CIVISM ŞI ECOLOGIE Salvăm pământul, dar nu brusc

Pământul a fost salvat timp de o oră pe aproape toată suprafaţa lui. Oamenii au arătat că le pasă de soarta planetei timp de o oră, adică 60 de minute, mai precis 3600 de secunde. În celelalte 8759 de ore ale unui an normal ne vedem liniştiţi de treabă.

Nici ţara noastră nu putea să facă excepţie, câteva mii de români au participat la diversele acţiuni organizate cu această ocazie. Becurile stinse nu au fost chiar multe, în raport cu numărul de locuitori, dar nici puţine, în raport cu felul în care mulţi pun problema. Conform unei logici elementare, aşa cum îi place actualului premier, cum "pământul e casa noastră" şi având în vedere că o largă majoritate consideră că "în casa mea fac ce vreau", nu e de mirare că actuala noastră locuinţă se sufocă din cauza multiplei libertăţi de care avem nevoie.

Planul celor care s-au ocupat de "Ora Pământului" a fost destul de simplu, e greu să convingi un om să întrerupă complet consumul de energie şi aceasta să rămână în casă, mai bine încerci să-l scoţi la aer liber şi automat becurile sunt reduse la tăcere. Nu tot ce e simplu e şi condamnat la reuşită. Spre exemplu, Primaria Sectorului 6, Centrul Cultural European şi Asociaţia Philson Young, alături de iniţiatorului campaniei "Ora Pământului" în România - Reinvent Consulting, au decis să organizeze în Parcul Drumul Taberei şi în Parcul Crângaşi două concerte-eveniment, sus­ţinute de artiştii Orchestrei Simfonice Bucureşti. S-a cântat unplugged, la lumina lumânărilor, torţelor şi lampioanelor. Din repertoriu nu au lipsit compoziţii de W. A. Mozart, J. Brahms, D. Shostakovich, J. Strauss, G. Puccini, G. Verdi şi G. Dinicu.

Idee generoasă, dar fără priză la masele largi, evident amatoare de altfel de distracţii. Participanţii la evenimente puteau fi număraţi destul de uşor chiar şi de cineva care nu are foarte multe rezerve de răbdare. Mulţi treceau prin zonă, puţini rămâneau. "Ce e frate aici, înmormântare? Ceva mai săltăreţ, mai de buric nu au şi aştia, hai că nu e de stat", a fost un prim diagnostic pus de liderul vocal al unui grup de tineri. Nişte domni mai experimentaţi au identificat o altă problemă: "Aaa, păi nu e niciun cort cu mici şi bere, nu prea avem ce face". Când o altă voce din semi-întuneric a cerut pe un ton imperativ să se aprindă nişte becuri că nu vede lumea pe unde merge în secolul XXI, nimeni nu s-a mai mirat. Chiar şi amatorii de muzică simfonică ar fi fost dispuşi să uite puţin de soarta pământului, de dragul unui sistem de amplificare, singurul care ar fi putut să mai acopere glasurile unor pensionare care nu încetau să se felicite pentru economia pe care o pot face prelungindu-şi şederea în parc, seară de seară. Trebuie spus că în aceleaşi locaţii, în trecut, au mai fost organizate manifestări cultural artistice, cu artişti populari, cu mulţi mici, mult fum şi suficient de multă bere, la care au participat mii de oameni.

O primă concluzie ar fi următoarea: pământul se salvează greu cu muzică simfonică, cel puţin în zona noastră.

În alte zone, din aceeaşi ţară, oamenii şi-au luat angajamente de tipul: "Mă angajez să reduc consumul de energie în casă cu x%", "Mă angajez să menţin temperatura camerei casei mele la 19 grade", "Mă angajez să cumpăr aparate de uz casnic eficiente energetic", "Mă angajez să închid dispozitivele electrice atunci când nu le utilizez", "Mă angajez să reutilizez pungile de cumpărături", "Mă angajez să tipăresc mai puţin la imprimantă", "Mă angajez să folosesc bicicleta în locul autoturismului".

M-am angajat şi eu.

Precizare: în timpul redactării acestui text, trei tuburi fluorescente funcţionau la capacitate maximă, deşi aveam la dispoziţie suficientă lumină naturală, laptopul s-a aflat la încărcat, chiar dacă mai avem suficientă baterie şi în final am tipărit şi câteva coli A4 la imprimantă. După ce am pus punct, laptopul a continuat să funcţioneze, deşi mai bine de o oră nu am mai interacţionat în niciun fel cu el. Totuşi, sâmbătă seara eu am stins becul şi am ascultat muzică simfonică în linişte.