De ce se teme Parlamentul European de transparenţă?

"Dacă parlamentarii UE ar fi nevoiţi să declare modul în care îşi cheltuiesc sumele alocate lunar, atunci vor fi criticaţi aşa de mult, încât nu vor mai putea să muncească", a declarat avocatul Parlamentului European în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, după cum scria recent ediţia europeană a publicaţiei Politico.

De ce s-a ajuns în faţa CJUE? Deoarece un grup de jurnalişti a cerut PE, în 2015, o listă a cheltuielilor membrilor săi pe baza legislaţiei cu privire la dreptul accesului la informaţie. Parlamentul European a refuzat cererea şi a justificat decizia prin "povara excesivă" determinată de colectarea documentelor necesare, după cum mai scrie Politico.

Anul trecut valoarea totală a cheltuielilor cu salarii, deplasări şi de funcţionare a birourilor parlamentare s-au ridicat la circa 450 de milioane de euro.

"Dacă totul ar fi vizibil, atunci s-ar exercita o mare presiune asupra membrilor parlamentului european", a declarat avocatul Parlamentului European în faţa Curţii Europene de Justiţie, iar astfel "parlamentarii ar fi cenzuraţi şi nu ar fi capabili să-şi exercite mandatul".

"Parlamentarii europeni trebuie să dispună de spaţiul necesar pentru a gândi", a mai susţinut avocatul, mai ales că activitatea lor "este extrem de transparentă", în condiţiile în care cetăţenii pot intra pe site-ul Parlamentului pentru a vedea ce fac reprezentanţii lor în comitete.

Dar oare la ce gândesc parlamentarii europeni, când puterea lor legislativă se rezumă la aprobarea proiectelor legislative trimise spre aprobare de Comisia Europeană? Poate că au fost şi respingeri, însă nu îmi amintesc de vreo lege cu adevărat importantă care să fie returnată Comisiei.

Să fie ilustrele gânduri îndreptate către dezastrul ecologic reprezentat de numărul imens al documentelor stocate pe hârtie sau aceasta este exclusiv reciclată?

După cum a declarat avocatul Parlamentului European în faţa CJUE, "există circa 900.000 de hârtii individuale aferente cheltuielilor de deplasare în perioada 2011 - 2015", iar acestea reprezintă "doar vârful aisbergului de documente".

Mai mult, reprezentanta PE a precizat că uneori nu există documente justificative, în special în cazul aşa-numitei Alocaţii Generale de Cheltuieli, a cărei valoare lunară este de circa 4.300 de euro şi care este transferată direct în contul bancar al parlamentarilor.

Avocatul PE a mai declarat în faţa CJUE că "accesul la informaţia cerută de jurnalişti ar reprezenta o violare a vieţii private a parlamentarilor". Avocatul jurnaliştilor a respins această concluzie şi a subliniat că "dorim informaţii referitoare doar la activitatea profesională a parlamentarilor".

Dar cetăţenii de ce nu mai au acest drept, la viaţă privată, într-o societate care a devenit a "supravegherii multilateral dezvoltate" în numele diverselor lupte pe care le poartă autorităţile europene?

"Nu pot să trec peste şocul provocat de ceea ce am auzit", a declarat după audiere Anu¹ka Delić , membru al echipei de jurnalişti care a trimis cazul în faţa CJUE, pentru Politico.

Decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în acest caz a fost amânată până la o dată nespecificată.

Din păcate, lipsa de transparenţă a Parlamentului European reprezintă doar o mică parte a unui sistem birocratic monstruos care favorizează "dezvoltarea" necontrolată a corupţiei.

Fenomenul pare să fie "susţinut" inclusiv la nivelul Comisiei Europene, după cum arătam într-un articol de la începutul anului (n.a. "Comisia Europeană îşi încalcă promisiunea şi nu publică raportul anti-corupţie", BURSA, 06.02.2017)

O ştire din publicaţia online Euobserver arăta că s-a decis sistarea publicării, o dată la doi ani, a rapoartelor anti-corupţie, în ciuda promisiunilor din 2014, când a fost publicat primul raport.

Frans Timmermans, prim-vicepreşedintele CE şi responsabil, printre altele, cu respectarea principiului transparenţei, a trimis atunci o scrisoare Comitetului pentru Libertăţi Civile din Parlamentul European, unde a precizat că "nu mai este necesară publicarea altor rapoarte", deoarece "primul raport a fost suficient de bun şi a pus bazele muncii viitoare".

Semnalul este cât se poate de clar, mai ales pentru politicienii din ţările grav afectate de corupţie: toată lupta se duce doar la nivel declarativ şi nu vor exista acţiuni concrete.

Scrisoarea lui Timmermans l-a determinat pe Carl Dolan, directorul pentru Europa al organizaţiei Trans-parency International, să declare, pentru Euobserver, că "prăpastia dintre retorica preşedintelui Juncker şi a vicepreşedintelui Timmermans şi rea-litatea din teren este remarcabilă".

În aceste condiţii, nu ne rămâne decât să constatăm că la fel de remarcabilă este şi încrederea autorităţilor de la Bruxelles în succesul Proiectului lor european, a cărui construcţie pare să se bazeze pe un celebru principiu al lui George Orwell din "Ferma Animalelor": "toate animalele sunt egale, dar unele animale sunt mai egale decât celelalte".

Acum "celelalte animale" sunt tot mai agitate, votează aiurea şi ameninţă să dărâme gardul fermei, spre surprinderea "liderilor", care încă mai aşteaptă doar confirmări ale politicilor lor "înţelepte".

Sau poate că "animalele" de rang inferior vor mai avea puţină răbdare până când "gardul" va cădea singur.