Cu "ciuma roşie" noaptea în pat şi ziua la masă

A renăscut din propria-i cenuşă "ciuma roşie". Din ce în ce mai frecvent. În retorica "partenerilor" liberali. Şi, îndemnat de Klaus Iohannis, generalul cu patru stele Nicolae Ciucă a comis-o. Anunţă ruperea definitivă a PNL de PSD. Dar, totodată, rămânerea la guvernare alături de oamenii lui Ciolacu. Cum vine asta?

Cum am precizat în titlu. Noaptea, pe şestache, PNL doarme alături de PSD, iar ziua se înfruptă alături de socialişti, adică de "ciuma roşie" pe parcursul celor trei mese. În felul acesta, Partidul Naţional Liberal este fotografiat de întreaga presă, de opinia publică, dar şi de partidele din opoziţie şi alegătorii lor într-o splendidă poziţie de şpagat. Cine stă prea mult în şpagat se poate rupe în două. Este fix pericolul care-i paşte începând de ieri pe liberali.

Elena Lasconi a aruncat mănuşa şi, fiindcă tot nu are nimic de pierdut, a lansat o provocare grea chiar înaintea alegerilor parlamentare şi prezidenţiale. A anunţat că strânge semnături pentru o moţiune de cenzură împotriva Guvernului Ciolacu. Guvern din care, conform deciziei lui Ciucă, face parte în continuare şi PNL. Iar Lasconi provoacă toate partidele din opoziţie, dar şi PNL, să semneze moţiunea de cenzură, să-şi încordeze muşchii şi să dea jos Guvernul Ciolacu. Pus astfel cu spatele la zid, generalul cu patru stele Nicolae Ciucă şi-a luat o "pauză operativă". Nu o refuză din start pe Lasconi, dar îi cere acesteia să se prezintă la sediul PNL pentru negocieri. Doamna Lasconi se ţine tare. Şi îi invită la rândul ei pe liberali să facă act de prezenţă la sediul USR. Tot acest ping-pong politic se desfăşoară prin intermediul declaraţiilor TV.

În PNL e vraişte mare. Sunt mulţi cei care doresc ruperea de PSD. Unii o fac invocând motive de ordin doctrinar. Au descoperit acum, în ceasul al doisprezecelea, că PSD este partid de stânga, iar PNL este partid de dreapta şi, în consecinţă, alianţa lor este toxică. Alţii semnalizează tot în aceeaşi direcţie, dar din simplul motiv că preşedintele Klaus Iohannis este foc de opărit împotriva lui Ciolacu, după ce acesta l-a înfruntat în trei rânduri în nici o lună de zile. O a treia categorie de liberali, legată de poziţiile deţinute în mod direct sau prin interpuşi în Guvern şi în alte instituţii ale statului, se pronunţă categoric împotriva plecării din Executiv şi invocă desigur nu măcelăria, ci interesul naţional. Adică stabilitatea. Şi uite aşa, liberalii se mişcă dezordonat, rupţi în patru către alegerile parlamentare şi prezidenţiale.

În tot acest tărăboi, George Simion, atacat şi din exterior şi din interior, anunţă pe neaşteptate că parlamentarii săi sunt decişi să semneze moţiunea de cezură. În acelaşi timp şi pe bună dreptate, reprezentanţii AUR se distrează atunci când aud că partidul neomarxist USR pretinde că ar fi decis facă un pol de dreapta alături de liberali.

Şi, în definitiv, ce se poate întâmpla? Cum ar putea fi soluţionată provocarea USR? Sunt două variante mari şi late. PNL poate opta, aşa cum se pare că o face, pentru rămânerea la guvernare şi, în consecinţă, nu pot fi strânse suficiente semnături pentru a declanşa în Parlament o operaţiune de debarcare a Guvernului Ciolacu. Ceea ce înseamnă că iniţiativa doamnei Lasconi va rămâne un glonţ ideologic şi atâta tot. Dar un glonţ în măsură să crească punctajul acesteia şi punctajul partidului. Iar reacţia lui George Simion se transformă într-un glonţ orb. Un al doilea scenariu, şi el posibil, este strângerea numărului necesar de semnături fără cele ale UDMR, care ridiculizează întreaga operaţie, şi declanşarea în Parlament săptămâna următoare a dezbaterii privind demiterea Guvernului Ciolacu şi trecerea la procedura de vot. În această eventualitate este de aşteptat ca în ceasul al doisprezecelea PNL să bată pasul înapoi şi să se îndepărteze "operativ" de măcelărie. Lăsând în minoritate Guvernul Ciolacu sau chiar punând umărul la demiterea acestuia prin Parlament. Dar partea pesedistă a Executivului, în frunte cu Ciolacu însuşi, va rămâne la butoane până la instalarea unui nou Guvern, care nu ar putea să aibă loc decât după alegeri.

În aceste condiţii, e relativ simplu să intuim ce se va petrece. Se va petrece fix ceea ce am scris în titlul acestui editorial.