Luni, preţul petrolului a înregistrat creşteri semnificative, cu 3,5% la New York şi 3,1% pentru Brent, consolidând astfel avansul de peste 2% de vineri.
Evoluţia a fost susţinută de trei factori: oprirea anunţată a producţiei şi exporturilor dinspre Libia, tensiunile din Orientul Mijlociu de după bombardamentele din Liban şi stocurile din Cushing, SUA, ajunse la minimul ultimei jumătăţi de an, arată Claudiu Cazacu, consultant de strategie în cadrul XTB România, companie de tranzacţionare pe bursele internaţionale.
Situaţia din Orientul Mijlociu pare să se îndrepte către o nouă stare de echilibru fragil, după ce Hezbollah a semnalat că atacul cu sute de rachete lansate către Israel a însemnat încheierea ripostei pentru uciderea liderului Hamas. Ambele tabere au comunicat public o formă de victorie, reducând riscul unui nou val de violenţe. Cu toate acestea, ar putea fi vorba, mai degrabă, de o perioadă de reaşezare şi refacere a forţelor decât de un armistiţiu durabil, ceea ce amplifică riscul unui scenariu deosebit de volatil pentru piaţa petrolului în următorul an.
De la începutul anului, Brent a câştigat 4,2%, în timp ce varianta americană a acumulat 8,5%. În prezent, Brent se situează cu 12,3%, iar contractul din SUA cu 13,9% peste media ultimilor 5 ani.
Cu toate acestea, având în vedere inflaţia globală, ambele seturi de valori reflectă o dinamică mai degrabă reţinută decât una expansivă. Eliberarea de rezerve ale SUA şi altor state, performanţa modestă a sectorului industrial, de la Germania până la China, câştigurile de eficienţă şi orientarea către surse regenerabile au contribuit, în proporţii variabile, la acest rezultat, explică analistul XTB.
Perspectivele economiei reale americane sunt rezumate de pieţe prin aşteptările privind reduceri ale dobânzii, mergând dincolo de ce semnalizează în prezent oficialii Fed, inclusiv la conferinţa de la Jackson Hole.
În Germania, indicele IFO a arătat o deteriorare a aşteptărilor atât în industrie, cât şi în servicii.
În China, proprietarul Temu, PDD Holdings a surprins prin venituri sub aşteptări şi o perspectivă mai pesimistă, citând variaţii ale cererii consumatorilor, competiţia şi incertitudinile globale.
Energia din surse regenerabile continuă să ocupe teren
În 2023, 14,6% din necesarul total la nivel global a provenit din surse verzi. Motorul principal a fost China, în special pe segmentul eolian şi cel solar. Autovehiculele electrice şi hibride au câştigat cotă de piaţă în SUA, atiingând 18,7% în trimestrul al doilea, propulsate de segementul hibrid, şi ajutate de preţurile în scădere.
Este interesant de avut în vedere, însă, un orizont mai lung, prognozele de acest tip influenţând direct investiţiile în explorare şi producţie şi, în cele din urmă, trendul preţurilor, subliniază Claudiu Cazacu.
Agenţia Internaţională pentru Energie (IEA) vede o creştere a capacităţii de rezervă la nivelul OPEC+ şi o plafonare a cererii globale către 2029 la 105,6 milioane de barili pe zi, urmând o scădere uşoară în anii următori. Raportul intră în conflict cu perspectiva oferită de gigantul Exxon: în următorii 25 de ani cererea va rămâne stabilă peste 100 de milioane de barili pe zi, implicit efectul tranziţiei energetice va fi insuficient pentru a întrerupe dependenţa de combustibili fosili.
Orizontul anului 2050 este, totuşi, relativ lung, şi implică un risc ridicat de imprecizie. Potrivit IEA, cererea în 2050 ar fi doar puţin peste jumătate din varianta Exxon, la 54,8 milioane de barili/zi.
Între cele două estimări se situează gigantul britanic BP, cu 75 milioane barili/zi în 2050. În jocul estimărilor, o prognoză de cerere în continuă descreştere, începând cu un vârf atins în viitorul apropiat, poate descuraja investiţile. Aceasta ar putea, în cazul unui şoc de reducere a ofertei, să provoace un salt abrupt al cotaţiilor, atunci când condiţiile vor fi potrivite. Pentru moment, situaţia sugerează că preţurile energiei nu vor fi obligatoriu în parametrii stabili cu care ne-am obişnuit recent, punctează consultantul de strategie din cadrul XTB România.
Creşterea cererii anul următor, estimată la 1 milion de barili, este egală cu oferta Libiei pe piaţa internaţională. Având în vedere aşteptările de sporire a ofertei de la OPEC+, în special dinspre Rusia şi Arabia Saudită, în mod "normal", piaţa ar putea rămâne într-un relativ echilibru.
Dacă adăugăm tendinţele macro pe termen scurt, petrolul pare să se confrunte cu un plafon dificil de depăşit. Dacă privim însă şi spre riscurile geopolitice, o rundă de apreciere în această toamnă, posibil chiar înaintea alegerilor din SUA, poate fi trecută între scenariile de lucru, subliniază Claudiu Cazacu.