CORESPONDENŢĂ DIN MELBOURNE Premii de 63 milioane dolari australieni la Australian Open 2019

În fiecare an, luna ianuarie marchează cel mai important eveniment sportiv din emisfera sudică - Australian Open, primul din cele patru turnee de tenis din seria Grand Slam. Ca de fiecare dată, organizatorii au anunţat şi în 2019 îmbunătăţiri pentru confortul spectatorilor sau jurnaliştilor, dar şi - ceea ce contează cel mai mult - ale valorii premiilor oferite jucătorilor : anul acesta, totalul lor a ajuns la 63 de milioane de dolari australieni!

Un jucător care este pe tabloul principal al concursului şi pierde în turul întâi este recompensat cu 70 de mii de dolari (aproximativ 210 mii de lei). Iar premiul pentru câştigător este de patru milioane de dolari australieni (12 milioane de lei). Între aceste "borne" impresionante se face împărţeala bănetului marelui turneu, cu menţiunea că un important partener la profiturile competiţiei este şi guvernul statului Victoria, care încasează în jur de 40% ca impozite din veniturile generate de organizatori şi premiile acordate jucătorilor. Astfel, statul a încasat anul trecut 293 de milioane dolari din aceste impozite.

Unii jucători, cu toate că primesc sume considerabile, se plâng că impozitele ar fi prea mari. Până acum, nu am auzit ca vreunul să spună că valoarea premiilor ar fi prea mari !

De unde vin aceste sume enorme de bani? În nici un caz din preţurile biletelor, care - cu toate că nu sunt ieftine şi vânzările generează sume-record în fiecare an - probabil că nu acoperă nici jumătate din costurile asociate turneului. În 2018 s-au vândut 740.000 de bilete la preţuri începând de la 49 la 300 de AUD.

Secretul formidabilei reţete financiare constă în apetitul extraordinar al televiziunilor de pe glob, care cumpără drepturi de transmisie şi care, la rândul lor, generează sume enorme din vânzarea de publicitate pe pieţele locale şi, mai important, din cea globală cumpărată de multinaţionale.

Anul acesta, turneul poate fi urmărit şi pe internet, cei interesaţi având acces la toate terenurile pe care se desfăşoară meciuri, făcând posibil ca orice amator de tenis să-şi poată urmări jucătorul favorit.

Poate o să observaţi că se mai întâmplă ca la anumite partide arena principală (Rod Laver) să fie în mare parte goală. Paradoxul este că toate biletele pentru această arenă sunt vândute cu mult timp în avans. Cei care cumpară biletele sunt marile firme, care le dau cadou clienţilor şi salariaţilor. Iar aceştia pur şi simplu nu vin în tribune dacă un anume meci nu prezintă interes. Cei care oferă transmisiunea televizată de multe ori încearcă să nu arate imagini cu spaţii goale.

• De ce contracte mai "subţiri" pentru number one

Am observat în presa din România cum mulţi se întreabă de ce Simona Halep, numărul unu mondial, are contracte foarte mici în comparaţie cu jucătoare situate în clasament sub ea (bine că nu se afirma că ar fi un alt complot contra României...). Adevărul pur este că Simona a fost primită în Australia cu toate onorurile cuvenite unui number one: la sosirea pe arenele din Sydney şi de aici, din Melbourne, ea a fost întâmpinată de directorul turneului, iar jurnaliştii sunt informaţi prompt despre programul său - când face antrenament ori participă la alte activităţi.

Contractele de publicitate au însă alt caracter. Ele nu reprezintă o recompensă pentru performanţă, marile companii cumpărând o imagine pe care consideră că poate să vândă, să le promoveze produsul. Iar specialiştii în publicitate iau aceste decizii în funcţie de mediul unde vor să promoveze produsul. Imaginea este ca o marfă, cel care promovează un produs trebuie să aibă carismă şi să fie popular ori să prezinte anumite calităţi care să facă posibilă crearea imaginii cerute de cumpărător.

În tenis, probabil că Federer are imaginea cel mai uşor de vândut la nivel global. De pildă, pentru a participa la turneul de la Perth, organizatorii îi plătesc peste un milion de euro - numai pentru apariţie! Până şi la antrenamentele elveţianului era invazie de public. De înţeles, astfel, de ce organizatorii au afirmat că suma acordată lui Federer a fost o investiţie bună.

• Premieră inedită: fazan în meniu

Mai menţionez că cele mai bune servicii nu se văd numai pe terenurile de tenis, la Australian Open ele aparţin şi... serviciilor culinare. Bucătarul-şef de aici are în subordine 350 de bucătari şi ajutoare, care gătesc zilnic pentru cei şase mii de angajaţi, sute de jurnalişti şi, bineînţeles, jucători, dintre care primii zece clasaţi pe tabloul principal au dreptul să comande în avans mâncarea preferată.

Iar bucătarul-şef şi-a început importanta activitate comandând 27 de tone de carne şi 2,5 tone de cartofi. Noutatea de anul acesta va fi o specialitate de fazan...

La apariţia acestor rânduri, turneul va fi început, probabil se vor fi consumat deja mai multe mii de porţii din aceste bunătăţi, după cum tot ca probabilitate s-au produs şi primele surprize. Rămâne să revin cu informaţii despre evenimente şi despre performanţele jucătorilor români.