Comisia Europeană vrea un cont bancar pentru fiecare cetăţean

Comisia Europeană (CE) urmează să prezinte, astăzi, un plan prin care să asigure accesul fiecărui cetăţean al Uniunii Europene la un cont bancar de bază, potrivit presei internaţionale. Aproximativ 56 milioane de locuitori cu vârsta de peste 15 ani din spaţiul european nu deţin un cont bancar. În ţara noastră, aproape jumătate din populaţia inclusă în această categorie de vârstă nu utilizează niciun serviciu bancar, cel mai redus din Uniunea Europeană (UE), arăta un studiu realizat de compania de cercetare de piaţă GfK, publicat în luna noiembrie a anului trecut.

Propunerea, aparţinând lui Michel Barnier, comisarul european responsabil pentru piaţa internă şi servicii, şi lui Tonio Borg, comisarul european pentru politici de sănătate şi de protecţie a consumatorilor, vine la aproape doi ani de când primul a lansat statelor membre UE o recomandare oficială, potrivit căreia acestea ar trebui să ofere tuturor cetăţenilor acces la conturi care să le permită să încaseze, să depoziteze, să transfere şi să retragă fonduri, precum şi să utilizeze carduri de debit. Neadoptarea unor paşi decisivi, până în acest moment, de către statele europene, l-a determinat pe Michel Barnier să vină cu o nouă iniţiativă legislativă, care trebuie acceptată de Parlamentul European şi Consiliul de Miniştri, pentru a putea fi implementată.

Propunerea celor doi membri ai CE mai presupune şi simplificarea procedurilor de mutare a clienţilor de la o bancă la alta, precum şi trans-parentizarea listei de taxe şi comisioa-ne pe care instituţiile de credit le aplică, pentru ca populaţia să poată compara mai uşor ofertele disponibile pe piaţă. Actul în cauză ar urma să oblige instituţiile de credit să prezinte clienţilor un document care să le arate cât îi costă fiecare operaţiune financiară, întrucât o anchetă a relevat că europenii se plâng de opacitatea care înconjoară costurile bancare.

Michel Barnier şi Tonio Borg afirmă, în document, că este "esenţial" ca fiecare cetăţean UE să aibă dreptul la un cont bancar de bază, pentru a putea să se bucure de beneficiile pieţei unice. Lipsa accesului la un astfel de produs face dificilă achitarea facturilor la utilităţi, realizarea de cumpărături on-line sau încasarea de plăţi, potrivit iniţiativei legislative.

Guvernele ar urma să fie nevoite să se asigure că în ţările lor există cel puţin un cont bancar cu servicii de bază iar acesta să fie accesibil tuturor persoanelor care îl doresc, indiferent dacă acestea au sau nu rezidenţa în Uniunea Europeană şi de situaţia lor financiară. Deţinătorii unor astfel de conturi ar urma să aibă dreptul la un card de debit, dar şi nu la facilităţi de overdraft.

De asemenea, Comisia Europeană doreşte să existe un termen limită în care un client să îşi poată schimba banca. Astfel, procesul ar urma să dureze cel mult 15 zile, în cazul în care băncile se află în aceeaşi ţară, respectiv 30 de zile, dacă acestea se află în ţări diferite. Nu este clar, încă, dacă cei doi comisari vor propune serviciul să fie cu titlu gratuit, întrucât discuţiile în cadrul CE nu se finalizaseră la momentul închiderii ediţiei.

Johannes Kleis, purtător de cuvânt al Beuc, organizaţia consumatorilor europeni, a declarat că există o "nevoie urgentă" pentru iniţiative legislative menite să ofere oamenilor acces la un cont bancar şi să facă activitatea de retail banking mai transparentă. Consumatorii sunt dezamăgiţi de faptul că recomandările făcute în anul 2011 nu au caracter obligatoriu.

• Românii - lipsiţi de educaţie financiară, încredere în sistemul bancar şi conturi la instituţiile de credit

Ţara noastră are cel mai mic grad de bancarizare, de 56%, din Uniunea Europeană, unde media este de 80%, potrivit unui studiu GfK, şi are cea mai neinformată populaţie din punct de vedere financiar din zonă, conform unui studiu realizat de Banca Mondială (BM).

În contextul în care Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) atrage atenţia asupra necesităţii "alfabetizării" financiare a populaţiei, studiul BM, publicat luna trecută, arată că ţara noastră are cea mai neinformată populaţie din punct de vedere financiar. Studiul publicat face legătura dintre educaţia financiară a oamenilor şi încrederea acestora în instituţiile specifice.

Astfel, doar unu din trei cetăţeni au cunoştinţe economice primare şi doar 1% din populaţie este familiarizată cu schemele de garantare a depozitelor bancare. Mai mult, cu toate că 50% dintre oameni pot face calcule simple pentru a identifica cele mai bune oferte din piaţă, estimarea aproximativă a dobânzii anuale efective (DAE) plătită pentru un împrumut reprezintă o provocare pentru 68% din populaţia ţării noas-tre, potrivit studiului în cauză.

• Codrin Matei, Crosspoint: "Dacă oamenii nu ar avea un minim necesar de informaţii, nu am mai putea discuta deloc de un sistem bancar"

Neîncrederea în sistemul bancar reprezintă şi o trăsătură a persoanelor informate cu privire la acesta, consideră Codrin Matei, managing partner al companiei de consultanţă Crosspoint. Domnia sa ne-a explicat: "Neavând o imagine asupra a ceea ce se întâmplă cu adevărat, persoanele tind să reacţioneze din impuls. Lipsa de discernământ îşi pune amprenta în continuare, de aceea şi riscul la care este expus sistemul financiar este destul de crescut. Dacă oamenii nu ar avea un minim necesar de informaţii, nu am mai putea dis-cuta deloc de un sistem bancar, iar, prin extrapolare, s-ar ajunge la o modificare majoră a ceea ce înseamnă principiile pe care s-a dezvoltat întregul sistem financiar".

Clientul bancar tipic din ţara noas-tră este puţin informat, din cauza gradului redus de urbanizare, potrivit lui Matei Păun, fondator şi managing partner al băncii de investiţii BAC Investment. "Consumatorii sunt mult mai puţin educaţi financiar decât în alte ţări, iar acest fapt se datorează gradului scăzut de urbanizare", ne-a declarat domnia sa.

Majorarea depozitelor bancare a contrabalansat efectul negativ asupra avuţiei nete a populaţiei (care a scăzut cu 6,4% în 2011), potrivit Raportului asupra Stabilităţii Financiare pe 2012, întocmit de Banca Naţională a României (BNR). Creşterea economisirii bancare a contribuit la atenuarea riscurilor asupra stabilităţii financiare, se arată în acelaşi document, care punctează că ritmul de creştere a depozitelor bancare a redevenit pozitiv începând cu a doua parte a anului 2011 şi a continuat să se majoreze în anul 2012.

Chiar şi în aceste condiţii, pe fondul situaţiei din Cipru, încrederea în sistemul bancar a avut de suferit. Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR, ne-a declarat că aceasta "se va reface mai târziu". Domnia sa a precizat: "Pot trece ani (n.r. până se va redobândi încrederea din partea clienţilor). Băncile însele au de rezolvat probleme, precum repararea bilanţurilor de activitate. De altfel, eu cred că optimismul în sectorul bancar se va baza pe optimismul în sectorul întreprinderilor, iar bancherii vor spori şi creditarea către acest segment al economiei".

Ţara noastră se află în rândul statelor care au început demersuri de implementare a unei strategii naţionale de educare financiară a populaţiei, conform OCDE. Banca Mondială arată: "Un număr tot mai mare de ţări dezvoltă strategii naţionale de educaţie financiară. Cel puţin 36 de ţări au stabilit deja sau sunt în procesul de proiectare a unei asemenea strategii".

Primul pas în elaborarea unei strategii naţionale de educaţie financiară este realizarea un sondaj reprezentativ la nivel naţional, care evaluează zonele de slăbiciune şi ajută la identificarea celor mai vulnerabile segmente ale populaţiei, potrivit BM.

Doar 29% din populaţie are încredere în sistemul bancar, potrivit unui sondaj realizat de Compania de Cercetare Sociologică şi Branding (CCSB) privind încrederea cetăţenilor în instituţiile publice, în timp ce 16,2% dintre clienţii români ai băncilor de retail sunt hotărâţi să îşi schimbe banca cu care colaborează, în următoarele şase luni, conform studiului "World Retail Banking Report 2013" realizat de Capgemini.

În luna martie, Valentin Lazea, economist-şef al BNR, declara: "Degeaba există potenţial de creditare, în lipsa unui grup ţintă de consumatori", referindu-se la nivelul de sărăcie care există atât în mediul rural, cât şi în cel urban.