DE LA CURIOZITATE, LA DRAGOSTE PENTRU FRUMOS Preţurile obiectelor de ceramică de la Horezu ajung până la câteva sute de euro

Reporter: Sintetizaţi, vă rog, în două fraze munca şi pasiunea dumneavoastră.

Bruno Valerian: Atelierul în care lucrez este deschis publicului din 2005 şi primesc vizitatori sau copii pentru cursuri de olărit. Vreau să demonstrez că lutul trebuie lucrat cu grijă, cu dragoste, cu sudoare pentru a rezulta lucruri minunate şi, totodată, să păstrez vie arta ceramicii de Horezu.

Reporter: De ce este apreciată ceramica de la Horezu?

Bruno Valerian: Tehnica de lucru, culorile, modelele vaselor, uneltele şi elementele de decor se respectă din timpuri străvechi.

Reporter: De când această pasiune?

Bruno Valerian: Lucrez de peste 15 ani... Dacă în copilărie lutul a fost obiectul jocului, la maturitate acesta a devenit un stil de viaţă, un mod în care obiectele populare prind viaţă. La început a fost curiozitate, după care ambiţie, iar acum pură dragoste pentru frumos!

Reporter: De unde procuraţi materiile prime?

Bruno Valerian: Am dotat singur atelierul cu roata de olărit şi toate uneltele necesare. Lutul este adus din locuri descoperite de mine sau de alţi meşteri, iar după aceea trebuie pregătit după o tehnică veche.

Reporter: Vorbiţi-mi despre roata olarului, "responsabilă" de obiectele pe care le produceţi. Are vreo istorie? Vreun secret?

Bruno Valerian: Roata olarului am construit-o de unul singur, după "măsura" mea. Nu ştiu dacă are neapărat o istorie sau un secret... Ideea e că am vrut să nu se piardă tradiţia, să nu uite lumea de vestitele ateliere din sudul ţării.

Reporter: Ce vă deosebeşte pe dumneavoastră ca artist?

Bruno Valerian: Fiecare meşter care lucrează într-un atelier de ceramică trebuie să mai aibă, în afară de talent, acel "'ceva''- acea sclipire şi dorinţă care să-l ţină acolo. Vă explic şi de ce: activitatea nu generează venituri foarte mari şi din această cauză nici tinerii din ziua de azi nu sunt foarte interesaţi de îndeletnicire.

Reporter: Dar în atelier, ce este diferit?

Bruno Valerian: Fiecare colţişor din atelier este unic - în unele locuri veţi găsi ceramică pusă la uscat, în altele veţi găsi diverse obiecte de ceramică arsă, în altele veţi descoperi mobilier vechi din lemn masiv, costume naţionale din zona Horezu - Vâlcea, obiecte din argint masiv, lăzi de zestre, obiecte folosite în trecut în gospodărie etc.

Reporter: Parcă şi văd toate aceste obiecte... Dar vă inspiraţi de undeva pentru producerea modelelor?

Bruno Valerian: Nu ştiu dacă este vorba neapărat de inspiraţie. Depinde de comenzile pe care le primesc, pentru că sunt persoane care vin deja cu o schiţă, cu o propunere, iar eu nu am decât să o respect. Am şi zile în care intru în atelier şi modelez ce îmi trece prin cap, dar şi zile în care nu intru.

Reporter: Ce obiecte autentice româneşti modelaţi?

Bruno Valerian: Ulcioare cu motive tradiţionale, carafe din ceramică, căni, castroane, farfurii de ceramică, vaze, scrumiere, vase de gătit, vase de grădină etc.

Reporter: Cât aţi stat cel mai mult la o lucrare?

Bruno Valerian: Am făcut lucrări mari, mii de obiecte, pentru care am depus eforturi considerabile. Am stat şi 50-60 de zile în atelier pentru a onora o singură comandă. Clienţii trebuie respectaţi, trebuie să le trimiţi produsele conform înţelegerii din contract, chiar dacă, poate, sunt nopţi petrecute în atelier.

Reporter: Ce părere au cetăţenii despre aceste obiecte?

Bruno Valerian: Toată munca noastră depinde de oamenii care ştiu să aprecieze lucrurile realizate manual din materiale nobile, precum lemn, lut (nu materiale plastice!). Aici depinde de cultura oamenilor şi de cunoştinţele lor despre tot ce înseamnă artă. Oricum, trist este că majoritatea cumpără obiecte decorative sau cadouri din magazinele unde se găsesc numai obiecte aduse din China. E revoltător, dar mă bucur că, deocamdată, atelierul meu nu este afectat din acest punct de vedere. De ce să faceţi cuiva drag un cadou banal? De ce să oferiţi cadouri pe care scrie "made in China"? Fiţi unici, oameni buni, oferiţi lucruri unice româneşti!

Reporter: Primiţi destule comenzi?

Bruno Valerian: Sigur că da. Am avut permanent comenzi care îmi aduc un venit ce îmi conferă un trai decent. Printre produsele comandate din atelierul meu, se numără: veselă pentru restaurante cu specific tradiţional românesc, vase de gradină, diverse statuete, vase de gătit, ulcioare, obiecte decorative etc.

Reporter: Bănuiesc că aveţi şi turişti printre cei care vă trec pragul.. Ei cum văd aceste opere de artă?

Bruno Valerian: Vă daţi seama că sunt încântaţi. Cei mai mulţi ne trec pragul vara, atunci este sezonul lor, ca să zic aşa. Avem noroc că suntem poziţionaţi pe drumul naţional ce duce spre Rânca şi mulţi se opresc pe la noi. În rest, sunt diferite grupuri, şcoli care se anunţă din timp pentru vizite.

Reporter: Care este cel mai scump obiect realizat în atelier?

Bruno Valerian: Depinde foarte mult de complexitatea şi mărimea obiectului. Vă dau un exemplu: am avut o comandă de vase de grădină, nişte vase imense de 250 litri. Un astfel de obiect ajunge şi la 500 de euro.

Reporter: Ce cifră de afaceri aţi atins în 2014? Anul acesta ce preconizaţi?

Bruno Valerian: Am avut de muncă şi am în continuare. Din păcate, lucrez singur... Nu pot face angajări, pentru că tinerii fug de munca asta, nu au înclinaţie. Anul trecut am atins cifra de afaceri de un miliard de lei, iar pentru anul în curs cifrele cred că vor arăta la fel. Am contract cu cei de la Carrefour, cochetez cumva şi cu producerea mobilierului.

Reporter: Ce consideraţi că ne diferenţiază ca ţară, în ceea ce priveşte patrimoniul cultural?

Bruno Valerian: În comparaţie cu alte ţări, patrimoniul cultural este foarte bogat şi de aceea trebuie conservat foarte bine. După părerea mea, pe lângă instituţiile care se ocupă cu acest domeniu, trebuie stimulate şi atelierele mici în care se realizează produsele de artizanat, unde se regăsec obiecte tradiţionale din ceramică, lemn, piele, împletituri şi ţesături.

Reporter: Vă mulţumesc pentru timpul acordat!