Contractul de asigurare obligatorie a locuinţei trebuie încheiat pe durata unui an calendaristic

Contractul de asigurare obligatorie a locuinţelor trebuie încheiat pe durata unui an calendaristic, respectiv de la 1 ianuarie la 31 decembrie, pentru fiecare construcţie cu destinaţia de locuinţă, potrivit normelor publicate în Monitorul Oficial de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA).

Obiectul contractului de asigurare îl reprezintă construcţiile destinate locuirii permanente sau temporare, alcătuite din una sau mai multe camere de locuit, cu dependinţele, dotările şi utilităţile necesare, având structura şi pereţii din elemente (materialele) precizate de lege.

Normele metodologice stabilesc că asigurarea riscurilor de cutremur, alunecări de teren ori inundaţii pentru fiecare construcţie cu destinaţia de locuinţă se încheie în baza unei prime de asigurare, pentru fiecare an calendaristic, până la momentul la care construcţia îşi pierde destinaţia de locuinţă, data începerii şi data încheierii valabilităţii contractului fiind precizate în cuprinsul poliţei de asigurare ("PAD").

Potrivit normelor de aplicare, perioada de asigurare obligatorie a locuinţelor este de 12 luni. Valabilitatea PAD poate înceta înainte de expirarea perioadei de asigurare, în cazul în care construcţia asigurată îşi pierde integral destinaţia de locuinţă sau bunul piere din alte cauze decât cele cuprinse în asigurarea obligatorie. Pierderea acestei destinaţii nu obligă asiguratorul care a emis poliţa la rambursarea sumei corespunzătoare valorii primei obligatorii.

Riscurile de bază care sunt preluate pentru locuinţa asigurată, inclusiv pentru elementele de construcţie şi dependinţele, dotările şi utilităţile construcţiei sunt cutremurele de pământ, alunecările de teren şi inundaţiile, ca fenomene naturale.

Prin contractul de asigurare obligatorie a locuinţelor sunt acoperite şi daunele directe provocate construcţiilor cu destinaţia de locuinţe, daune care sunt consecinţa indirectă a producerii evenimentelor menţionate, cum ar fi incendiul, explozia, apărute ca urmare a producerii unui cutremur ori alunecări de teren sau alte asemenea cazuri. Conform normei metodologice, despăgubirile acordate, în cazul producerii unui risc asigurat, cuprind pagubele provocate construcţiei cu destinaţia de locuinţă, elementele construcţiei, precum şi dependinţele, dotările şi utilităţile aferente locuirii, în măsura în care acestea fac corp comun cu construcţia destinată locuirii. Normele de aplicare prevăd şi o serie de daune excluse de la plata despăgubirilor. Printre acestea se numără daunele provocate de tasarea terenului de fundaţie, fie sub sarcina construcţiei, fie datorită altor cauze, formarea de crăpături în terenul de fundaţie sau în terenul din preajma clădirii, datorită variaţiei de volum a terenului, ca urmare a contracţiei/dilatării produselor de îngheţ/dezgheţ, daunele provocate la locuinţe construite în zone în care organele în drept au interzis acest lucru prin acte publice sau comunicate asiguratului sau pentru prăbuşirea clădirilor exclusiv ca urmare a defectelor de construcţie, chiar dacă are legătură cu producerea unui risc asigurat. În România există aproximativ 8,4 milioane de locuinţe, iar din acest total, circa 60-70% sunt de tip A, construite din materiale performante, pentru care se va plăti o primă anuală obligatorie de asigurare de 20 euro. Pentru restul locuinţelor, de tip B, prima obligatorie este de 10 euro/an.

Potrivit CSA, despăgubirile medii anuale ce acoperă cutremurele, alunecările de teren şi inundaţiile se ridică la circa 100 milioane euro, la un grad de acoperire a asigurărilor obligatorii de 85 la sută din totalul asiguraţilor.