CONSUMATORII ÎI CER AUDIENŢĂ LUI IOHANNIS Piperea urmează exemplul lui Steven van Groningen

Avocatul Gheorghe Piperea, preşedintele Asociaţiei Parakletos, s-a gândit să-i solicite preşedintelui Klaus Iohannis o audienţă pentru discutarea pe marginea practicii neunitare din justiţie privind procesele clienţilor cu băncile.

Este binecunocută practica companiilor străine prezente în România ca, atunci când întâmpină vreo problemă, să-şi trimită şeful la întâlniri stabilite cu oficialităţi ale statului, de la preşedinte de ţară, la premier sau guvernator BNR, pentru a-şi expune punctul de vedere. Foarte rar, aceştia sunt refuzaţi de autorităţile române.

Preluând obiceiul multinaţionalelor, Gheorghe Piperea, care reprezintă un număr important de clienţi bancari, va înregistra astăzi cererea de audienţă la Klaus Iohannis pe subiectul dării în plată.

Domnia sa a anunţat că doreşte să aibă o discuţie pe subiect cu preşedintele ţării după ce acesta din urmă l-a primit pe Rainer Seele, şeful OMV, în prima parte a acestei luni. Atunci, avocatul Piperea a scris, pe pagina lui de Facebook: "Mă gândesc că domnul preşedinte ar putea să ne primească şi pe noi, reprezentanţii consumatorilor, într-o audienţă, pentru a-i expune situaţia gravă a celor 3 milioane de dosare civile, dubla măsură cu care operează sistemul judiciar, inclusiv în penal, sfidarea deciziilor CEDO şi ale CJUE, impredictibilitatea actului de justiţie (împănat de situaţii identice soluţionate cu hotărâri diametral opuse) şi scăderea încrederii în sistemul nostru judiciar, plus gravele consecinţe ale dublării sau triplării iminente ale costurilor creditului şi ale vânzării debitorilor către colectorii de creanţă, care execută cetăţenii români în nu mai puţin de 1,1 milioane de dosare".

În 2015, preşedintele Raiffeisen Bank România, Steven van Groningen, s-a adresat, în calitate de şef al Consiliul Patronatelor Bancare din România (CPBR) la acea vreme, lui Klaus Iohannis, solicitând sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la Legea dării în plată.

În speranţa că va ajunge şi el să discute despre soarta debitorilor români cu preşedintele ţării, Gheorghe Piperea subliniază, printre altele, în cererea de audienţă: "Consumatorii apelează in extremis la instituţia stingerii obligaţiilor de plată prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea profesionistului, pentru a-şi crea o situaţie mai favorabilă şi pentru a-şi recăpăta libertatea economică. Practica neunitară şi contrară intereselor consumatorilor opreşte, însă, acest deziderat, ceea ce face excesiv de dificilă sau chiar inutilă exercitarea drepturilor consumatorilor prevăzute în Dreptul Uniunii Europene în favoarea lor. Or, o astfel de situaţie faptică determină o evidentă încălcare a principiului efectivităţii Dreptului Uniunii Europene, cu previzibilă consecinţă a sancţionării ţării noastre de către CJUE de la Luxemburg".

Avocatul Piperea aminteşte, printre altele, că scopul urmărit de legiuitor când a adoptat Legea dării în plată a fost acela ca, prin intermediul prevederilor legislative, să se ajungă la restabilirea unui echilibru contractual între părţile din contractele de credit, în acele cazuri în care, pe de o parte, imobilele achiziţionate s-au devalorizat considerabil, iar, pe de altă parte, obligaţia de plată a creditului s-a mărit semnificativ din cauza creşterii cursului valutar.

"O parte a prevederilor acestei legi au făcut obiectul unor excepţii de neconstituţionalitate", informează documentul citat, arătând: "Concluzia Curţii Constituţionale a României a fost că aceste prevederi sunt constituţionale în măsura în care instanţele de judecată vor verifica, pe lângă îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute în actul normativ, şi condiţiile incidenţei instituţiei impreviziunii în contracte.

În prezent, majoritatea soluţiilor instanţelor de judecată sunt în sensul anulării notificărilor de dare în plată, indiferent de faptul că imobilele celor care formulează notificările s-au devalorizat în proporţie de peste 50%, iar obligaţia de plată s-a majorat cu mai mult de 100%. Recent, însă, aceeaşi Curte Constituţională (prin decizia nr.701/2017) a decis că nimic nu se opune ca instanţele să ia în considerare în care situaţie a intervenit impreviziunea şi devalorizarea imobilelor, iar legiuitorul să intervină în contracte pentru a determina echilibrarea acestora. Cu toate acestea, din nefericire, instanţele de judecată au făcut, practic, zid în favoarea creditorilor şi a colectorilor de creanţe, apăr­ându-le aşa-zisul drept de proprietate asupra creanţei chiar şi cu preţul încălcării legii, a deciziilor CCR şi a Dreptului Uniunii Europene. (...) În mod aberant, instanţele au ajuns să parifice impreviziunea cu decesul debitorului, ignorând devalorizarea severă a imobilului ipotecat şi, mai ales, devalorizarea monedei naţionale în raport de valutele străine în care consumatorii sunt (ilegitim) obligaţi să efectueze plăti ale ratelor.

Acest act normativ avea aptitudinea de a veni în ajutorul consumatorilor şi, eventual, de a preveni aplicarea Legii privind insolvenţa persoanelor fizice în ceea ce le priveşte. În prezent, această aptitudine aproape că a dispărut".

Parakletos aminteşte, în cererea de audienţă, că a existat un scandal mediatic ce a implicat BNR, CSM şi INM referitor la seminarii de pregătire a judecătorilor care au avut loc la Sinaia. Documentul citat mai arată: "Aceste seminarii au fost finanţate exclusiv şi integral de către băncile care au procese în instanţă împotriva consumatorilor. Ne punem în mod real problema dacă este o coincidenţă suprapunerea acestor seminarii cu momentul schimbării jurisprudenţei în privinţa cauzelor dintre consumatori şi bănci.

Un mesaj din partea Preşedintelui României ar fi de foarte mare ajutor pentru aceşti consumatori care încă au încredere în justiţie. Nu ar fi lipsită de interes o dezbatere publică sub patronajul Preşedintelui României în care consumatorii şi băncile să poată fi reprezentaţi şi să poată discuta onest aceste reale probleme. Acelaşi tratament care este aplicat problemei legilor justiţiei ar trebui aplicat şi în privinţa problemelor grave ale consumatorilor".

În România, statul din care a plecat cererea de sesizare a CJUE în speţa Andriciuc, instanţele pronunţă aproape fără excepţie hotărâri defavorabile consumatorilor, evidenţiază sursa citată, adăugând: "Motivaţia, şi de data aceasta, este dată de o serie de şedinţe de «practică unitară» derulate la nivel de curţi de apel, în care s-a decis constant că speţa Andriciuc nu a schimbat cu nimic situaţia anterioară şi, tocmai de aceea, toate procesele consumatorilor cu băncile trebuie închise definitiv cu soluţii defavorabile consumatorilor, pentru ca aceştia să se descurajeze în a mai încărca rolul instanţelor cu alte cereri viitoare contra băncilor".

Conform documentului Parakletos, în acest moment, aproximativ 1,1 milioane de consumatori români se află în executare silită ori într-o fază premergătoare executării silite declanşate, de cele mai multe ori, de către colectorii de creanţe.

Solicitarea Asociaţiei Parakletos vine în contextul în care, în ultima parte a anului trecut, Curtea de Apel Oradea a trântit cazul Andriciuc versus Banca Românească, ce vizează îngheţarea cursului CHF într-un dosar de credit în franci elveţieni (CHF) şi asupra căruia s-a exprimat inclusiv Curtea Europeană de Justiţie (CJUE). Astfel, Instanţa noastră a decis să dea câştig de cauză instituţiei financiare în cazul invocat de mai bine de zece ori de către Curtea Supremă din Spania într-un dosar pe yeni japonezi, din care a fost eliminată clauza de risc valutar, din cauza lipsei de informare.