Cum va răspunde Federal Reserve aşteptărilor contradictorii ale preşedintelui Trump?

Marele scriitor ame­rican F. Scott Fitzgerald spunea odată că "testul unei inteligenţe de prim rang este abilitatea de a avea simultan în minte două idei contradictorii în timp ce îşi menţine capacitatea de funcţionare".

Conform acestei definiţii, preşedintele Donald Trump este cel puţin un geniu neînţeles, în condiţiile în care nu conteneşte să declare că Federal Reserve trebuie să reducă dobânzile şi să susţină capacitatea Statelor Unite de a învinge într-un război comercial cu China, iar pe de altă parte propune, pentru consiliul de conducere al băncii centrale, persoane cu vederi diametral opuse.

O ştire recentă de la Bloomberg arată că Judy Shelton, director executiv din partea SUA în cadrul Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), a fost propusă de preşedintele american pentru ocuparea unui loc în cadrul Consiliului Guvernatorilor de la Federal Reserve.

Persoanele nominalizate anterior, Stephen Moore şi Herman Cain, s-au dovedit extrem de controversate şi au fost nevoite să-şi retragă candidaturile, pe fondul numeroaselor semnale din partea membrilor Senatului, care arătau că nu vor vota pentru con­firmare.

Înainte de a deveni director BERD, doamna Shelton, care are un doctorat în administrarea afacerilor de la Universitatea din Utah, şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Sound Money Project, o divizie a Institutului American pentru Studii Economice (AIER).

Mult mai curioasă este publicarea unui articol al doamnei Shelton în Wall Street Journal cu doar câteva zile înainte de vehicularea numelui său pentru un post de guvernator al Federal Reserve.

Subiectul articolului a fost "schimbarea regimului monetar", unde Judy Shelton sublinia faptul că "este prudent să punem sub semnul întrebării infailibilitatea Federal Reserve în ceea ce priveşte calibrarea masei monetare".

Tot aici, doamna Shelton subliniază că "stabilitatea valorii banilor este o condiţie necesară pentru creşterea economică sănătoasă şi împărţirea echitabilă a prosperităţii", în timp ce "financializarea economiei nu este sănătoasă, deoarece creşterea profitabilităţii sectorului financiar se face în detrimentul restului economiei şi conduce la creşterea inegalităţii veniturilor".

Adică preşedintele Trump ia în considerare pentru conducerea Fed-ului pe cineva care pune sub semnul întrebării "atotputernicia" şi "cunoaşterea absolută" a celei mai importante bănci centrale?

Şi asta nu este tot. Judy Shelton este şi o susţinătoare a unui regim monetar construit pe baza standardului aur sau măcar a variantei sale mai "relaxate", respectiv sistemul Bretton Woods.

"Este pe deplin rezonabil să ne întrebăm dacă nu ar fi mai bună legarea masei monetare şi a creditului de aur sau de altă referinţă în loc să ne bazăm pe judecata unor oficiali monetari care se întâlnesc de opt ori pe an pentru a stabili dobânzile", a mai subliniat doamna Shelton în articolul din WSJ.

James Rickards, autorul cărţilor "Războaiele valutare", "Drumul către ruină" şi "Moartea banilor", a scris recent pe contul său de Twitter că "standardul aur este sistemul monetar ideal pentru cei care creează bunăstare prin ingeniozitate, spirit antreprenorial şi muncă susţinută", iar "standardul aur este respins de cei care nu creează bogăţie, ci încearcă să extragă bogăţia de la alţii prin inflaţie, accesul la informaţii confidenţiale şi manipularea pieţelor".

Analistul Michael Shedlock a scris pe blogul său că "alegerea preşedintelui Trump pentru Federal Reserve se pronunţă în favoarea liberului schimb şi a standardului aur". După ce scrie că "Judy Shelton ar fi fost o mai bună alegere pentru postul de preşedinte al Federal Reserve decât Powell, Bernanke, Yellen sau Greenspan", Shedlock susţine, totuşi, că "povestea numirii lui Judy Shelton la Federal Reserve nu are sens".

De ce? Pentru că "ceea ce doreşte Shelton reprezintă o anatemă pentru Trump", iar "revenirea la standardul aur ar conduce la prăbuşirea şi resetarea sistemului monetar global actual".

Dar dacă aplicarea acestei "reţete" este inevitabilă, iar eforturile actuale ale băncile centrale sunt îndreptate doar către amânarea acestui deznodământ? Dacă Donald Trump ştie ce face, în ciuda aparenţei unei "dezordini" complete, în faţa căreia cel puţin autorităţile europene par total dezarmate?

Lipsa unui cadru monetar stabil a contribuit decisiv şi la adâncirea dezechilibrelor externe ale SUA, care sunt o reflectare fidelă a dezechilibrelor fiscale interne.

"În ceea ce priveşte comerţul internaţional, preşedintele Trump nu are nicio idee despre funcţionarea acestuia şi este periculos", a scris recent profesorul Steve Hanke, arhitectul consiliului monetar din Bulgaria, într-un articol din revista Forbes.

După ce arată că deficitul comercial este egal cu suma excedentului investiţiilor faţă de economisire din sectorul privat şi a diferenţei dintre cheltuielile guvernamentale şi veniturile din taxare, profesorul american subliniază că "deficitul comercial este doar imaginea în oglindă a ceea ce se întâmplă în economia SUA".

"Dacă deficitele fiscale nu sunt compensate de o creştere a economisirii private în raport cu investiţiile private, atunci creşterea deficitului bugetar se va transforma în creştea deficitului comercial", mai subliniază profesorul Hanke.

Este greu de crezut că această echivalenţă nu este cunoscută de Donald Trump, chiar dacă alege să o ignore, cel puţin în declaraţiile publice.

De asemenea, oricât de ignoranţi ar fi "războinicii comerciali" din jurul preşedintelui, aceştia ar trebui să se străduiască din răsputeri să nu observe că învingătorii sunt alţii, cum ar fi Vietnamul.

Un articol recent de la Bloomberg arată că numeroase companii multinaţionale şi-au mutat capacităţile de producţie acolo, inclusiv numeroase companii din China. În aceste condiţii, deficitul comercial bilateral al Statelor Unite faţă de Vietnam a crescut de peste 4 ori din 2010, până la aproape 40 de miliarde de dolari anul trecut, conform datelor de la US Census Bureau.

Deocamdată autorităţile de la Washington par să "scape" din vedere că "rata de schimb a monedei Vietnamului este puternic controlată", deşi ar fi foarte uşoară lansarea acuzaţiei de manipulare a cursului de schimb, după cum mai scrie Bloomberg, ceea ce ar conduce la aplicarea unor sancţiuni comerciale.

Acesta este contextul pentru o situaţie extrem de complicată şi pe frontul politic, ilustrată de "traseele" aparent haotice ale Secretarului de Stat american, Mike Pompeo.

După anularea unei întâlniri la Moscova şi o vizită neaşteptată la Bruxelles, şeful diplomaţiei americane a avut o discuţie cu Vladimir Putin la Soci.

Despre întâlnirea de la Soci, un bancher de investiţii american cu afaceri în Rusia a declarat că "fuga nebună a lui Pompeo la Soci arată că suntem înspăimântaţi şi suprasolicitaţi", după cum se arată într-un articol din Asia Times, unde se mai subliniază că "Rusia şi China nu vor permite distrugerea Iranului".

Pe de altă parte, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe de la Moscova a declarat că întâlnirea dintre Mike Pompeo şi Serghei Lavrov au arătat "aspiraţia restabilirii relaţiilor dintre Rusia şi Statele Unite".

Noua deschidere către dialog a autorităţilor de la Washington pare să fie rezultatul unei schimbări a atitudinii autorităţilor de la Beijing în ceea ce priveşte paşii următori din războiul comercial.

Asia Times mai scrie că "nu este niciun secret în cercurile diplomatice de la Moscova că Biroul Politic de la Beijing a respins eforturile preşedintelui Xi Jinping de a găsi o soluţie mai flexibilă în faţa ofensivei tarifare a lui Trump".

De parcă toate acestea nu ar fi fost de ajuns, un director din cadrul Departamentului de Stat american a lansat o declaraţie cu profunde conotaţii negative. Acesta a comparat competiţia dintre China şi SUA în termeni de "ciocnire a civilizaţiilor", în timp ce relaţia cu Uniunea Sovietică din timpul Războiului Rece a fost caracterizată drept "o dispută în cadrul familiei vestice".

Replica a venit chiar de la preşedintele Xi Jinping, în cadrul Conferinţei asupra Dialogului Civilizaţiilor din Asia de la Beijing.

"Trebuie să permitem tuturor civilizaţiilor din lume să înflorească", a declarat preşedintele chinez, care a subliniat necesitatea diversităţii şi faptul că "nu va exista o ciocnire a civilizaţiilor câtă vreme oamenii vor aprecia frumuseţea tuturor civilizaţiilor", după cum scrie agenţia Xinhua.

Acum mai rămâne doar ca potenţialul civilizaţiilor să fie atins prin trecerea la un nou cadru monetar internaţional, care să permită crearea bunăstării prin spirit antreprenorial şi muncă şi nu prin inflaţie sau manipularea pieţelor cu ajutorul "banilor" făcuţi din nimic.

China şi Rusia se pregătesc de mai mulţi ani în acest sens, nu doar prin creşterea puternică a rezervelor de aur ci şi prin crearea unui cadru de acumulare a aurului la nivelul populaţiei.

Oare se poate specula că preşedintele Trump urmăreşte un obiectiv similar prin propunerea doamnei Judy Shelton pentru structurile de conducere ale Federal Reserve?