Datoria globală a crescut de la extraordinar la uluitor

Datoria globală şi-a reluat creşterea accelerată în prima jumătate a acestui an, conform ultimului ra­port Global Debt Monitor (GDM), de la Institute of International Finance (IIF).

Pe fondul unui avans de 7,5 trilioane de dolari în S1 2019, valoarea totală estimată de IIF a ajuns la 250,9 trilioane de dolari, ceea ce reprezintă 320% din PIB-ul global (care s-a cifrat la 78,4 trilioane dolari în primul semestru al acestui an, faţă de 76,4 trilioane dolari în aceeaşi perioadă din 2018), iar prognozele pentru întreg anul arată o depăşire a nivelului de 255 de trilioane.

Circa 60% din creşterea de 7,5 trilioane a fost "alimentată" de creşterea creditului din Statele Unite şi China, pe fondul noilor măsuri de relaxare monetară.

La nivel sectorial, cea mai mare creştere trimestrială, de 1,6 trilioane de dolari, s-a înregistrat pentru companiile nefinanciare, după o creştere de 1,2 trilioane în T1 2019, ajungându-se astfel la un sold de 74,2 trilioane, în timp ce datoriile guvernelor au crescut cu 1,4 trilioane de dolari în T2 2019, până la 68,4 trilioane, iar datoriile gospodăriilor populaţiei cu circa 600 de miliarde de dolari, până la 47,2 trilioane (vezi graficul 1).

Datoriile agregate din economiile emergente au urcat până la 71,4 trilioa­ne de dolari, respectiv 220% din PIB, de la 66,8 trilioane în T2 2018, şi reprezintă 28,5% din totalul datoriei globale (vezi graficul 2).

Datoriile companiilor nefinanciare din economiile emergente au fost de 31 de trilioane de dolari la sfârşitul primului semestru din acest an, după o creştere cu 1,5 trilioane faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, iar peste jumătate o reprezintă datoriile companiilor de stat, după cum se mai arată în raportul GDM de la IIF.

Datoria globală, exclusiv cea a sectorului financiar, a ajuns la 190 de trilioane de dolari, adică 240% din PIB-ul global. Analiştii de la IIF au subliniat că "datoria sectorului nefinanciar creşte mai rapid decât activitatea economică".

Prognozele de la Institute of International Finance arată că datoria agregată a guvernelor va depăşi 70 de trilioane de dolari până la sfârşitul anului 2019, în timp ce datoria companiilor nefinanciare va creşte cu 6% faţă de anul precedent şi va depăşi 75 de trilioane, mai ales pe fondul creşterii din China. În cea mai mare economie din Asia, raportul dintre datoria agregată şi PIB a depăşit 306% în S1 2019.

IIF a lansat un avertisment şi cu privire la datoriile contingente, aferente mai ales guvernelor din economiile emergente, care au luat, de obicei, forma garanţiilor pentru creditele acordate companiilor de stat.

Economiile emergente se confruntă, de asemenea, şi cu un risc ridicat de refinanţare, în condiţiile în care datorii de circa 9,4 trilioane de dolari, atât sub forma emisiunilor de obligaţiuni cât şi a creditelor sindicalizate, vor ajunge la scadenţă până la sfârşitul anului 2021.

În opinia analiştilor de la IIF, riscul de refinanţare poate fi amplificat de lipsa de transparenţă, în special pentru anumite "datorii ascunse" sau datorii contingente, iar efectele se pot manifesta mai ales la nivelul datoriilor suverane din anumite ţări emergente.

Raportul GDM mai subliniază că ne apropiem de limitele creşterii pe datorie, în condiţiile în care circa 60% dintre ţările lumii se vor confrunta cu o creştere economică sub potenţial în 2020, iar în ţările cu datorii guvernamentale ridicate sau aflate în creştere rapidă, cum sunt Italia, Brazilia, Argentina, Africa de Sud, Grecia sau Liban, nu există spaţiu fiscal pentru programe de stimulare economică.

Acumularea accentuată a datoriilor la nivel global a fost alimentată semnificativ de emisiunile de obligaţiuni, după cum mai arată IIF, care au depăşit 115 trilioane de dolari în S1 2019, de la 87 de trilioane în 2009.

"Piaţa obligaţiunilor a crescut cel mai rapid în economiile emergente şi a ajuns la aproape 28 de trilioane, după o creştere cu peste 17 trilioane faţă de 2009", arată raportul GDM de la IIF.

Nivelul deosebit de ridicat al datoriilor are implicaţii şi din punct de vedere al aşa-numitei lupte împotriva schimbărilor climatice, deoarece limitează nivelul resurselor financiare disponibile pentru programele de prevenire a acestora.

Într-un raport ulterior, analiştii de la IIF apreciază că "nivelul datoriilor este uluitor", însă aceste datorii au permis "susţinerea creşterii economice globale după criza din 2008".

Din păcate, acum s-a ajuns în stadiul în care utilitatea marginală a creditului este pusă sub semnul întrebării, după cum se mai arată în analiza de la IIF, unde se aminteşte că datoria globală a crescut cu circa 78 de trilioane de dolari din 2008 până în prima jumătate a anului 2019, în timp ce PIB-ul global a crescut cu numai 28 de trilioane de dolari în acelaşi interval, ceea ce implică un "declin al randamentului datoriilor".

Cea mai importantă contribuţie la creşterea datoriei globale din ultimii 10 ani a avut-o China, de circa 40%, iar contribuţia SUA a fost de circa 20%, în special pe fondul creşterii accelerate a datoriei guvernamentale.

"Politicile monetare relaxate ale băncilor centrale au reprezentat un factor crucial pentru menţinerea cos­turilor de finanţare la un nivel scăzut", mai scriu economiştii de la IIF, care avertizează că "dependenţa de finanţările ieftine a condus la creşterea pe scară largă a îngrijorărilor, inclusiv printre bancherii centrali".

Oare când va deveni evidentă situaţia ironică a bancherilor centrali, care îşi exprimă îngrijorarea pentru efectele politicilor pe care le "implementează", dar nu fac nimic pentru a corecta situaţia?

Sau totul a mers deja prea departe pentru a fi "reparat" printr-o simplă "corecţie" din partea băncilor centrale?