DE CE INSISTĂ BANCA NAŢIONALĂ ASUPRA CALITĂŢII REZERVEI VALUTARE? Până când AAA?

Autorităţile noastre au devenit conştiente, cu câtva timp în urmă, de caracterul inevitabil al transmiterii crizei mondiale şi la nivel naţional. Mai bine mai târziu, decât niciodată! Economia naţională resimte din plin acest şoc, dacă urmărim ştirile zilnice privind disponibilizările în masă.

BNR a fost prima instituţie care s-a confruntat direct cu fenomenul crizei, prin intervenţia masivă în sprijinul leului. De atunci, guvernatorul Isărescu ne aminteşte, cu fiecare ocazie, de calitatea şi volumul rezervei valutare a ţării, care ne va permite să trecem cu bine de criză. Dar sunt suficienţi cele 27,318 miliarde de euro, în condiţiile în care presiunile pentru deprecierea leului vor creşte tot mai mult?

Este sigur acel rating AAA al titlurilor din rezerva valutară, rating intens promovat de presa financiară în ultimele zile?

La prezentarea ultimului raport asupra inflaţiei, guvernatorul Băncii Angliei, Mervyn King, a declarat că "lumea s-a schimbat în septembrie", iar acum ne confruntăm cu cea mai mare criză financiară din ultimii 94 de ani (!!). Planurile de salvare a instituţiilor financiare sau de stimulare fiscală a economiilor vor conduce la o competiţie susţinută între guverne pentru atragerea fondurilor, prin emisiuni de obligaţiuni. Atât guvernele din Europa cât şi cel american se confruntau cu deficite mari încă din perioada premergătoare crizei. Până unde poate ajunge gradul de îndatorare, înainte ca investitorii să vândă în masă aceste obligaţiuni? Este foarte probabil să aflăm, până la sfârşitul anului viitor, unde se află acest prag.

Martin Hennecke, senior manager la Tyche Group din Hong Kong, a declarat ieri la postul de televiziune CNBC că "Statele Unite sunt pe cale de a-şi pierde ratingul AAA din cauza datoriilor acumulate". Conform opiniei lui Hennecke, "falimentul guvernului (n.a. guvernul SUA) nu se află dincolo de domeniul posibilului". Soluţia propusă de managerul de la Tyche Group este aceea a reducerii radicale a cheltuielilor bugetare şi renunţarea la pachetele de stimulare fiscală, deoarece "nu prea mai există industrie care să fie stimulată".

Dacă pe piaţa americană a obligaţiunilor de stat continuă procesul de creştere a presiunii, pe cea britanică a început "depresurizarea". Lira sterlină şi-a accelerat căderea faţă de principalele valute, pe fondul unor vânzări masive a titlurilor cu venit fix, conform unui articol din Financial Times. Investitorii vând activele financiare britanice, fie că sunt obligaţiuni de stat, corporatise sau obligaţiuni ipotecare. FT citează datele de la Bank of New York Mellon pentru a ilustra amplitudinea fenomenului: ieşirile nete din ultimele două luni reprezintă circa 75% din achiziţiile nete ale acestor instrumente în perioada noiembrie 2004 - septembrie 2008. Pentru zona euro, ieşirile au reprezentat doar 25% din achiziţiile nete ale perioadei similare.

Datele de la BNR mai arată că portofoliul rezervei valutare include şi obligaţiuni garantate cu active, care reprezintă circa 7,3% din plasamentele în obligaţiuni. Banca Naţională a mai precizat şi faptul că nu are investiţii în titluri subprime. Dar are investiţii în obligaţiuni emise de agenţii guvernamentale, cum sunt Fannie Mae şi Freddie Mac? Dacă da, atunci BNR este expusă indirect fenomenului subprime. Poate că o mai mare transparenţă în raportarea structurii rezervei valutare va crea o imagine mai clară a calităţii titlurilor din rezerva valutară a României.

Care este natura acestor obligaţiuni garantate cu active? Are BNR în portofoliu şi renumitele Pfandbriefe emise de băncile ipotecare din Germania? Conform definiţiei din Investopedia, Pfandbriefe reprezintă un tip de obligaţiune emisă de băncile ipotecare din Germania, care sunt garantate cu active pe termen lung şi sunt considerate cele mai sigure obligaţiuni emise de entităţi private. Activele cu care sunt garantate obligaţiunile rămân în portofoliile băncilor. În definiţie se mai spune că Pfandbriefe sunt similare cu titlurile garantate cu ipoteci din SUA (n.a. mortgage backed securities) (!!).

Unul dintre cei mai importanţi emitenţi de pe această piaţă, Hypo Real Estate, a cerut recent 15 miliarde de euro de la guvernul german, din fondul de 500 miliarde pentru susţinerea sectorului financiar, conform unui articol din FT. HRE a mai beneficiat şi de o injecţie de 50 miliarde euro în urmă cu mai puţin de o lună. Prin aceste "perfuzii" financiare, Germania a încercat să evite blocarea totală a unei pieţe de circa 1,2 trilioane de euro. Pieţele similare din Marea Britanie, Spania şi Italia au "îngheţat" la începutul lunii octombrie, după cum scrie Financial Times.

Până la sfârşitul anului, guvernele ţărilor dezvoltate, care au anunţat programe de stimulare a economiilor şi de susţinere a sistemelor financiare, vor fi nevoite să testeze serios apetitul investitorilor pentru obligaţiunile guvernamentale. Susţinerea din partea fondurilor suverane de investiţii din Orientul Mijlociu şi China nu mai este deloc sigură.

De unde vor veni atunci cumpărătorii, mai ales în condiţiile în care John Thain, încă CEO la Merrill Lynch, a avertizat, în urmă cu două zile, că economia mondială intră într-o recesiune de proporţii epice, comparabilă doar cu perioada de după 1929?

Guvernele vor fi nevoite să ofere randamente foarte mari, pentru atingerea ţintelor de finanţare pe care şi le-au propus. Ce se va întâmpla cu obligaţiunile din portofoliul BNR, chiar dacă au rating AAA? Vor înregistra pierderi masive ale valorii lor de piaţă.

Trebuie să ne întrebăm, totodată, de ce crede Banca Naţională că ratingul AAA al titlurilor din portofoliu reflectă adevăratul risc de credit al emitenţilor? Nu au criticat, oare, autorităţile noastre ultimele reduceri ale ratingului României, de către Fitch şi Standard & Poor"s?

Lumea nu s-a schimbat în septembrie, după cum a declarat Mervyn King. Doar atunci au sesizat băncile centrale schimbarea, iar în această lume nouă s-ar putea să nu mai existe "vaci sfinte" cu rating AAA.

Notă: Articolul reprezintă punctul de vedere al autorului, nu reflectă sau implică opiniile instituţiei unde acesta îşi desfăşoară activitatea şi nu reprezintă recomandare de investiţie.