiilor financiare ca publicitatea privind contractele de credit care indică o rată a dobânzii sau orice cifre referitoare la orice cost al creditului pentru consumator să includă informaţii standard uşor lizibile sau clar audibile, care să cuprindă toate elementele următoare: rata împrumutului, fixă sau variabilă sau ambele, împreună cu detaliile oricăror comisioane incluse în costul total al creditului pentru consumator; valoarea totală a creditului; rata anuală procentuală a taxei; durata contractului de credit; în cazul creditului sub formă de plată amânată pentru anumite bunuri sau servicii, preţul în numerar şi suma oricărei plăţi în avans; suma totală plătibilă de către consumator şi valoarea ratelor.

Proiectul de directivă impune prin acelaşi articol statelor membre să interzică publicitatea pentru produsele de credit care: încurajează consumatorii să caute credite, sugerând că creditul ar îmbunătăţi situaţia financiară a acelor consumatori; precizează că contractele de credit restante sau creditele înregistrate în baze de date au o influenţă redusă sau deloc asupra evaluării unei cereri de credit; sugerează în mod fals că creditul conduce la o creştere a resurselor financiare, constituie un substitut pentru economii sau poate ridica nivelul de trai al consumatorului.

Totodată, statele membre UE ar putea interzice, potrivit documentului citat, publicitatea pentru produsele de credit care: evidenţiază uşurinţa sau rapiditatea cu care se poate obţine creditul; afirmă că o reducere este condiţionată de preluarea creditului; oferă "perioade de graţie" mai mari de trei luni pentru rambursarea ratelor de credit.

• Gheorghe Piperea: "Dobânzile la credite trebuie plafonate la un nivel apropiat de dobânda de referinţă a băncii centrale"

Avocatul Gheorghe Piperea susţine că dobânzile la credite trebuie plafonate la un nivel apropiat de dobânda de referinţă a băncii centrale.

Într-un punct de vedere trimis ziarului BURSA, specialistul arată:

"În urmă cu cinci ani am emis, sub forma a trei proiecte de legi, un set de trei «teorii ale conspiraţiei», supuse parlamentului, care se pot rezuma astfel:

- dobânzile la credite trebuie plafonate la un nivel apropiat de dobânda de referinţă a băncii centrale;

- dacă povara datoriei devine excesivă, debitorului trebuie să i se permită o revizuire convenţională sau judiciară a contractului de credit care să antreneze eşalonări, scutiri parţiale de datorii sau reduceri ale volumului de plăţi în lei pentru credite în valută;

- executările silite excesive trebuie controlate serios şi pe fond în procedurile de încuviinţare a executării silite şi, la nevoie, îngheţate rapid, prin ordonanţă preşedinţială, fără plata de cauţiuni, evacuările din locuinţa familială trebuie reduse la cazuri cu totul excepţionale şi amânate cu minim 6 luni, pentru a permite debitorului să îşi găsească o lucuinţă corespunzătoare, iar contractele de credit nu mai pot fi considerate titluri executorii în ele însele.

O a patra teorie a conspiraţiei este prezentă într-o carte de-ale mele din 2018, cu titlul «Protecţia consumatorilor în contractele comerciale»: creditul este ca medicamentul, nu trebuie luat decât cu prescripţie «medicală», cu avertizare asupra riscului de a plăti infinit mai mulţi bani decât cei împrumutaţi cu naivitate şi exces de încredere în bancă, viitor şi propria persoană".

Printre altele, Gheorghe Piperea a reiterat că, atât reprezentanţii BNR, cât şi cei ai ARB, Comisia Europeană, BCE, FMI şi câteva ambasade s-au opus iniţiativelor lui, adăugând: "Oricât de ridicol/absurd ar părea, contra mea s-au ridicat şi foarte, foarte mulţi debitori (acum aflaţi la ananghie, din cauza dobânzilor excesive/cămătăreşti), pe motiv că aş fi încercat să le răpesc dreptul sfânt de a se îndatora şi face captivi la bănci. În urmarea acestui foc încrucişat cu bombe cu dispersie, după ce Parlamentul a adoptat în două rânduri legea plafornării dobânzii, CCR a acceptat că e vorba de nişte «teorii ale conspiraţiei» şi a trântit elegant legea. De două ori chiar.

Îmi pare rău de bieţii exponenţi ai Comisiei Europene şi ai Parlamentului European care, iată, au picat în marele păcat capital al acestor 4 «teorii ale conspiraţiei», fabricând acest proiect de directivă contra onestelor bănci".

• Mircea Coşea: "Directiva privind plafonarea dobânzilor este o încercare politică de a linişti mediul de afaceri şi opinia publică"

Directiva privind plafonarea dobânzilor, iniţiată de Comisia Europeană şi aprobată în primă lectură de Parlamentul European, este de fapt o încercare politică de a linişti mediul de afaceri şi opinia publică, a declarat pentru ziarul BURSA, profesorul universitar dr. Mircea Coşea.

Domnul Coşea ne-a spus: "Am urmărit reacţiile care au fost în presa internaţională după dezbaterea din Parlamentul European. Măsura vine după ce s-a discutat foarte mult în legătură cu profiturile imense ale băncilor din timpul crizei pandemice, profituri care nu aveau nicio justificare prin prisma activităţii depuse. Cu toate acestea, consider că directiva respectivă va fi greu de pus în practică, mai ales prin prin prisma situaţiei similare cu impozitarea la nivel european a companiilor multinaţionale, impozitare care a eşuat sau nu a dat prea multe rezultate pozitive până acum. În domeniul plafonării dobânzilor bancare, lucrurile mi se par mai mult declarative decât să fie puse cu adevărat în practică. Iar în acest sens avem exemplul Italiei care a eşuat în implementarea unei plafonări în sistemul bancar. În România va fi mai greu de pus în practică o astfel de directivă, pentru că statul este cel mai mare client al băncilor. Or, plafonarea dobânzilor şi comisioanelor ar scădea apetitul sistemului bancar pentru creditarea statului. Cred că directiva iniţiată de Comisia Europeană este o încercare politică de a linişti mediul de afaceri şi opinia publică în sensul de a arăta că la nivelul Uniunii Europene se lucrează pentru o anumită normalizare a relaţiei dintre bănci, mediul de afaceri şi clienţi, dar cred că suntem încă departe de implementarea unei astfel de decizii".

Menţionăm că am încercat să aflăm şi opinia reprezentanţilor Asociaţiei Române a Băncilor (ARB) cu privire la această directivă propusă de Comisia Europeană, dar, până la ora închiderii ediţiei, aceştia nu au răspuns solicitării noastre.