CONCORDIA LUI VĂCĂROIU Altfel de adversar al lui Patriciu

Nicolae Văcăroiu l-a succedat şi pe Theodor Stolojan, în 1992 (la conducerea Guvernului) iar acum şi pe Traian Băsescu, ca preşedinte interimar (după suspendarea preşedintelui ales), realizând performanţa să-i înlocuiască, într-un interval de cincisprezece ani, pe ambii lideri-fondatori ai Alianţei Dreptate şi Adevăr.

Unsprezece ani de la momentul când a părăsit funcţia de prim ministru, Nicolae Văcăroiu "se ţine" frumos, ca un bătrânel rasat şi cumsecade de şaizeci şi patru de ani.

Dar Văcăroiu este o figură controversată în politică. Unii îl numesc "dinozaur comunist", iar adevărul despre perioada 1992-1996, când a condus ţara ca premier, este că, pe de o parte, acela a fost intervalul de timp cu cea mai puternică ostilitate faţă de reforme şi, pe de altă parte, a fost vremea unor mari scandaluri financiare şi economice.

Să reamintim că, în acea perioadă, inflaţia a depăşit 200% şi s-a înregistrat primul faliment bancar dintr-o istorie centenară a României, cel care a deschis lanţul ulterior de falimente. Să-i trecem la activul lui Văcăroiu atât "Caritasul", cât şi primul dezastru al industriei fondurilor mutuale, cel care a inclus scandalul SAFI.

Să reamintim "Afacerea Solventul" şi încălcarea embargoului petrolier în timpul războiului iugoslav.

Să reamintim că premierul Văcăroiu nu a dus până la capăt niciunul dintre acordurile cu FMI.

Unii îi reproşează acum rolul pe care l-a jucat în afacerile lui Sorin Ovidiu Vântu, după 1996, când a consiliat şi prezidat Banca de Investiţii şi Dezvoltare a acestuia, o bancă despre care există acuzaţia că s-a întemeiat pe fals şi uz de fals (cauză în care Vântu a fost condamnat de două ori).

Dar, ceea ce este interesant la Văcăroiu, ca interimar al lui Băsescu la preşedinţia României, este că, la fel cu cel pe care îl înlocuieşte, el este, de fapt, un adversar al lui Dinu Patriciu -omul de afaceri liberal despre care se spune că ar fi unul dintre principalii artizani ai îndepărtării lui Băsescu de la Cotroceni, cel care a realizat alianţa actuală a PNL-ului lui Tăriceanu cu PSD-ul lui Geoană, Iliescu şi Văcăroiu.

Ca prim ministru, Nicolae Văcăroiu a săvârşit două gesturi care i-au fost ostile lui Dinu Patriciu.

Primul gest pe care-l reamintim este "cuponiada" din 1995-1996.

Nicolae Văcăroiu este cel care a modificat mecanismul "privatizării în masă", schimbându-i legea în 1995 şi înlocuind instrumentul iniţial - Carnetul cu certificatele de proprietate - cu unul nou - Cuponul de privatizare.

Măsura l-a vizat direct pe Dinu Patriciu (şi a lovit şi afacerile lui Sorin Ovidiu Vântu), deoarece a urmărit spolierea speculatorilor care achiziţionaseră instrumente de privatizare pe piaţa liberă.

În tranzacţiile libere, carnetele cu certificate de proprietate ajunseseră, în primăvara anului 1995, la preţul de 875.000 de lei, când Văcăroiu a decretat că valoarea lor este de 25.000 de lei şi a distribuit Cupoane de privatizare (nominative, netranzacţionabile), cu valoarea de un milion de lei (ceea ce s-a numit "milionul lui Văcăroiu").

Dinu Patriciu fusese unul dintre marii achizitori de Carnete cu certificate de proprietate şi şi-a văzut investiţia coborând brusc, pe un nivel de patruzeci de ori mai jos. În felul acesta, PSD-ul lui Văcăroiu a revenit asupra privatizării scăpate de sub control, care tindea să-i construiască PNL-ului o bază financiară periculoasă.

Ceea ce, odată primejdia politică îndepărtată, nu a împiedicat PSD-ul lui Adrian Năstase, după anul 2000, să faciliteze plata datoriilor "Rompetrolului" lui Patriciu, prin convertirea lor în obligaţiuni - sprijin care s-a reflectat în opţiunile politice ulterioare ale lui Patriciu, în ostilitatea lui Băsescu faţă de Tăriceanu (pe care l-a privit drept slujbaş al lui Patriciu) şi se reflecta şi în actuala alianţă a PNL-ului lui Tăriceanu cu PSD-ul lui Geoană.

Al doilea gest care îl opune pe Văcăroiu lui Patriciu este Hotărârea Guvernului 153, semnată de Văcăroiu în 1993, prin care stabilea că toţi banii rezultaţi din realizarea controlului "EPSA-Rompetrol of Libia" trebuiau vărsaţi bugetului de stat.

Acest HG este unul dintre cele două motive ale "Dosarului Rompetrol", în care, alături de alţii, este cercetat penal Dinu Patriciu. În opinia mea (repetat publicată în "BURSA"), Patriciu nu este vinovat în această cauză (Patriciu nu a vărsat banii prevăzuţi în HG la buget, pentru că a preluat "Rompetrol of Libia" cu datorii şi creanţe, la un loc). În opinia mea, HG-ul lui Văcăroiu este o aberaţie.

Dar, ce opinie o fi având acum Văcăroiu, ca preşedinte interimar, despre HG-ul pe care l-a semnat cu paisprezece ani în urmă?!

Îl repudiază sau îl susţine în continuare?

Bănuiesc că nu va aborda niciodată subiectul, căci dacă înţelegerea PNL - PSD va funcţiona, atunci "este bine" ca HG-ul său să fie invalidat de instanţă, iar Patriciu să fie achitat. O tehnică asemănătoare - îndreptarea anchetelor şi proceselor către ţinte false - este folosită şi în cazul "Dosarului BID", unde Vântu a fost condamnat pentru uz de fals, că, adică, ar fi constituit banca cu banii altuia. Să menţionăm că Văcăroiu este implicat în caz, deoarece el este cel care, în calitate de preşedinte BID, a depus documentele la BNR pentru autorizarea băncii, documente între care figurează şi cele acuzate de "fals" .

Dar, de fapt, banii erau chiar ai lui Vântu, pe numele unui interpus şi, în realitate, nu există vinovăţie în caz.

Ca şi Patriciu, Vântu va înregistra, în ochii publicului, o uimitoare victorie, răsturnând sentinţa de condamnare şi fiind declarat nevinovat, după ce va fi fost hărţuit în procese. Este cu totul incredibil ca, având şi dreptate şi avându-l - başca - pe fostul său angajat Văcăroiu,drept preşedinte al României, Vântu să mai fie condamnat. Asta chiar că m-ar lăsa cu gura căscată.

O repet: procese cu ţinte false.

Dar, în cazul că alianţa PNL-PSD nu va funcţiona, atunci Patriciu o va lua pe coajă, probabil. Căci, al doilea motiv al procesului său - manipularea acţiunilor "Rompetrol", în 2004, la Bursă - este un motiv temeinic.

Probabil că dosarul lui Patriciu a fost alcătuit în mod deliberat din două părţi - una cu o ţintă falsă şi alta cu o ţintă reală, pentru ca sentinţa să poată bascula în funcţie de interesul politic. Iar schimbarea procurorilor, sugerată de coaliţia anti-Băsescu, după suspendarea lui, urmăreşte să speculeze această posibilitate de schimbare a perspectivei asupra proceselor în derulare.

Să notăm că, politic, are un sens ca aceste procese să dureze la nesfârşit, pentru ca "marii rechini" (cu influenţele lor politice) să rămână şantajabili. Astfel că, atunci când, de pildă, Patriciu şi-ar primi sentinţa (oricare ar fi ea - achitare sau condamnare) am şti că s-a format, în sfârşit, o majoritate parlamentară solidă, ori, chiar, monocolor?.

Nicolae Văcăroiu s-a declarat acum, ca preşedinte interimar, un adept al "discreţiei", s-a pronuntat contra conflictelor şi tensiunilor. Dacă îl priveşti cu bunăvoinţă, sub aparenţa sa de bătrânel rasat şi cumsecade, atunci răsufli uşurat că ai scăpat de gălăgioasa mahala anticorupţie a preşedintelui Băsescu. Văcăroiu mai spune şi alte lucruri bune: că va fi un preşedinte activ, că va urmări priorităţile momentului - respectarea angajamentelor noastre faţă de UE (legea Agenţiei Naţionale de Integritate, Codul Penal şi Codul de procedură penală), absorbţia fondurilor UE.

Este frumos.

Dacă, însă, păstrezi în minte trecutul său, dacă eşti atent la faptul că nu respinge ideea schimbării oamenilor cheie din justiţie şi serviciile speciale, atunci nu mai ai dubii cu ce sarcini a sosit în fotoliul prezidenţial.

Mahala anticorupţie, adio!

Adio Rafo, adio fraţii Iancu, adio Tender,adio Năstase, Mitrea şi Popescu, adio Felix, adio Copos! Adio scandalul energia!

Urmează concordia naţional.