În urmă cu câţiva ani, clasamentul primilor 10 crescători de porci din ţara noastră era dominat de societăţile cu capital autohton. Între timp, această situaţie s-a răsturnat, astăzi existând numai 3-4 societăţi româneşti ce continuă în acest top, se arată într-un comunicat de presă remis redacţiei. Această răsturnare are loc pe fondul ieşirii din piaţă a unor crescători români dar şi a investiţiilor cu capital străin.
Mulţi dintre producătorii români nu au înţeles să îşi alinieze tehnologiile de producţie la cele moderne. Ei au ales subvenţia ca strategie pe termen lung ori subvenţia este un ajutor binevenit însă, din păcate, cu caracter temporar, ea având scopul de a sprijini industria în perioade nefaste ori de a o pregăti pentru o competiţie liberă bazată pe performanţă. Insuficienţa producătorilor români în a alimenta marii procesatori constant cu cea mai bună carne, la cel mai mic cost, a determinat o creştere a importurilor de piese şi carcasă. Deşi exista o subproducţie la nivel naţional, datorită acestor importuri masive, fermierii români au avut dificultăţi reale în a-şi desface marfa fiind nevoiţi, de multe ori, să scadă preţul de vânzare sub costul de producţie suferind pierderi importante şi determinând în unele situaţii chiar închiderea unităţilor de exploatare. Pentru a produce cât mai eficient, fermierii români ar fi trebuit să se alinieze la parametrii fermelor de producţie din Vest. Pentru exemplu: media porcilor vânduţi/scroafă/an este de 25 în Vestul Europei pe când în România media naţională se apropie de 19. Astăzi, producţia de porc s-a polarizat, în piaţă supravieţuind numai fermieri ce au înţeles să producă sustenabil investind în tehnologie, genetică,nutriţie, integrare.
În acest context, în care fermierii români încercau să îşi monteze o strategie adaptată la noile realităţi ale pieţei, investitorii străini observau mişcările din sector şi probabil contabilizau oportunităţile unei investiţii, oportunităţi ce pleacă în primul rând de la dimensiunea pieţei (22 milioane locuitori) şi raportul cerere - ofertă; ţara noastră produce mai puţină carne de porc decât consumă, cca. 55% provenind din import fiind astfel necesară mărirea capacităţilor de producţie eficientă. O altă oportunitate constă în posibilitatea preluării unor ferme de dimensiuni mari, proiecte ce în alte ţări din Vest sunt greu de înfiinţat datorită restricţiilor severe de mediu ce urmează unei producţii zootehnice super intensive. Potenţialul agricol al ţării noastre şi achiziţionarea de cereale mai ieftine au furnizat un alt argument favorabil. Probabil că un alt considerent a fost şi preocuparea politică constantă în a sprijini industria de profil fapt care semnalizează preocuparea României în această direcţie. Printre investitorii străini care au văzut potenţialul sectorului de creştere a porcului din România se numără danezi, americani, belgieni, italieni, portughezi, francezi, libanezi, englezi etc. Mulţi dintre ei au pus producţia de porci în linia integrării alături de producţia vegetală şi abatorizarea şi prelucrarea cărnii dând astfel plus valoare întregului lanţ.
Cel mai probabil investiţiile străine nu se vor opri aici iar Români îşi va putea dezvolta la maxim potenţialul vegetal şi cel zootehnic devenind un important centru de producţie şi export.