CEDO, ÎNTR-UN MEMORANDUM DESPRE ÎMPRUMUTURILE ÎN CHF DIN SLOVENIA: "Creditele în franci elveţieni au reprezentat tranzacţii toxice"

• CEDO: "Băncile au profitat de poziţia lor în relaţia cu debitorii, transferând în mod secret riscurile calculate către debitori"

Statutul unui număr de 16.000 de debitori sloveni înşelaţi de bănci în contractele de credit în franci elveţieni (CHF) este inacceptabil din punct de vedere moral, civil, penal, în termeni de drept constituţional, precum şi din punct de vedere al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (CEDO), arată un memorandum întocmit de CEDO şi apărut în spaţiul public.

Din perspectiva dreptului privat al obligaţiilor, CEDO consideră că, în Slovenia, a avut loc o îmbogăţire fără justă cauză a băncilor, fără nicio umbră de îndoială. "Din moment ce băncile, din perspectiva dreptului civil, au acţionat evident cu rea-credinţă, se ridică şi o problemă de drept penal care priveşte responsabilitatea persoanelor de conducere din instituţiile de credit, pentru conspiraţie, ca să fraudeze mai întâi debitorii şi apoi statul sloven", subliniază documentul citat.

Cea mai importantă constatare a CEDO este că, în faţa Curţii Constituţionale, Republica Slovenia are ultima oportunitate să rezolve problema, în cadrul dreptului intern, scutind ţara de o judecată grea în faţa CEDO. În acest caz, povara comportamentelor neloiale ale băncilor ar fi încă o dată plasată pe umerii contribuabililor, ca să nu mai vorbim de costul moral ce va fi pus încă o dată pe umerii Republicii Slovenia, în faţa CEDO.

Memorandumul citat a fost întocmit ca să constituie drept bază pentru viitoarele plângeri depuse la Curtea Constituţională din Slovenia, în urma deciziilor instanţelor judecătoreşti de drept privat în baza încălcărilor Constituţiei şi Convenţiei drepturilor debitorilor împrumutaţi în franci elveţieni, precum şi pentru rectificarea legală a poziţiei lor vătămate.

Printre altele, documentul CEDO evidenţiază că riscurile disproporţionate ale debitorilor cu împrumuturi denominate în franci elveţieni se manifestă în special în cazul creditelor pe termen lung. Memorandumul arată: "Acestea sunt specifice împrumuturilor pentru locuinţe (ipoteci) cu rambursare anuală, cu rambursarea primară a dobânzii facturate la începutul perioadei de dobândă şi clauza valutară la rata variabilă a dobânzii. De obicei, rambursarea datoriei de capital intră în joc, adesea, dar nu întotdeauna, după ce dobânzile la ipotecă au fost deja plătite. Combinaţia dintre aceste elemente a rezultat (şi încă rezultă) dintr-un amestec exploziv, o bombă cu efect de distrugere declanşată în cazul unor modificări minime ale raportului valutar dintre francul elveţian şi euro. Evident că acesta nu este şi cazul unei relaţii obişnuite de împrumut în euro, care ar trece cu succes evaluarea conformităţii cu Constituţia şi cu Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale".

Băncile au ascuns informaţiile despre riscurile pe care trebuie să le suporte consumatorii, conform sursei citate, care subliniază că instituţiile de credit au profitat de poziţia lor în relaţia cu debitorii.

CEDO mai subliniază că instanţele din anumite ţări din Europa de Vest au reacţionat puternic la practicile bancare speculative înşelătoare. În Croaţia, de exemplu, a fost adoptat un proiect legislativ erga omnes, care impune ca băncile să împartă riscul cu debitorii. În Franţa, au fost instituite proceduri penale împotriva celor care au proiectat şi au vândut astfel de produse bancare toxice.

Creditele denominate în franci elveţieni au reprezentat tranzacţii toxice, susţine CEDO, care apreciază că riscurile calculate de bănci au fost transferate în mod secret către debitori. Între timp, însă, băncile şi-au păstrat motivele pentru îmbogăţirea fără justă cauză, cu condiţii de împrumut impuse în mod unilateral.

"Cu siguranţă, împrumutatul nu poate invoca lipsa de cunoaştere a reglementărilor", afirmă CEDO, menţionând că, aici, nu este vorba despre ignorarea legii, ci despre faptul că una dintre cele două părţi ar fi putut anticipa viitoarele modificări financiare pe termen lung ale valorii monedei, debitorii fiind, în mod evident, ignoranţi.