Ce pregătesc autorităţile de la Beijing prin creşterea accelerată a rezervelor de aur?

Agenţia de presă Xinhua a publicat recent o ştire care arată că este posibil să asistăm, foarte curând, la o schimbare majoră în clasamentul mondial al rezervelor naţionale oficiale de aur.

Rezervele dovedite ale Chinei au ajuns la 12.100 tone la sfârşitul anului trecut, conform declaraţiilor unui oficial al Asociaţiei Aurului din China (China Gold Association, CGA).

Datele de la World Gold Council (WGC), din septembrie 2017, arată un clasament al rezervelor oficiale de aur în care Statele Unite se află pe primul loc, cu 8.133,5 tone, iar China pe locul al cincilea, dacă se exclude din clasament Fondul Monetar Internaţional, cu 1.842,6 tone (vezi graficul).

Diferenţa majoră dintre datele de la CGA şi WGC poate fi explicată prin discreţia autorităţilor chineze în ceea ce priveşte modul de raportare a rezervelor de aur. Cele oficiale sunt raportate la intervale de mai mulţi ani, iar noile date arată, de obicei, salturi masive ale deţinerilor de aur.

Koos Jansen, analist la BullionStar din Singapore, scrie pe blogul său că "cererea de aur din China este mult mai mare decât cea publicată de WGC".

"China a fost cel mai mare producător de aur la nivel mondial în ultimii 10 ani, iar în ultimii 4 ani a devenit şi cel mai mare consumator", a declarat Zhang Yongtao, vicepreşedintele CGA, pentru agenţia de ştiri Xinhua.

Autorităţile Chineze au încurajat dezvoltarea pieţei aurului din ţară, iar volumul tranzacţiilor a ajuns la 70.000 de tone în 2016, în timp ce prognozele pentru 2020 indică un volum de 100.000 de tone.

Într-un comunicat de presă de pe site-ul China Gold Association se arată că producţia de aur a Chinei din T1 2017 a fost de 101 tone, iar vicepreşedintele organizaţiei a precizat că producţia din prima jumătate a anului curent a fost de circa 207 tone, cu 9,8% sub nivelul din anul precedent, pe fondul unei creşteri a consumului cu 10%, până la 545 de tone. Cererea pentru lingouri a crescut cu o rată anuală de peste 50%.

Aurul extras în ţară nu poate fi exportat, iar motivul, deşi evident, este subliniat în comunicatul de presă al asociaţiei: "Aurul este un produs special cu atribuţii duale, de marfă şi monedă. Aurul este un pilon fundamental al activelor strategice globale şi al sistemului naţional de rezerve financiare şi joacă un rol de neînlocuit în asigurarea stabilităţii financiare naţionale şi a securităţii economice".

Conform datelor de la WGC, din 2010 băncile centrale s-au transformat din vânzători neţi în cumpărători neţi de aur. În prima jumătate a anului 2017, cererea venită din partea băncilor centrale a fost de 172,9 tone, după 389,8 tone în întreg anul 2016. Koos Jansen estimează că această cerere vine, aproape în totalitate, de la băncile centrale din China şi Rusia.

Rolul aurului în sistemul financiar al celei mai mari economii din Asia va creşte şi odată cu lansarea tranzacţiilor pentru contracte futures pe petrol la Shanghai International Energy Exchange. Preţul acestora este stabilit în yuani, cu opţiunea convertibilităţii în aur. Ştirea a apărut în publicaţia Nikkei Asian Review, unde se arată că noul etalon poate să devină dominant în Asia, în condiţiile în care China este cel mai mare importator mondial de petrol.

Oare această tendinţă de "remonetizare" a aurului în China porneşte doar de la dorinţa autorităţilor de a avea o "poliţă de asigurare" în faţa unei viitoare crize financiare sau face parte din programul de pregătire a noii ordini monetare globale?

Într-un interviu acordat revistei Gold Investor la începutul acestui an, Alan Greenspan, fost preşedinte al Federal Reserve, a declarat că "investiţia în aur reprezintă acum o formă de asigurare", care "nu trebuie făcută pentru câştigul pe termen scurt, ci pentru protecţia pe termen lung".

Aurul reprezintă moneda globală primordială în opinia lui Greenspan, în condiţiile în care "este singura monedă, alături de argint, care nu are nevoie de semnătura unei contrapartide" şi "nimeni nu refuză aurul ca plată pentru stingerea unei obligaţii".

Fostul preşedinte al Fed-ului a mai declarat că renunţarea la etalonul monetar aur în prima parte a secolului trecut nu s-a datorat eşecului acestui cadru monetar, ci a fost "un eşec al politicii".

Reducerea rolului aurului în sistemul monetar global, care a culminat cu eliminarea convertibilităţii dolarului în aur de către administraţia Nixon, a făcut posibilă creşterea accelerată a creditării şi atingerea unui grad de îndatorare fără precedent, atât la nivelul sectorului public, cât şi a celui privat.

"Nu am fi ajuns niciodată la această poziţie de îndatorare extremă dacă ar mai fi existat etalonul aur, deoarece etalonul aur ar fi oprit derapajul politicilor fiscale", a mai precizat Alan Greenspan.

Deocamdată nimeni nu pare să ştie ce trebuie făcut pentru a ieşi din capcana supraîndatorării, iar singura soluţie a rămas pornirea tiparniţei, astfel încât datoriile să crească şi mai mult.

China a beneficiat până acum de pe urma politicii monetare a marilor bănci centrale, însă utilitatea marginală a angrenării în acest "joc" scade tot mai mult sau poate a devenit deja negativă, iar autorităţile chineze sunt gata să treacă la aplicarea "regulii de aur" din istoria omenirii: cine are aurul face regulile.