CRIZA DE LICHIDITATE DE PE PIAŢA INTERBANCARĂ A INTRAT ÎNTR-O NOUĂ FAZĂ De ce sunt mai scumpe împrumuturile interbancare pe termen scurt?

Reluarea tendinţei de creştere a dobânzilor de pe piaţa interbancară din ultimele zile a fost însoţită de un fenomen îngrijorător: inversarea curbei randamentelor.

Dacă fenomenul se produce pe piaţa titlurilor de stat, acesta reprezintă, cel puţin la nivelul economiilor dezvoltate, un indicator al apropierii recesiunii.

Deocamdată curba randamentelor pentru obligaţiunile guvernamentale de la noi are panta pozitivă, ultimul spread între randamentele la 10 ani şi cele la 6 luni fiind de 2,28 puncte procentuale.

În condiţiile în care se accentuează criza de lichiditate de pe piaţa interbancară, această diferenţă se poate reduce în viitorul apropiat, dar pe fondul unei creşteri pentru toate maturităţile a costurilor de finanţare ale guvernului.

Efectele deja se văd. După eşuarea tuturor licitaţiilor pentru titluri de stat din octombrie 2017, luna curentă a început cu două licitaţii reuşite şi atragerea a 665 de milioane de lei de la bănci. Au urmat două eşecuri totale, dintre care ultimul, pentru emisiunea cu ISIN-ul RO1619DBN035, reflectă presiunea majoră asupra costurilor de finanţare pe termen scurt. Emisiunea, cu maturitatea în 25 februarie 2019, are un cupon de 1,35%, cu mult sub dobânda corespunzătoare celei mai apropiate maturităţi de pe piaţa interbancară, cea de 12 luni.

Ultimele date raportate de BNR arată că dobânda ROBOR la 12 luni a fost ieri de 2,24%, iar cea ON a fost de 2,43%, corespunzătoare unui spread negativ de 0,19 puncte procentuale.

Spread-ul dintre cele două dobânzi a fost negativ şi în 2 zile de la începutul lunii trecute, după ce fenomenul s-a înregistrat anterior în prima parte a anului 2015 (vezi graficul 1).

Inversarea curbei randamentelor de pe piaţa interbancară a fost un fenomen obişnuit în perioada de recesiune şi de redresare uşoară a economiei între 2009 şi 2012, iar criza de lichiditate a fost atenuată prin operaţiunile repo ale BNR, care au înregistrat, în 2012, un record al valorii cumulate din ultima decadă. Atunci Banca Naţională a injectat pe piaţa interbancară peste 350 de miliarde de lei (vezi graficul 2).

După un an 2016 "liniştit", când nu s-au înregistrat operaţiuni repo, în acest an valoarea lor cumulată a fost de 18,65 de miliarde de lei, cel mai ridicat nivel din ultimii 4 ani. Mai mult, toate operaţiunile au fost efectuate într-o singură lună, octombrie 2017.

Şi asta nu este tot. Crizele de lichiditate de pe piaţa interbancară din anii anteriori s-au înregistrat pe fondul unei economii aflate în recesiune, în 2009 şi 2010, sau care creştea cu rate anuale de 1,1%, 0,6% şi 3,5% în 2011, 2012 şi 2013, conform datelor de la Eurostat.

Acum situaţia este radical diferită. Criza de lichiditate de pe piaţa interbancară are loc în condiţiile unei creşteri anuale care a depăşit 8% în T3 2017.

Să sperăm că paradoxul poate fi explicat de Banca Naţională, iar cei care se află în faţa "tabloului de comandă" ştiu "butoanele" care trebuie apăsate.

Să sperăm, de asemenea, că politica monetară şi "politicile" fiscale din ultimii ani nu au creat "scurtcircuite" nevăzute, care să facă inutile încercările de stabilizare a pieţei interbancare.