Cruciada copiilor

Echipa naţională nu a cunoscut gustul înfrângerii în această campanie de calificare, dar, până la meciul de acasă cu Andorra, senzaţia a fost că la fiecare întâlnire a pierdut ... câte ceva.

A fost nevoie de 21.000 de copii pentru ca toată lumea să regăsească măcar un firicel de zâmbet, inclusiv selecţionerul Edward Iordănescu, un om care afişează cel mai adesea o seriozitate apăsătoare. De altfel, selecţionerul te face uneori să spui că decât să câştigi cu un om trist alături, mai bine pierzi cu unul vesel. Revenind la copii, prezenţa lor în tribune a reuşit să redea, pe cât se poate, bucuria de a juca unor fotbalişti apăsaţi de nereuşite personale, bani, contracte, tatuaje. Faptul că tribuna ovaţiona în momentul în care portarul nostru prindea baloane relativ simple a reprezentat un imbold pentru fotbalişti, care au lăsat, în premieră, impresia că se simt datori faţă de cei care îi încurajează şi au făcut ceva că să-i răsplătească.

Desigur, nu e cazul să idealizăm, nici la nivelul gazonului şi nici la cel al tribunelor. Cu toate acestea nu ar strica dacă Federaţia Română de Fotbal ar trage nişte învăţăminte din această poveste şi la viitoarele meciuri o peluză, o tribună, nişte sectoare, să fie destinate exclusiv copiilor. Pe lângă inocenţa şi entuziasmul adus de aceştia, poate aşa se va reuşi civilizarea adulţilor, care de ruşine, din respect s-ar abţine de la trivialităţi, gesturi violente şi ar decide şi ei să încurajeze echipa, care de multe ori nu merită să fie încurajată, dar să fim serioşi, în viaţă oferim celor din jur doar ceea ce merită?

Echipa naţională are şanse mari să se califice la turneul final al EURO 2024, dar vestea cu adevărat bună este alta: încă există spectatori care o iubesc!