Ciudată convenţie între SOV-Invest şi sindicaliştii PETROM

Sindicaliştii de la PETROM par să nu fi pierdut nimic în dezastrul FNI din anul 2000, cînd sute de mii de investitori şi-au pierdut economiile. Dimpotrivă, sindicaliştii par să fi cîştigat.

Conform unui document primit la redacţie de la un cititor care nu şi-a menţionat identitatea, la sfîrşitul lunii septembrie 1998, SC "SOV Invest" SA - societatea care administra Fondul Naţional de Investiţii - a semnat împreună cu Federaţia Sindicatelor PETROM o convenţie prin care petroliştii se angajează să cumpere un pachet de unităţi de fond la FNI, la o valoare cuprinsă între 10-40 miliarde de lei. Pe document se găsesc două semnături, în dreptul numelor Ioana Maria Vlas pentru Sov Invest şi Liviu Luca, preşedintele federaţiei.

Condiţiile tranzacţiei sunt foarte avantajoase pentru sindicalişti.

În primul rînd, aceştia ar fi beneficiat de o creştere a valorii unităţii de fond de cel puţin 15% peste dobînda oferită de BCR la depozitele cu termen la un an din acea perioadă. Comisionul reţinut de "SOV Invest" la răscumpărarea unităţilor ar fi de doar 0,5% (mai mic decît cel de 1,5% menţionat în prospectul de emisiune). Într-o clauză specială, administratorul fondului "garantează răscumpărarea soldului de unităţi de fond ale investitorului la valoarea cea mai mare existentă înainte de apariţia evenimentului, cu prioritate din totalitatea activelor FNI".

Cum acest document a venit pe faxul redacţiei de la un număr ascuns, l-am contactat telefonic pe Liviu Luca, al cărui nume figurează pe document in drepul unei semnături din document, ca să ne confirme dacă această convenţie este conformă cu realitatea.

"Să zicem că ar fi adevărat. Care-i problema?" a fost răspunsul liderului sindical. Domnul Luca are dreptate - nu-i nebun cel care cere, este nebun cel care dă... Dacă sindicaliştii au obţinut astfel de condiţii privilegiate la FNI, atunci vina nu este a lor, ci a SOV-Invest, a Consiliului de încredere FNI şi a autorităţilor de supraveghere de atunci - CNVM-ul lui ştefan Boboc. Întrebarea care se naşte în faţa acestei convenţii este care ar putea fi motivul pentru care Ioana Maria Vlas ar fi acceptat astfel de condiţii speciale pentru vreun investitor, în 1998. În acel an, fondul se afla cu aproape doi ani înainte de crah. Să fi fost fondul în criz ăde bani încă de atunci? Să fi rezistat atît de multă vreme, ulterior? Sau să fi fost începutul unei afaceri între părţi, finalizate altcumva? Mister!