English
Premierul Nicolae Ciucă, liderul PSD - Marcel Ciolacu şi Adrian Câciu - ministrul Finanţelor au susţinut timp de două săptămâni că, pentru deficitul de 20 miliarde lei de încasare a veniturilor bugetare, este nevoie de o reducere a cheltuielilor din sistemul public central, iar fiecare minister ar fi trebuit să strângă cureaua pentru acoperirea acestui deficit.
Numai că socotelile iniţiale ale coaliţiei de guvernare PSD-PNL-UDMR nu s-au potrivit cu cele ale ministerelor, care dau din colţ în colţ cu privire la reducerea cheltuielilor, mai ales că unele dintre ele ar trebuie până la începutul lunii viitoare să mai angajeze personalul necesar care le-a fost aprobat prin hotărâre de guvern. De aceea, se pare că subordonaţii lui Adrian Câciu - care afirma în urmă cu două săptămâni, la Ora Guvernul, în plenul Camerei Deputaţilor, că deficitul de încasare este de 4,7 miliarde lei pe primul trimestru al anului, şi nu de 20 miliarde lei (cât ar urma să fie la finalul anului) - au efectuat o nouă verificare şi au constatat că subalternii lui Lucian Heiuş, preşedintele ANAF, nu prea şi-au făcut treaba cu privire la colectarea taxelor şi impozitelor datorate către bugetul de stat de marii contribuabili.
Informaţia respectivă i-a fost servită şefului Guvernului, care în şedinţa de joia trecută a declarat: "Am luat decizia ca la nivelul guvernului să identificăm acele măsuri fiscale prin care să chibzuim mai bine cheltuielile, să ne asigurăm că la sfârşitul anului ne încadrăm în limitele de deficit. Toate aceste măsuri au survenit din momentul în care am constatat că există un deficit în colectare. Deficitul aparţine preponderent marilor contribuabili.
Fac un apel public către marii contribuabili să-şi plătească datoriile către stat. În acelaşi timp, dau sarcină instituţiilor statului să facă în aşa fel încât să-şi îndeplinească sarcinile de serviciu şi să asigure colectarea acestor venituri. Sunt elemente pe care le-am discutat cu ministrul Câciu, cu şeful ANAF, cu şeful de la Marii Contribuabili, cui şeful de la Vamă. Toţi aceşti şefi de instituţii trebuie să înţeleagă că e nevoie de coordonare foarte bună între instituţii, dar şi de o coordonare şi un dialog cu cei cu care lucrează în mod nemijlocit".
Declaraţia premierului a nemulţumit marile companii private din ţara noastră care au luat imediat atitudine şi i-au transmis şefului Guvernului prin Radu Burnete, directorul executiv al Confederaţiei patronale Concordia, că "marii contribuabili din mediul privat au o disciplină fiscală ireproşabilă an de an şi nu avem informaţii care să ne facă să credem că în primul trimestru din 2023 lucrurile ar fi stat altfel".
"Pentru majoritatea marilor companii private din România care şi-au plătit şi îşi plătesc mereu taxele la timp, această generalizare înseamnă o nemeritată stigmă. Confederaţia Patronală Concordia consideră că declaraţia premierului cu privire la cauzele deficitului bugetar generează controverse şi interpretări nedorite", a mai spus Radu Burnete.
Iar datele din ultimii ani confirmă ceea ce susţin reprezentanţii Concordia. Este adevărat însă că, poate, în opinia unor decidenţi politici marile companii şi multinaţionalele nu contribuie la bugetul de stat cu cât ar dori autorităţile, dar optimizarea fiscală a fost şi este posibilă tocmai portiţelor legislative lăsate larg deschise de către clasa politică din Parlament. Chiar dacă unor capete înfierbântate din Senat şi Camera Deputaţilor li se pare că multinaţionalele contribuie prea puţin la bugetul de stat, această contribuţie este perfect legală, cu menţiunea că marile companii din mediul privat îşi achită lunar taxele şi impozitele respective. Aşa cum probabil vor achita şi marile companii din energie, la finalul lunii iunie 2023, taxa de solidaritate.
În schimb, dacă analizăm comportamentul unor mari contribuabili companii de stat - cu excepţia Transelectrica, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Transgaz şi Romgaz, care achită tot ce stabilesc autorităţile centrale - , observăm nenumărate cazuri în care firmele de stat au restanţe mari la bugetul centralt, plătesc cu întârzieri de peste 90 de zile contribuţiile datorate sau nu respectă nici măcar planurile de reorganizare şi eşalonările care le-au fost aprobate.
Din păcate, în loc să îşi îndrepte atenţia către aceste companii de stat, premierul Ciucă şi ministrul Câciu au generalizat problema şi au schimbat macazul discursului din ultimele două săptămâni privind reducerea cheltuielilor publice pentru acoperirea deficitului de 20 miliarde lei.
Nu mai reduc, colectează. De unde? De la marii contribuabili, că "acolo nu se plăteşte", fără a specifica faptul că este vorba despre unele dintre marile companii de stat sau în care statul deţine capitalul majoritar.
Iar preşedintele ANAF, Lucian Heiuş, s-a înhămat vinerea trecută la sarcina trasată cu o zi înainte de premierul Nicolae Ciucă, arătând că numărul marilor contribuabili controlaţi de inspectorii fiscali a fost suplimentat cu 144 de companii.
"Acolo unde este o masă mare impozabilă, la Direcţia de Mari Contribuabili, acolo trebuie să facem controale să vedem ce se întâmplă la marile firme, să putem să aducem şi să scoatem la lumină cât mai mult din sumele care, poate, nu sunt declarate. Nu am o certitudine, dar pe analizele de risc pe care le vom face şi pe controalele pe care le vom derula... Deja am selectat 144 de mari contribuabili care vor fi controlaţi de echipe de inspecţie fiscală din teritoriu. Pe lângă inspecţiile pe care le face Direcţia de Mari Contribuabili cu aparatul propriu pe care îl are, ca să suplimentăm şi să verificăm cât mai mulţi din aceşti mari contribuabili, dăm delegare de competenţă la inspectori din alte colţuri ale ţării ca să verifice aceste firme", a declarat Lucian Heiuş.
Cu toate acestea, preşedintele ANAF a precizat că un control fiscal la o mare companie este complex şi poate dura între şase şi opt luni. Un termen mult prea lung pentru a rezolva deficitul de 20 miliarde lei estimat la capitolul venituri bugetare pentru anul în curs.
Practic din declaraţia lui Lucian Heiuş, reiese că, până la urmă, tot va fi nevoie de o constrângere a cheltuielilor bugetare pe termen de maximum şase luni, până la definitivarea controlului demarat acum de ANAF la marii contribuabili.
Între timp ar trebui să intervină rotativa guvernamentală, Nicolae Ciucă să devină preşedinte al Senatului, Marcel Ciolacu să devină prim-ministru şi funcţia de ministru al Finanţelor să fie preluată de un politician din cadrul PNL.
Mai crede cineva, în aceste condiţii, că statul va mai strânge cureaua privind cheltuielile bugetare programate pentru acest an?
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 24.04.2023, 11:27)
In loc sa reduca risipa, pun biciul pe ANAF care la randul ei va pune biciul pe contribuabilii persoane fizice si juridice, iar goana disperata dupa incasari suplimentare va da nastere la abuzuri din partea Agentiei.
Alo, guvernantilor, problema este ca ministerele au ramas fara specialisti. In ultimii 30 de ani ei au plecat (la pensie sau de buna voie pentru ca s-au saturat sa faca si treaba pilosilor), iar in locul fiecarui specialist plecat a venit, initial, un pilos (fiul unui sefut sau fata unui politician sau sotia unui politician), numai ca pilosul nu poate munci precum specialistul, asa incat sefimea a cerut sefilor mai mari personal suplimentar "ca sa faca fata sarcinilor multe si dificile" si asa s-a ajuns in timp ca pentru fiecare specialist plecat sa fie angajati ulterior 2-4 pilosi, fara insa ca performantele sa fie aceleasi. In acest fel schema la stat s-a tot umflat de-a lungul ultimilor 30 de ani si odata cu ea atat volumul salariilor cat si cuantumul lor, iar in acelasi timp performanta statului s-a dezumflat. Peste asta adaugati multitudinea de agentii infiintate "fara numar" si multe dintre ele fara niciun rost (dar cu dedicatie), cu personal bine platit si putem intelege de ce nu ajunge bugetul si nu va ajunge atat timp cat nu se reformeaza sistemul. Aceleasi probleme sunt si la nivelul local, nu numai la cel central.
Dar nu acest aparat umflat si tot mai lipsit de specialisti autentici (dar cu "doctorate") este marea problema ci faptul ca el conduce tara. Exact, nu Ciuca, Ciolacu, Grindeanu, Daea si ceilalti conduc tara ci "specialistii" din ministere, agentii, autoritati. Putem sa schimbam cati ministri dorim (dealtfel asta s-a si intamplat de-a lungul timpului) pentru ca la nivel de tara situatia ramane aproximativ aceeasi si asta pentru simplul fapt ca "solutiile" la problemele tarii de acolo vin, din esaloanele inferioare, iar conducerea tarii serveste ceea ce i se pune pe masa. Cel mai bun exemplu este cazul ASF-ului, unde conducerea tarii a tot inghitit timp de prea multi ani justificarile, scuzele si "solutiile" "specialistilor" de la ASF si le-a luat de bune, iar impactul lor asupra pietelor de capital si de asigurari au fost nefaste. Aceeasi situatie este in cazul tuturor ministerelor (la transporturi cu infrastructura, la sanatate cu spitalele, aparatura, gestionarea, sistemul care plimba pacientii de la doctor la specialist cu programari peste cateva luni, invatamantul cu reforma anuala si continua, justitia cu injustitia, agricultura cu multe + restul), agentiilor si autoritatilor. Ministrii cer solutii, iar de jos le vin "solutii" care se dovedesc ulterior a fi superficiale, costisitoare, intarziate si adesea bazate pe interese, dupa care revenim cu alte "solutii" si tot asa, in timp ce altii (polonezii, cehii) progreseaza, noi batem pasul pe loc sau avansam lent consumand prea mult timp si prea multe resurse. Acolo este marea problema a tarii, la nivelul celor care ofera solutiile, iar mica problema a tarii este la nivelul guvernantilor care nu au inteles sa reformeze esaloanele 2 si 3 (cele care de fapt conduc tara pentru ca de acolo vin propunerile care ulterior sunt adoptate de conducerea tarii ca solutii la problemele tarii). Nu Ciuca conduce tara si nici Ciolacu ci cei multi de Nicu, Cristian si Marcel, care cu cat timp vor sta mai mult pe functii, cu atat mai proasta va fi perceputa guvernarea care ii tolereaza. Trebuie reformata in privinta cantitatii (prin reducerea celor care nu performeaza precum si a lantului de transmitere a cerintelor de la prin-ministru si ministrii catre specialist prin sefii de directii, sectii, compartimente, birouri etc. , adica prin reducerea sefimii intermediare si adesea inutile) si a calitatii (revenind la specialisti prin eliminarea concursurilor de pile si relatii), fapt ce va permite reducerea aparatului bugetar concomitent cu imbunatatirea performantelor.
Altfel, Ciuca va fi inlocuit cu Ciolacu, Ciolacu cu altcineva si prea multe nu se vor schimba in tara, situatia va ramane aceeasi, iar solutiile la problemele tari tot de la Nicu, Cristian si Marcel vor veni si vor fi ca si pana acum (interesate, superficiale, intarziate si paguboase).
La nivel local sunt exact aceleasi probleme - multi angajati si putini specialisti.
Am o singura intrebare: De ce este necesar ca fiecare unitate teritoriala (primarie, comuna) sa faca achizitiile individual si sa aiba angajati pentru asta (si implicit interese), cand este mult mai onest si mai putin costisitor ca achizitiile sa se faca la nivel centralizat, pe judet. Pe scurt, fiecare primarie stabileste nevoile (pixuri, mobile, masini, km de asfalt, materiale de constructii etc.), le transmite la filiala din judetul respectiv a "Agentiei Nationale de Achizitii" care va efectua achizitiile centralizat pentru tot judetul. In felul acesta se vor obtine preturi mai mici (pentru ca vor fi achzitionate cantitati mai mari), vor fi eliminate achizitiile cu dedicatie (creioanele la pret de stilouri Parker), calitatea achizitiilor va fi mult mai buna, iar aparatul din fiecare primarie se va diminua considerabil.
Se pot face multe cu banii existenti la buget, sau se pot face putine depasind bugetul si cautand surse noi de finantare prin suprataxare si supraimpozitare.
Cheia unei guvernari de succes este omul din spate, cel care ofera solutia (specialistul) si nu cel care o prezinta (ministrul), dar ministrul poate alege echipa care sa il propulseze (si pe noi odata cu el) sau sa il ingroape.
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 24.04.2023, 17:05)
Corect.
1.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Danusia în data de 24.04.2023, 23:06)
Ai scris...bine,dar crezi că ei nu știu cum merge "treaba".Stai liniștit,chiar nu sunt proști.Pănă la urma urmei și ei sunt bugetari.Cu căt grila de salarizare a șoferului sau casierului de la primărie crește,cu atăt mai mult crește a lor(primari,prefecți etc).
2. Reformele nu se discută, se fac!
(mesaj trimis de Vizitator în data de 24.04.2023, 12:35)
Economiile la buget nu se fac cu salarii înghețate, fără pensionari angajați la stat sau cu tăierea cheltuielilor pentru bunuri și servicii in institutiile publice. Este nevoie de reforme structurale profunde care să ducă la alocarea mai eficientă a resurselor bugetare. In sens larg este vorba despre trei tipuri de reforme:
-Reforma guvernamentală adică reforma aparatului guvernamental;
-Reforma teritorială care este una învechită și care costă mult prea mult;
-Reforma ANAF care să poată recupera datoriile de la marii contribuabili.
La mai bine de 32 de ani de la Revolutia Română din Decembrie, 1989 si de la căderea comunismului România este incă un stat nereformat . Aceasta este principala cauză a prelungirii starii de tranzitie, cu consecinte dezastroase pentru tară, in plan economic, social si cultural. Romania a ieșit din comunism o țară săracă, obosită, incapabilă să se adapteze repede la modelul economiei de piață. Ca nivel de dezvoltare, eram cu zeci de ani în urma Europei Occidentale. Tranziția României a început cum nu se putea mai prost si practic nu s-a incheiat nici până astăzi. Noi încă ne conducem după legi comuniste din 1968, adică centralism democratic-socialist, în plin capitalism democratic-european. Ori acest centralism este o frână a dezvoltării economice. Nici după aderarea la Uniunea Europeană in anul 2007 România nu a profitat prea mult din cauza lipsei de reforme interne si a centralizarii excesive, soldată cu atragerea scazută de fonduri europene.
De aceea, pentru reducerea cheltuielilor de funcţionare a statului, sunt necesare reforme structurale precum:
-Reducerea numărului de ministere la 15-16, la fel cum este in Franţa şi Germania;
-Desfiinţarea agenţiilor şi instituţiilor care nu sunt neapărat necesare, atribuţiile lor putând fi preluate de alte instituţii, simultan cu o descentralizare reală;
-În administraţia locală, păstrarea acelor primării care servesc peste 8.000 de cetăţeni, şi comasarea celorlalte;
-Reducerea numărului de judeţe la 16, într-o primă etapă, apoi la 8, echivalente cu regiunile de dezvoltare;
– Înlocuirea instituţiilor care servesc acum cetăţenii prin numerosi funcţionari, cu aplicaţii informatice care funcţionează nonstop, online.
In prezent diferențele economice dintre județe sunt imense, iar birocrația omoară multe proiecte în fașă, desi aparatul administrativ este supradimensionat, fără să facă nimic. De aceea, trebuie recurs la o restructurare a acestor unități administrativ- teritoriale pentru ca structurile respective să fie compatibile cu cele europene, să devină funcționale si eficiente economic, deoarece in prezent cele mai multe dintre judete sunt adevărate feude pentru baronii locali. Trebuie in sfârsit să fie realizată regionalizarea, dar nu formal asa cum o avem acum, cu ADR-uri (Agentii de Dezvoltere Regională) ca organizații nonguvernamentale, ci cu regiuni administrative funcționale, cu forță juridică, adică să poți merge direct la Bruxelles să depui proiecte pe bani europeni fără să mai fi nevoit să treci prin București. Prin regionalizare s-ar desfiinţa foarte multe structuri inutile populate cu tot felul de nepotisme. Un alt avantaj este decimentarea reţelelor clientelare construite in timp de peste 50 de ani. Dacă s-ar sparge astfel de strcturi, s-ar crea şansa ca România să renască administrativ ca ţară.
Uniunea europeana nu recunoaste caracterul de regiune decât dacă ai minimum 800.000 de locuitori, iar in România nici un judet nu indeplineste acest criteriu. Dacă nu ai 800.000 de locuitori nu esti considerat regiune si deci nu poti sa depui direct proiecte pentru accesarea de fonduri europene, nefiind eligibil. Din această cauză România pierde multi bani europeni fiindcă totul depinde de guvernul de la Bucuresti unde lucrurile se miscă foarte greu.
Există două căi de a face regionalizarea. Prima este prin revizuirea constitutiei si introducerea categoriei administrative de „regiune” in legea fundamentală. A doua cale este mai simplă si se poate face fără modificarea constitutiei , printr-o lege organică in care să fie prevăzută comasarea mai multor judete in structuri administative mai mari. Aceasta se poate face mai simplu prin reducerea numărului de judete si păstrarea denumirii de „judet” prevăzută in actuala constitutie. Este modelul Poloniei care a făcut regionalizarea in 1999 prin comasarea celor 49 de voievodate existente (similare cu judetele de la noi) in 16 mari voievodate pentru a corespunde cerintelor Uniunii Europene.
În plus la noi dintre cele 3.228 de orase si comune sau UAT -uri (unităti administrativ-teritoriale), cel puţin 1.000 nu-şi pot asigura din venituri proprii, cheltuielile de funcţionare şi a oferi servicii minimale pentru viaţa cetăţenilor: salarii, iluminat public, gospodărire. Toate stau cu mâna intinsă si se bazează pe transferuri de la bugetul central sau de la bugetul judeţean.
De aceea, in loc de tot felul de tergiversări fără noimă trebuie făcută cât mai curând posibil reforma administrativă. In plus, atragerea fondurilor europene, in special cele prevăzute pentru proiectele incluse în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), este conditionată si de îndeplinirea celorlalte reforme propuse de România si agreate împreună cu oficialii Comisiei Europene, si anume:
-Reforma pensiilor;
-Reforme în politica fiscală;
-Revizuirea cadrului legislativ pentru companiile cu capital de stat;
-Revizuirea sistemului de salarizare în administrația publică;
–Crearea și operaționalizarea Bancii Naționale de Dezvoltare;
–Un nou sistem pentru a accede în funcțiile publice;
-Modificarea legilor justiției și consolidarea cadrului anti-corupție;
-Transport fără emisii de carbon;
-Energie Regenerabilă.
Au mai fost unele încercări să se facă reforme, dar de fiecare dată au întârziat, ori au eşuat pentru că nu a existat vointa politică si nici capacitatea administrativă de a le implementa.
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 24.04.2023, 16:44)
Sunt pensionari cu pensii speciale , f bine , e un drept câștigat , dar au și 2 salarii la stat...
E normal ?....
4. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 24.04.2023, 19:33)
Care mari cintribuabili ? CFR de exemplu ?
4.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de ferencz în data de 24.04.2023, 20:47)
Rompetrol