De ce a întors Hamas armele împotriva creatorilor săi?

Întrebarea din titlu are sens doar dacă organizaţia Hamas a fost creată de Israel. Dar cum poate fi posibil aşa ceva? Este perfect posibil dacă, alături de principalii tăi aliaţi, doreşti să aplici principiul "divide et impera" faţă de palestinienii care urmăresc crearea propriului stat în Orientul Mijlociu, conform rezoluţiilor ONU.

Într-un articol din Wall Street Journal, din 24 ianuarie 2009, se arată cum "Israelul a ajutat la formarea Hamas". "Spre marele meu regret, Hamas este creaţia Israelului", declara atunci Avner Cohen, un oficial israelian cu o activitate de peste două decenii în Gaza.

Cohen a declarat pentru WSJ că Israelul a tolerat şi încurajat activităţile Hamas pentru a contracara Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei condusă de Yasser Arafat.

Generalul de brigadă Yitzhak Segev, guvernator al provinciei Gaza la începutul anilor "80, a declarat pentru New York Times că a ajutat la finanţarea mişcării islamiste palestiniene, după cum scrie publicaţia The Intercept, care mai aminteşte că Yasser Arafat se referea la Hamas ca "o creatură a Israelului".

Recent premierul Benjamin Netanyahu a scris pe Twitter că "Hamas este mai rea decât ISIS". În martie 2019 avea altă opinie. "Oricine doreşte să împiedice crearea unui stat palestinian trebuie să sprijine susţinerea Hamas şi transferul de bani către Hamas", a declarat Netanyahu în faţa membrilor din Knesset ai partidului său Likud şi a subliniat că "acest lucru face parte din strategia noastră".

În februarie 2020 cotidianul Haaretz scria despre vizita şefului Mossad în Qatar, unde a îndemnat autorităţile de la Doha să continue ajutorul financiar către gruparea Hamas.

Şeful Mossad şi alţi comandanţi militari israelieni au fost trimişi în misiune de către Benjamin Netanyahu. În opinia premierului israelian, "banii către Hamas sunt parte a strategiei de a-i ţine divizaţi pe palestinieni", după cum scria în martie 2019 cotidianul The Jerusalem Post.

Atunci de ce ar ataca militanţii Hamas statul Israel şi ar ridica tot Occidentul împotriva lor, mai puţin, bineînţeles, pe studenţii de la universităţile de elită din SUA? Din plictiseală? Sau au primit un "semnal" de activare?

Frenezia răzbunării şi susţinerea necondiţionată a Israelului după atacul sângeros al grupării Hamas s-a "răcorit" substanţial de câteva zile, iar tonul a fost dat chiar de la Washington.

Escaladarea şi "retragerea" au avut loc la mai puţin de trei săptămâni de când Jake Sullivan, consilierul de securitate al preşedintelui Biden, declara că "regiunea Orientului Mijlociu este astăzi mai liniştită decât a fost în ultimele două decenii".

Iranul a fost acuzat imediat că a susţinut atacurile Hamas, apoi a venitul ordinul de "retragere", odată cu declaraţiile oficiale venite din partea serviciilor de informaţii americane.

Inclusiv noţiunea de "atac neprovocat" mai apare doar sporadic în presa occidentală, după ce a fost utilizată pe larg în primele zile după atacul Hamas.

Ministrul israelian al apărării, Yoav Gallant, a dat tonul ripostei împotriva Hamas şi a ordonat oprirea alimentării cu apă, electricitate, combustibil şi produse alimentare a Fâşiei Gaza, deoarece "ne luptăm cu animale umane şi vom acţiona în consecinţă", conform unei ştiri din Times of Israel.

Se pare că ministrul Gallant nu a realizat atunci gravele implicaţii ale cuvintelor sale şi rezonanţele lor istorice, care pot justifica inclusiv purificarea etnică, deoarece nu este vorba despre oameni, ci despre "animale umane".

A fost atacul Hamas neprovocat? Dacă nu este luată în considerare "noua hartă a Orientului Mijlociu", prezentată recent de premierul Netanyahu în faţa Adunării Generale a ONU, unde nu mai sunt delimitate teritoriile palestiniene Gaza şi Cisiordania, atunci atacul a fost neprovocat.

Analistul geopolitic Pepe Escobar a inclus în categoria provocărilor şi numeroasele marşuri recente ale coloniştilor israelieni din teritoriile ocupate şi ale evreilor ultra-ortodocşi către moscheea Al-Aqsa.

În opinia sa, motivul principal este, însă, altul: Ucraina trebuia scoasă din centrul atenţiei mondiale şi este nevoie de un nou război împotriva terorii, deoarece a devenit iminentă "izbucnirea păcii" în Orientul Mijlociu, pe fondul restabilirii relaţiilor diplomatice dintre Arabia Saudită şi Iran şi lansarea unor noi coridoare comerciale în care dolarul va avea, cel mult, un rol secundar.

Nici conducerea editorială a cotidianului Haaretz nu pare să creadă că atacul Hamas a fost neprovocat. Sub titlul "Netanyahu poartă responsabilitatea acestui război dintre Israel şi Gaza", jurnaliştii de la Haaretz subliniază că "Benjamin Netanyahu este singurul responsabil pentru dezastrul care s-a abătut asupra Israelului cu ocazia sărbătorii Simchat Tora", în condiţiile în care "a eşuat complet în a identifica pericolele spre care conducea în mod conştient Israelul atunci când a stabilit un guvern de anexare şi deposedare, în timp ce a îmbrăţişat o politică externă care a ignorat în mod deschis existenţa şi drepturile palestinienilor".

Conducerea editorială de la Haaretz nici măcar nu insinuează că ar fi existat ceva provocări, ci spune direct că guvernul de la Tel Aviv a condus o politică de "anexare şi deposedare".

Concluzia articolului semnat de conducerea editorială a cotidianului Haaretz este că "un prim-ministru inculpat în trei cazuri de corupţie nu se poate ocupa de afacerile statului, deoarece interesele naţionale vor fi în mod necesar subordonate scăpării sale de o posibilă condamnare şi de închisoare".

Şi atunci de ce nu ar da Netanyahu foc ţării pentru a-şi salva pielea?

Reacţia autorităţilor de la Tel Aviv împotriva atacului Hamas a determinat un reputat jurnalist israelian, Gideon Levy, să scrie în Haaretz că "Israelul nu poate ţine închişi două milioane de palestinieni în Gaza fără să plătească un preţ crud" şi a subliniat că "ne-am gândit că vom continua să respingem cu aroganţă orice încercare de soluţie diplomatică şi totul va continua aşa pentru totdeauna".

Se pare că nici Gideon Levy nu consideră că a fost vorba despre o provocare. "Premierul Benjamin Netanyahu poartă o foarte mare responsabilitate pentru ceea ce s-a întâmplat şi trebuie să plătească preţul, dar nu a început cu el şi nu se va termina după ce va pleca", este concluzia articolului semnat de Gideon Levy în Haaretz.

Toate acestea nu au însemnat nimic pentru "liderii" europeni, care încearcă disperaţi să-şi arate relevanţa într-o lume pe care nu o mai înţeleg, deoarece nu "funcţionează" conform directivelor de la Bruxelles.

Pe fondul vizitei în Israel a preşedintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, publicaţia Irish Times a scris că "există o îngrijorare profundă în rândul capitalelor şi instituţiilor UE cu privire la irosirea credibilităţii UE", deoarece "von der Leyen nu a avut mandat din partea statelor pentru vizitarea Israelului".

"Există riscul subminării autorităţii morale a UE atunci când liderii par să acţioneze fără consistenţă faţă de legile internaţionale în funcţie de cine le încalcă", mai subliniază publicaţia irlandeză, care ignoră faptul că noţiunea de "autoritatea morală a UE" reprezintă o contradicţie în termeni de mai mult timp.

Şi Financial Times scrie despre îngrijorarea de la Bruxelles, în condiţiile în care "poate părea că preşedintele CE susţine acţiunile militare care vor conduce la numeroase victime în rândul civililor şi care ar putea fi considerate crime de război".

Dincolo de aceste îngrijorări legitime, vizita intempestivă a Ursulei von der Leyen în Israel a avut, probabil, un alt scop: să demonstreze relevanţa UE pe scena geopolitică globală şi să infirme o afirmaţie recentă a publicaţiei Politico.eu, care susţine că "războiul dintre Israel şi Hamas a expus irelevanţa UE".

"Influenţa globală a UE este în declin, pe fondul declinului secular al economiei sale şi al incapacităţii sale de a-şi proiecta puterea militară într-o perioadă de instabilitate globală în creştere", se mai accentuează pe site-ul Politico.eu, iar implicaţiile sunt evidente: fără abordarea deschisă şi onestă a cauzelor din spatele declinului UE, vizitele comisarilor europeni sunt lipsite de orice valoare şi influenţă şi contribuie inutil la creşterea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Imediat după apariţia primelor declaraţii privind lansarea unui atac masiv asupra Fâşiei Gaza, Larry Johnson, fost analist CIA şi fost consilier anti-terorism în cadrul Departamentului de Stat, a avertizat că "Israelul are prea mare încredere în sine" şi a amintit că în toată Fâşia Gaza există numeroase ascunzători subterane şi buncăre.

Avertismente similare au apărut pe conturile de Telegram care urmăresc războiul din Ucraina. În condiţiile în care armata israeliană a executat bombardamente masive în Gaza, autorii consideră că "Tel Aviv-ul face aceeaşi greşeală ca Germania nazistă la Stalingrad în al Doilea Război Mondial ", în condiţiile în care zonele bombardate oferă o acoperire foarte bună pentru luptătorii Hamas într-un război de gherilă urbană.

După frenezia mediatică din jurul asaltului asupra Fâşiei Gaza, pentru "demolarea completă a Hamas", după cum a primis premierul Netanyahu, lucrurile s-au liniştit neaşteptat, spre deziluzia evidentă a celor însetaţi de sânge din mass media.

Este greu de crezut că a ascultat cineva avertismentele publicate pe conturi de Telegram sau bloguri personale, dar nu este deloc greu de crezut că au fost ascultate avertismentele publicate în Foreign Affairs, revista editată de Council on Foreign Relations.

"O invazie în Gaza ar fi un dezastru pentru Israel", scrie Foreign Affairs, iar articolul subliniază că "acesta este exact momentul în care Washingtonul trebuie să fie mintea limpede şi să salveze Israelul de el însuşi", deoarece "invazia iminentă din Gaza va fi o catastrofă umanitară, morală şi strategică", care "va dăuna grav securităţii pe termen lung a Israelului şi va provoca costuri umane de neconceput palestinienilor, dar va ameninţa, de asemenea, interesele fundamentale ale SUA în Orientul Mijlociu, în Ucraina şi în competiţia Washingtonului cu China în ceea ce priveşte ordinea indo-pacifică".

Autorul mai susţine că, "după ce şi-a arătat susţinerea pentru Israel, Washingtonul trebuie să ceară aliatului său să respecte pe deplin legile războiului".

Dar de ce este nevoie de un astfel de îndemn? Nu este implicit faptul că orice naţiune civilizată respectă pe deplin legile războiului şi doar barbarii le încalcă fără remuşcări?