CE VA ADUCE ÎNTÂLNIREA G20 DE LA PITTSBURGH? Promisiuni şi speranţe goale

La cinci luni după summitul de la Londra, conducătorii ţărilor din grupul G20 se întâlnesc în Statele Unite pentru a continua marele program de salvare a economiei mondiale. Guvernul american vine cu o nouă strategie, denumită "Cadru pentru creştere sustenabilă şi echilibrată", pe care va încerca să o promoveze în faţa partenerilor din grup.

În document se recomandă Chinei să consume mai mult, Statelor Unite să economisească mai mult, iar Europei să treacă la schimbări structurale care să stimuleze investiţiile private.

Din păcate, "succesul" întâlnirii de la Londra, nu oferă aşteptări foarte mari pentru Pittsburgh. China şi Rusia vor promova o nouă ordine monetară internaţională. Premierul Putin s-a pronunţat în acest sens la forumul economic de la Soci. "Dacă centrul de emisiune din Washington tipăreşte bani pentru lumea întreagă şi nimeni nu controlează acest lucru, atunci există o problemă", a precizat Putin, conform unui articol Reuters. India doreşte garanţii ferme că nu se va ajunge la o escaladare a tensiunilor protecţioniste.

Vor reuşi China, Rusia şi India să prezinte o poziţie unitară la summit? Într-un articol Reuters se apreciază că "naţiunile bogate, umilite de crizele financiare interne, au făcut loc pe scena globală pentru economiile emergente". Vor şti acestea să profite de o şansă istorică?

O problemă majoră abordată la Pittsburgh va fi şi aceea a reducerii coordonate a exceselor monetare şi fiscale la nivel internaţional. Lipsa unor puncte ferme pe ordinea de zi privind reformarea sistemului financiar îl face pe Simon Johnson, profesor la MIT şi fost economist-şef al FMI, să aprecieze că singurul "rezultat" al summitului va fi retorica goală a participanţilor.

La loc de cinste se vor afla, desigur, autofelicitările pentru salvarea economiei mondiale din ghearele depresiunii. Să sperăm că şefii celor 20 de state au şi alţi aşi în mânecă, deoarece au apărut primele semnale ale unor noi căderi la nivelul economiilor reale, în condiţiile unei creşteri a presiunilor inflaţioniste.

Rămâne de văzut cât de flexibilă şi de rapidă va fi coordonarea internaţională în faţa inflaţiei.

Pentru august, majoritatea economiilor dezvoltate au raportat creşteri ale preţurilor de consum calificate de agenţiile de presă, invariabil, ca fiind neaşteptate. Nu trebuie să uităm că evoluţia preţurilor de consum reflectă inflaţia monetară doar după o anumită perioadă, fiind un efect întârziat al acesteia.

În condiţiile în care economiile dezvoltate se confruntă cu o contracţie accelerată a creditului privat, guvernele încearcă să oprească declinul economic prin creşterea creditului guvernamental şi injectarea directă a banilor în economie.

Rezultatul imediat? Pentru anumite fonduri de investiţii, fenomenul inflaţionist a devenit acut. După ce a anunţat că achiziţionează obligaţiuni guvernamentale indexate cu inflaţia în august, Pictet & Cie, cea mai mare bancă privată din Elveţia, deschide în octombrie un fond de investiţii în aur fizic pentru clienţii săi. Nu este de ajuns indexarea? Se pare că bancherii de la Pictet & Cie nu au deplină încredere în indicele preţurilor de consum ca măsură a inflaţiei.

Marc Faber a declarat pentru Bloomberg că inflaţia cauzată de Federal Reserve va determina o creştere accelerată a acţiunilor listate la bursele americane. "Acţiunile pot să crească foarte uşor. Dacă tipăreşti banii, acestea pot merge oriunde", a mai declarat Faber, neuitând să precizeze consecinţele deprecierii dolarului asupra randamentelor bursiere.

Să fie aceasta calea spre Zimbabwe? Conform unor rapoarte din presa internaţională, bursa de la Harare a crescut cu 322.111% în 2007, în contextul unei prăbuşiri accelerate a PIB-ului şi a unei inflaţii anuale de 24.000%.

Până să ajungă la performanţa bursei din Zimbabwe, bursele americane se vor confrunta, însă, cu o nouă scădere, pe fondul declinului acţiunilor din sectorul bancar. Mike Mayo, analist la CLSA în Hong Kong, vede o nouă adâncire a pierderilor, mai ales pentru creditele acordate sectorului imobiliar comercial, conform unui articol Bloomberg. Acestea vor fi urmate de noi presiuni pentru creşterea capitalurilor bancare, în condiţiile unor costuri de finanţare ridicate, care se vor propaga la nivel mondial. Fostul analist de la Deutsche Bank aprecia, în primăvară, că pierderile din sectorul bancar al Statelor Unite vor depăşi nivelul din timpul Marii Depresiuni.

Liderii G20 nu se vor apleca, probabil, prea mult timp asupra consecinţelor stimulării cu orice preţ a creditării. Acum ei trebuie să-şi asigure supuşii că recesiunea s-a terminat şi viitorul luminos ne aşteaptă.

Mai contează că activele băncilor elveţiene au scăzut cu 23% de la maximul din 2007, pe fondul reducerii expunerii pe nerezidenţi? Sau că băncile din Marea Britanie au operat cea mai mare reducere a creditării către firme?

Se pare că toată lumea contează doar pe explozia creditării din China. Dylan Grice, colegul lui Albert Edwards de la Société Générale, are o altă părere. "Inflaţia creditului orchestrată de stat este nesăbuită", scrie acesta într-un raport recent, în condiţiile în care "băncile care nu au dorit să crediteze au împrumutat celor care nu doreau să împrumute".

Aceasta să fie calea pentru ieşirea din recesiune? Răspunsul este, desigur, negativ. Fără o abordare directă a cauzelor crizei financiare, toate aceste întâlniri la nivel înalt nu vor produce decât promisiuni şi speranţe goale.