CÎND E VORBA DE CHELTUIELI, Anul parlamentarului are 492 de zile

Anul calendaristic ar trebui să aibă 492 de zile pentru ca un parlamentar să-şi poată justifica sumele decontate pentru cazare, indică un studiu efectuat de către Institutul pentru Politici Publice Bucureşti (IPP), dat ieri publicităţii. Ca să întocmească raportul, IPP a solicitat Camerei Deputaţilor informaţii pentru fiecare parlamentar în parte, în privinţa sumelor cheltuite cu telefoanele mobile, combustibil şi cazare, pentru perioada 2001-2004. Potrivit acestora, suma record, în valoare de 832.200.000 lei vechi, a fost decontată de deputatul Constantin Niţă în 2002, pentru cheltuielile de cazare. Adrian Moraru, director de programe la IPP, arată că această sumă, raportată la valoarea medie a tarifului pentru o zi de cazare în anul 2002, respectiv 1.690.000 lei vechi, poate fi consumată pentru acoperirea cheltuielilor specificate în 492 zile.

Lista prezentată continuă cu Alexandru Lăpuşan, care, în 2003, a cheltuit din banii publici 700.790.000 lei vechi pentru cazare. Adrian Moraru afirmă că există date ce vor fi făcute publice în perioada următoare, din care rezultă că deputaţi ce au ca circumscripţie alt oraş decît cel în care locuiesc primesc o sumă pentru cazare, deşi au o locuinţă în oraşul res-pectiv.

Deputaţii nu s-au zgîrcit nici la convorbirile pe telefonul mobil, arată acelaşi raport IPP, unde pe primul loc se află Laszlo Borbely, cu o factură de 292.707.000 lei vechi pe anul 2004, urmat de Nicolae Vasilescu, cu o factură de 237.888.469 lei vechi.

Pentru combustibil, raportul IPP indică sume de 85 milioane lei vechi, cheltuite de deputaţii Ioan Andrei şi Eugen Nicolicea, în anul 2004. Reprezentanţii IPP susţin că cele mai mari sume pentru combustibil au fost cheltuite de asociaţiile partidelor politice. Adrian Moraru afirmă că datele privind cheltuielile pentru fiecare parlamentar ar trebui să fie publicate pe Internet, la fel ca declaraţiile de avere.

Adrian Moraru concluzionează că o practică folosită în mediul parlamentar este aceea de a folosi banii veniţi de la Parlament pentru decontarea anumitor cheltuieli făcute pentru unele sedii de partide.