Ministerul Mediului nu poate estima când vor fi încheiate negocierile pentru vânzarea surplusului de certificate de emisii (tip AAU) deţinut de ţara noastră, cu toate că mai avem maxim doi ani la dispoziţie pentru această operaţiune şi cu toate că preţurile de tranzacţionare vor cunoaşte un trend descendend în perioada următoare. Ţara noastră dispune de un surplus de 300 de milioane de astfel de certificate, care ar putea valora între 1 şi 2 miliarde de euro.
Oficialii Ministerului Mediului care se ocupă de aceste negocieri ne-au declarat că preţul neoficial pentru o unitate AAU este, în prezent, de 5-6 euro şi preconizează că suma care va fi obţinută prin vânzarea întregului surplus este între 1,5 şi 1,8 miliarde de euro. Ei ne-au precizat că volatilitatea preţului pentru un astfel de certificat este notabilă, în orizontul imediat tendinţa fiind de scădere. Astfel, dacă ţara noastră nu-şi joacă bine cartea negocierilor, suma obţinută din vânzarea tuturor certificatelor AAU se va depărta bine de pragul maxim pe care şi l-au propus autorităţile noastre.
Potrivit reprezentanţilor Ministerului Mediului, tendinţa de scădere a cotaţiilor a fost determinată de intrarea Rusiei pe piaţa tranzacţionării acestor unităţi, de scăderea preţului certificatului în cadrul Uniunii Europene prin schema EU ETS, dar şi de apropierea termenului limită (sfârşitul anului 2012) până la care se permite tranzacţionarea acestor certificate.
De aproape jumătate de an, reprezentanţii ţării noastre negociază vânzarea certificatelor atât cu oficiali ai unor state semnatare ale Protocolului de la Kyoto, cât şi cu reprezentanţi ai unor companii private autorizate de anumite ţări. Stadiul negocierilor este diferit, de la caz la caz.
Oficialii Ministerului Mediului ne-au spus: "România îşi propune să finalizeze tranzacţiile până la sfârşitul anului 2012, când prima perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto, care oferă cadrul internaţional de tranzacţionare, va lua sfârşit. Numărul maxim al aces-tor unităţi (n.r. AAU), care ar putea fi tranzacţionat, este de circa 300 de milioane, însă, în momentul de faţă, ţinând cont de variabilele cuprinse în negocieri, nu se poate avansa un termen precis pentru finalizarea procesului. Este, de asemenea, posibilă tranzacţionarea numai a unei părţi din actualul surplus de certificate".
Ei nu au dorit să ne precizeze cine sunt statele cu care negociază şi nici măcar numărul participanţilor la aceste negocieri, deşi ministrul Mediului, Laszlo Borbely ,a declarat recent că printre cumpărători se numără două companii japoneze şi statul spaniol.
România a definitivat cadrul legis-lativ care defineşte şi permite comercializarea surplusului de unităţi ale cantităţii atribuite (AAU) în cursul anului trecut. Banii obţinuţi din comercializarea certificatelor pot fi folosiţi numai pentru proiecte care conduc direct la reduceri ale emisiilor de gaze cu efect de seră pe termen lung în viitoarele perioade de angajament ale Protocolului de la Kyoto. Printre aceste proiecte se numără modernizarea şi reabilitatea grupurilor energetice, creşterea producţiei de energie din surse regenerabile, îmbunătăţirea utilizării eficiente a energiei în clădiri.
La acestea se adaugă proiecte precum reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în agricultură, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în transporturi, prin stimularea utilizării autovehiculelor hibrid şi a celor electrice, împădurirea unor suprafeţe de terenuri, dar şi managementul deşeurilor.
Ziarul "BURSA" a publicat, recent, că "Gazprom" se luptă cu mai mulţi grei ai industriei energetice, ca să ne intermedieze vânzarea surplusului de certificate de emisii. Surse guvernamentale susţin că, în ultimele luni, reprezentanţii "Gazprom" au purtat mai multe negocieri cu oficialii Ministerului nostru al Economiei, pentru a convinge Guvernul să devină intermediarul oficial al ţării noastre în afacerea certificatelor. Filiala londoneză a "Gazprom" şi-a deschis o companie la Bucureşti - "Gazprom Marketing & Trading". Prin această firmă, gigantul rus cumpără certificate şi de pe piaţa liberă, unde agenţii economici, aflaţi în lipsă de lichidităţi, îşi vând disponibilul pentru a face rost de bani.